ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5388/2012

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

în judecată

Prin cererea

înregistrată pe rolul la data de 8 iulie 2011 pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.A.M. a chemat

în judecată pe pârâții G.R. și A.N.A.F., solicitând anularea Ordinului președintelui

A.N.A.F. nr. 2253/2011 și a H.G. nr. 566/2011, suspendarea executării actelor

administrative menționate, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor

de judecată.

instanțe

Prin Sentința civilă nr.

6077 din 20 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a respins excepția

netimbrării invocată de pârâtul G.R., ca neîntemeiată, reținând că, la termenul

din 1 septembrie 2011, reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de

timbru și timbrul judiciar în cuantumul stabilit, fiind depusă la dosar

chitanța nr. 31082210/1 din 01 septembrie 2011;

- a admis excepția

lipsei procedurii prealabile invocată de pârâți și, în consecință, a respins,

ca inadmisibile, acțiunea privind anularea și cererea privind suspendarea

efectelor Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011 și a H.G.

nr. 566/2011.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Conform art. 7 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă administrativă este

reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune și este

obligatorie, iar neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea cererii în

contencios ca inadmisibilă, în acord cu prevederile art. 109 alin. 2 C. proc. civ.

În speță, reclamantul

solicită anularea Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011

privind aprobarea structurii organizatorice a C.G.G.F. și a secțiilor județene,

statele de funcții și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea

examenului de testare profesională a funcționarilor publici și a H.G. nr. 566/2011

privind pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1324/2009 privind

organizarea și funcționarea G.F.

Prin urmare, actele

administrative contestate sunt acte administrative cu caracter individual,

producând efecte numai față de respectiva instituție publică și nu erga omnes

pentru a se reține caracterul lor de act normativ.

Reclamantul nu a

depus la dosarul cauzei niciun înscris din care să rezulte că, înainte de a se

adresa instanței de contencios administrativ, s-a adresat mai întâi

autorităților publice emitente ale celor două acte administrative contestate,

respectiv G.R. și Președintelui A.N.A.F., îndeplinind astfel procedura

administrativă prealabilă.

În ceea ce privește

cererea de suspendare a executării acelorași acte administrative, Curtea de

apel a reținut că, potrivit art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, trebuie

îndeplinită aceeași condiție specială, de ordin procedural, în sensul că,

anterior sesizării instanței de judecată, persoana vătămată trebuie să

sesizeze, în condițiile art. 7, autoritatea publică care a emis actul sau autoritatea

ierarhic superioară. Or, așa cum s-a constatat deja, reclamantul nu s-a adresat

celor două autorități publice emitente a actelor administrative menționate și

pentru care s-a solicitat suspendarea efectelor.

exercitată împotriva hotărârii primei instanțe

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul, invocând motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, recurentul-reclamant

susține că instanța de fond în mod greșit a reținut neîndeplinirea procedurii

plângerii prealabile, întrucât la dosarul cauzei este depusă adresa

înregistrată sub nr. 912761 din 07 iulie 2011 la Registratura A.N.A.F., care

face dovada plângerii prealabile formulate în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004,

împotriva actelor administrative contestate.

În continuare, în

cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant expune critici referitoare la

nelegalitatea actelor administrative contestate.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cauza prin prisma criticilor

formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele arătate

în continuare.

și de drept

Conform art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, „

Înainte de a se adresa instanței

de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității

ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

”

Procedura prealabilă

administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la

acțiune, ca un fine de neprimire a acțiunii, și este obligatorie, iar

neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea cererii în contencios

administrativ, ca inadmisibilă, în acord cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc.

civ.

Deși prin cererea de

recurs, recurentul-reclamant critică soluția instanței de fond invocând faptul

că nu a fost luată în considerare plângerea prealabilă formulată împotriva

actelor contestate, înregistrată la Registratura A.N.A.F. sub nr. 912761 din 07

iulie 2011, Înalta Curte constată că, la dosarul de fond, în care a fost

pronunțată sentința supusă controlului de legalitate și temeinicie, nu a fost

depus înscrisul respectiv, care a fost depus de recurent direct în fața

instanței de recurs, la termenul din 14 decembrie 2012.

În aceste condiții,

hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, judecătorul fondului

reținând în mod corect incidența acestui fine de neprimire decurgând din

neîndeplinirea procedurii prealabile, atât cu privire la acțiunea în anulare,

cât și cu privire la cererea de suspendare a executării actelor respective, în

raport cu cerința impusă de art. 14 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004,

conform căruia „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a

emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să

ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.”

Cu toate acestea,

chiar în ipoteza în care ar fi fost luată în considerare adresa respectivă,

reclamantul a introdus acțiunea cu nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (1)

teza întâi din Legea nr. 554/2004, conform cărora „Persoana vătămată într-un

drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act

administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea

prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin.

(1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă,

pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei

cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.”

Pentru a fi

îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii în anulare în reglementarea

Legii nr. 554/2004, nu este suficient ca persoana vătămată să

solicite

autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare revocarea, în

tot sau în parte, a actului administrativ individual și, de îndată, să se

adreseze instanței de contencios administrativ cu o acțiune în anularea

actului, fiind necesar ca persoana vătămată să aștepte fie

răspunsul primit la

plângerea prealabilă, fie împlinirea termenului de 30 de zile de la

înregistrarea plângerii prealabile, prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din

lege.

Or, în cauză, adresa

de care se prevalează recurentul-reclamant a fost înregistrată la A.N.A.F. la

data de 07 iulie 2011, iar acțiunea în anulare a fost introdusă la instanță la

data de 08 iulie 2011, nefiind respectate prevederile art. 8 alin. (1) cu

referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, Înalta

Curte constată că recurentul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii

procedurii prealabile nici cu privire la H.G. nr. 566/2011.

soluției instanței de recurs

Având în vedere toate

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de M.A.M. împotriva sentinței civile nr. 6077 din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 decembrie 2012 .