ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 107/2014

Asupra apelului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 966 din 20 februarie 2014, Judecătoria Craiova în

baza art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 a declinat competența de

soluționare a cererii formulate de condamnatul I.G.B., în favoarea Curții de

Apel Craiova.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Craiova

a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 31

ianuarie 2014, petentul I.G.B., deținut în Penitenciarul Pelendava, a solicitat

recunoașterea unei sentințe penale a Judecătoriei Birmingham (Anglia), iar

ulterior contopirea pedepsei aplicate prin această sentință cu pedeapsa

aplicată prin Sentința Penală nr. 105/2012 a Judecătoriei Segarcea, definitivă

prin Dosar penal nr. 367/2013 a Curții de Apel Craiova.

Conform disp. art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,

atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe

teritoriul României, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii

judecătorești transmise de statul emitent este de competența curții de apel în

a cărei circumscripție teritorială domiciliază persoana condamnată. în cazul în

care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competența

aparține Curții de Apel București. Atunci când persoana condamnată se află în

România, în executarea unei pedepse, competenta recunoașterii și punerii în

executare aparține curții de apel în a cărei circumscripție teritorială se află

instanța locului de deținere.

Totodată, instanța a apreciat că recunoașterea pe cale

incidentală a unei sentințe penale pronunțate de Judecătoria Birmingham este de

competența Curții de Apel Craiova, având în vedere că petentul este deținut în

Penitenciarul Pelendava Craiova.

La data de 21 martie 2014 dosarul a fost înregistrat

sub nr. 507/54/2014 pe rolul Curții de Apel Craiova, care prin sentința penală nr.

148 din 26 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, a luat act de retragerea cererii de contopire a pedepsei și

recunoaștere a unei hotărâri judecătorești străine formulată de condamnatul I.G.B.

A fost obligat condamnatul la 240 lei cheltuieli

judiciare statului, din care 160 lei reprezintă onorariu parțial avocat oficiu

(50%).

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că

în ședința din, 26 martie 2014, condamnatul a arătat că își retrage cererea de

contopire a pedepsei și recunoaștere a unei hotărâri judecătorești străine, iar

Curtea a luat act de retragerea cererii.

împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul I.G.B.

Verificând motivele invocate de către condamnat în

raport de dispozițiile legale în materie, actele dosarului și soluția

pronunțată, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru argumentele

ce se vor arăta în continuare:

Prin Sentința penală nr. 148 din 26 martie 2014,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a luat act de retragerea cererii de

contopire a pedepsei și recunoaștere a unei hotărâri judecătorești străine

formulată de condamnatul I.G.B.

Potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (1) din Legea nr.

300/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală, atunci când România este stat de

executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate

printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este

guvernată de legea română.

Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Craiova

s-a reținut că la data de 31 ianuarie 2014, petentul I.G.B., deținut în

Penitenciarul Pelendava, a solicitat recunoașterea unei sentințe penale a

Judecătoriei Birmingham (Anglia), iar ulterior contopirea pedepsei aplicate

prin această sentință cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 105/2012 a

Judecătoriei Segarcea, definitivă prin Dosar penal nr. 367/2013 a Curții de

Apel Craiova.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea

de Apel Craiova a luat act de manifestarea de voință a petentului, și a luat

act de retragerea cererii.

Având în vedere că apelul a fost invocat în mod formal,

și nu a fost motivat în scris de condamnat și reținând că soluția pronunțată în

cauză este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul I.G.B. împotriva

sentinței penale nr. 148 din 26 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

având în vedere culpa procesuală a acestuia, îl va obliga la plata sumei de 100

lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 320 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul I.G.B.

împotriva sentinței penale nr. 148 din 26 martie 2014 a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

apelantul condamnat, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2014.