ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 283/2014

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constata următoarele: Prin sentința penală nr. 90 din 23 aprilie 2013 Tribunalul Botoșani a respins, ca inadmisibila, cererea de revizuire a sentinței peiriale nr. 416 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Botoșani formulată de condamnatul H.M. Pentru1 a se pronunța astfel, tribunalul ă.rețiriut, că prin sentința penală nr. 416 din 23 noiembrie 2010 al Tribunalului Botoșani rămasă definitivă prin Decizia nr. 2192 din 30 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul H.M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ombr calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare și la pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

Ca situație de fapt s-a reținut că în seara de 26 decembrie 2009, pe fondul consumului de alcool și al unor certuri preexistente între inculpat și mama sa, acesta a lovit-o repetat, inclusiv cu un cuțit, moartea victimei fiind violentă datorându-se hemoragiei interne consecutive secționării arterei aortei toracice, cât și plăgii înjunghiate penetrante, așa cum s-a constatat ulterior cu ocazia raportului de constatare medico-legală de necropsie. Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul H.M., care a solicitat adiniterea cererii de revizuire. Prin Decizia penală nr. 78 din 5 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. a respins apelul declarat de revizuentul apelant H.M. împotriva sentinței penale nr. 90 din 23 aprilie 2013 a Tribunalului Botoșani, ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, în mod corect prima instanță a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, întrucât reexaminarea probatoriului administrat și prelungirea acestuia nu sunt posibile în procedura revizuirii. Totodată, a reținut că susținerile petentului nu se pot circumscrie cazului de revizuire reglementat de art 394 lit. a) C. proce. pen., întrucât în cadrul reglementării actuale, elementele noi, necunoscute instanțelor care au soluționat cauza, pot proveni din existența unor împrejurări care, în momentul judecății, luate în ansamblu, dădeau convingerea de vinovăție sau nevinovăție, dar care, în raport de noi împrejurări ajunse ulterior la cunoștința instanței, sunt de natură a stabili că ceea ce s-a crezut a fi adevăr este în realitate o cunoaștere inexactă a faptelor.

Noile elemente apar din alte fapte sau împrejurări stabilite prin probe, devenite cunoscute după ce hotărârea penală a rămas definitivă. Pentru aplicabilitatea acestui caz de revizuire trebuie îndeplinite 3 condiții: a) să se fi descoperit fapte și împrejurări. Este vorba de „fapte" și „împrejurări" care fac parte din obiectul probațiunii, în sensul că pot contribui la soluționarea corectă a cauzei (fapte probatorii). Deși probele sunt fapte și împrejurări care servesc la aflarea adevărului, cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de mijloace de probă noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Noile fapte și împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele și împrejurările pe care le dovedesc.

Așadar, ceea ce se cere a fi nouă este fapta pro,batorie și nu mijlocelele de probă care ar dovedi o faptă probatorie pe care instanța, de. fond a considerat-o inexistentă. b) În al doilea rând faptele și împrejurările invocate, în revizuire trebuia să fie noi pentru instanța de judecată în sensul că nu fi fost cunoscute de instanță care a pronunțat hotărârea definitivă. Elementul de noutate trebuie analizat lîn; raport de instanță și nu de părți. Este îndeplițiită această condiție atunci când partea a cunoscut această faptă, dar nu a invocat-o,în fața instanței. Se va.

considera că, faptele nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei atunci când ele sunt aduse pentru prima dată la cunoștința instanței, dar și atunci când faptele indicate în cererea de revizuire au fost anterior invocate în instanță dar nu s-a procedat la dovedirea lor, fiind doar simple, afirmații asupra cărora instanța nu s-a pronunțat dacă sunt reale sau nu deoarece fie nu s-a cerut dovedirea lor, fie aceasta nu a fost, posibilă din lipsa mijloacelor de probă corespunzătoare, rațiune pentru care instanța nu le-a avut în vedere la pronunțare (Decizia penală nr. 953/2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală). Dacă însă instanța, de judecată s-a pronunțat asupra faptelor invocate ca noi, în sensul că a negat existența Ior sau a considerat că, nu atrag o altă soluție în cauza dată, nu se mai poate trage, concluzia că erau necunoscute pentru instanță.

c) A treia condiție este, aceea că faptele să dovedească netemeinicia, hotărârii de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal. Împotriva Deciziei nr. 78 din 5 aprilie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a demarat recurs inculpatul H.M., solicitând admiterea recursului și pe fond admiterea,.cererii de revizuire deoarece inculpatul a fost condamnat pe baza unor .înscrisuri false și declarații mincinoase. Înalta Curte, examinând hotărârea recurață în .raport de, actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de recurent dar și din, oficiu, sub toate aspectele potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., a constatat că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente: Revizuirea este un mijloc procedural prin intermediul căruia se poate dispune anularea tuturor hotărârilor care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și reabilitarea judecătorească a celor condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecării său a unor raționamente jurisdicționale pretins eronat este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Din această perspectivă, Curtea, a apreciat ca instanța de fond în mod corect a constatat că nu sunt îndeplinite toate ceriitele prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii, respectiv împrejurarea invocata de revizuent nu se circumscrie niciunui caz dintre cele prevăzute de art. 394 din C. proc. pen. În aceste condiții, Înalta Curte constată că cele invocate de revizuent au semnificația unei reevaluări a probatoriului, care riii poate fi niciodată solicitată în procedura revizuirii (chiar dacă petentul susține că în fapt este nevinovat), iar pretinsele afirmații mincinoase sau abuzuri nu pot constitui motiv de revizuire. Având în vedere cele arătate anterior și actele dosarelor de fond, apel și recurs, Înalta Curte constată că susținerile revizuentului sunt neîntemeiate în raport cu probele administrate cu ocazia judecării pe fond a cauzei.

Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul H.M. împotriva Deciziei penale nr. 78 din 5 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent H.M. împotriva Deciziei penale nr. 78 din 5 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2014.