ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 283/2014

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constata

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 90 din 23 aprilie 2013 Tribunalul Botoșani a respins, ca inadmisibila,

cererea de revizuire a sentinței peiriale nr. 416 din 23 noiembrie 2010 a

Tribunalului Botoșani formulată de condamnatul H.M.

Pentru1 a se pronunța astfel,

tribunalul ă.rețiriut, că prin sentința penală nr. 416 din 23 noiembrie 2010 al

Tribunalului Botoșani rămasă definitivă prin Decizia nr. 2192 din 30 mai 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul H.M. a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de ombr calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit.

c) C. pen., la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare și la pedeapsa

complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a),

b), d), e) C. pen.

Ca situație de fapt s-a reținut că în

seara de 26 decembrie 2009, pe fondul consumului de alcool și al unor certuri

preexistente între inculpat și mama sa, acesta a lovit-o repetat, inclusiv cu

un cuțit, moartea victimei fiind violentă datorându-se hemoragiei interne

consecutive secționării arterei aortei toracice, cât și plăgii înjunghiate

penetrante, așa cum s-a constatat ulterior cu ocazia raportului de constatare

medico-legală de necropsie.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel

revizuentul H.M., care a solicitat adiniterea cererii de revizuire.

Prin Decizia penală nr. 78 din 5 iunie

2011, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art.

379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul declarat de revizuentul

apelant H.M. împotriva sentinței penale nr. 90 din 23 aprilie 2013 a

Tribunalului Botoșani, ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea a reținut că, în mod corect prima instanță a respins cererea de

revizuire ca inadmisibilă, întrucât reexaminarea probatoriului administrat și

prelungirea acestuia nu sunt posibile în procedura revizuirii.

Totodată, a reținut că susținerile

petentului nu se pot circumscrie cazului de revizuire reglementat de art 394 lit.

a) C. proce. pen., întrucât în cadrul reglementării actuale, elementele noi,

necunoscute instanțelor care au soluționat cauza, pot proveni din existența

unor împrejurări care, în momentul judecății, luate în ansamblu, dădeau

convingerea de vinovăție sau nevinovăție, dar care, în raport de noi

împrejurări ajunse ulterior la cunoștința instanței, sunt de natură a stabili

că ceea ce s-a crezut a fi adevăr este în realitate o cunoaștere inexactă a

faptelor. Noile elemente apar din alte fapte sau împrejurări stabilite prin

probe, devenite cunoscute după ce hotărârea penală a rămas definitivă.

Pentru aplicabilitatea acestui caz de

revizuire trebuie îndeplinite 3 condiții:

a) să se fi descoperit fapte și

împrejurări. Este vorba de „fapte" și „împrejurări" care fac parte

din obiectul probațiunii, în sensul că pot contribui la soluționarea corectă a

cauzei (fapte probatorii).

Deși probele sunt fapte și împrejurări

care servesc la aflarea adevărului, cazul de revizuire nu se referă la

descoperirea de mijloace de probă noi, căci în acest mod revizuirea s-ar

transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua

probațiunea. Noile fapte și împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi,

dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele și împrejurările pe

care le dovedesc.

Așadar, ceea ce se cere a fi nouă este

fapta pro,batorie și nu mijlocelele de probă care ar dovedi o faptă probatorie

pe care instanța, de. fond a considerat-o inexistentă.

b) În al doilea rând faptele și

împrejurările invocate, în revizuire trebuia să fie noi pentru instanța de

judecată în sensul că nu fi fost cunoscute de instanță care a pronunțat hotărârea

definitivă. Elementul de noutate trebuie analizat lîn; raport de instanță și nu

de părți. Este îndeplițiită această condiție atunci când partea a cunoscut această

faptă, dar nu a invocat-o,în fața instanței.

Se va. considera că, faptele nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei atunci când ele sunt aduse

pentru prima dată la cunoștința instanței, dar și atunci când faptele indicate

în cererea de revizuire au fost anterior invocate în instanță dar nu s-a

procedat la dovedirea lor, fiind doar simple, afirmații asupra cărora instanța nu

s-a pronunțat dacă sunt reale sau nu deoarece fie nu s-a cerut dovedirea lor,

fie aceasta nu a fost, posibilă din lipsa mijloacelor de probă corespunzătoare,

rațiune pentru care instanța nu le-a avut în vedere la pronunțare (Decizia

penală nr. 953/2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție,

secția penală).

Dacă însă instanța, de judecată s-a

pronunțat asupra faptelor invocate ca noi, în sensul că a negat existența Ior

sau a considerat că, nu atrag o altă soluție în cauza dată, nu se mai poate

trage, concluzia că erau necunoscute pentru instanță.

c) A treia condiție este, aceea că

faptele să dovedească netemeinicia, hotărârii de achitare, condamnare sau

încetare a procesului penal.

Împotriva Deciziei nr. 78 din 5

aprilie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,

a demarat recurs inculpatul H.M., solicitând admiterea recursului și pe fond

admiterea,.cererii de revizuire deoarece inculpatul a fost condamnat pe baza

unor .înscrisuri false și declarații mincinoase.

Înalta Curte, examinând hotărârea

recurață în .raport de, actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de

recurent dar și din, oficiu, sub toate aspectele potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., a constatat că recursul declarat este nefondat pentru

următoarele considerente:

Revizuirea este un mijloc procedural

prin intermediul căruia se poate dispune anularea tuturor hotărârilor care

judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și reabilitarea judecătorească a celor

condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac,

revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc.

pen. numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte

a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul

extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la eventuala

nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecării său a unor

raționamente jurisdicționale pretins eronat este exclusă, în raport de dispozițiile

procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția

României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală,

pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Din această perspectivă, Curtea, a

apreciat ca instanța de fond în mod corect a constatat că nu sunt îndeplinite

toate ceriitele prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii, respectiv

împrejurarea invocata de revizuent nu se circumscrie niciunui caz dintre cele

prevăzute de art. 394 din C. proc. pen.

În aceste condiții, Înalta Curte

constată că cele invocate de revizuent au semnificația unei reevaluări a

probatoriului, care riii poate fi niciodată solicitată în procedura revizuirii

(chiar dacă petentul susține că în fapt este nevinovat), iar pretinsele

afirmații mincinoase sau abuzuri nu pot constitui motiv de revizuire.

Având în vedere cele arătate anterior

și actele dosarelor de fond, apel și recurs, Înalta Curte constată că susținerile

revizuentului sunt neîntemeiate în raport cu probele administrate cu ocazia

judecării pe fond a cauzei.

Față de aceste considerente, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul declarat de revizuentul H.M. împotriva Deciziei penale nr. 78

din 5 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul revizuent H.M. împotriva Deciziei penale nr. 78 din 5

iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata

sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 27 ianuarie 2014.