ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4079/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 30 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și a stabilit termen pentru continuarea judecății la data de 01 februarie 2012. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut în esență că acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată inițial la data de 30 august 2005, are ca obiect pretenții derivând din pretinsa încălcare de către pârâți a dispozițiilor Legii nr. 118/1996 privind constituirea și utilizarea Fondului Special al Drumurilor Publice, în prezent abrogată, vizând gestionarea unor fonduri publice.

Prin urmare s-a constatat că nu sunt incidente prevederile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, întrucât între reclamantă și pârâte nu există raporturi juridice contractuale izvorâte dintr-un contract administrativ. Procedura prealabilă specială este aplicabilă numai între părțile contractului administrativ, or contractul nr. 28046 din 04 decembrie 2000 nu este încheiat de reclamantă cu pârâtele, ci cu o societate comercială - SC T.C. SRL Giurgiu. În concluzie, s-a constatat că, având în vedere obiectul cauzei, procedura prealabilă reglementată de Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, nu constituie o condiție de admisibilitate, întrucât, pe de o parte, nu se solicită anularea unui act administrativ emis de pârâte iar pe de altă parte pretențiile reclamantei nu izvorăsc dintr-un contract administrativ încheiat cu pârâtele.

Prin sentința nr. 3649 din 30 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Județean Giurgiu, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, a excepția prescripției dreptului la acțiune și a tardivității formulării acțiunii. Totodată, Curtea de Apel a respins acțiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului Giurgiu, în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, Consiliului Județean Giurgiu și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că din interpretarea sistematică a prevederilor Legii nr. 118/1996, precum și ale Normelor metodologice privind constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor publice, acte normative în vigoare în perioada de referință, a căror încălcare se invocă de către reclamantă, rezultă că toți cei trei pârâți aveau atribuții în legătură cu constituirea și gestionarea acestui fond, prevăzându-se în mod expres faptul că programele consiliilor locale se transmit AND - actual CNADNR - prin grija consiliilor județene, situația repartizării sumelor pe consilii județene se aprobă de Ministerul Transporturilor iar AND - actual CNADNR - are obligația alimentării conturilor deschise de consiliile județene și locale.

S-a reținut de asemenea că toate argumentele prezentate de cei trei pârâți în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, vizează, în concret, atribuțiile care le reveneau fiecăruia în cadrul procedurii de gestionare a Fondului special al drumurilor publice și modul în care și-au exercitat aceste atribuții, fiind în realitate apărări pe fondul cauzei, întrucât tind să demonstreze netemeinicia pretențiilor formulate de reclamantă.

Prin urmare, avându-se în vedere că, cei trei pârâți aveau atribuții specifice în cadrul acestei proceduri și că acțiunea formulată de reclamantă vizează pretinsul refuz al pârâților de a-i aloca sumele de bani necesare lucrărilor de amenajare a drumului de racord DC 95 acces PCTF Giurgiu și obligarea acestora la plata prejudiciului cauzat prin acest refuz, s-a constatat că aceștia au calitate procesuală pasivă, iar împrejurarea că cei trei pârâți aveau, la data solicitării de către reclamantă a alocării sumelor de bani necesare, atribuții legale în ceea ce privește gestionarea Fondului special al drumurilor publice, le conferă acestora calitate procesuală pasivă în cadrul prezentului litigiu, astfel că excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, de pârâtul Consiliul Județean Giurgiu și de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția tardivității formulării acțiunii, s-a reținut că acțiunea a fost formulată de reclamantă și înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 30 august 2005, iar dreptul reclamantei la acțiunea în contencios administrativ s-a născut în cauza de față la momentul la care aceasta s-a considerat vătămată prin pretinsul refuz al pârâților de a-i aloca sumele de bani solicitate pentru efectuarea lucrărilor la drumul racord DC 95, moment care coincide cu data rămânerii irevocabile a Sentinței comerciale nr. 38 din 24 februarie 2005 prin care Primăria mun.

Giurgiu a fost obligată să plătească creditoarei sale suma de 5.682.779.748 lei în baza contractului nr. 28046 din 04 decembrie 2000, rămasă irevocabilă la data de 21 aprilie 2005. Dat fiind că așa cum rezultă din rezoluția de primire a acțiunii din dosarul de fond inițial nr. 2358/2005, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 30 august 2005, deci la un interval de timp de 4 luni și 9 zile de la data rămânerii irevocabile a Sentinței comerciale nr. 38 din 24 februarie 2005, s-a constatat că acțiunea a fost formulată înăuntrul termenului de prescripție de 6 luni și, implicit, a termenului de decădere de 1 an.

De asemenea s-a mai constatat că în cazul de față, recalificarea naturii juridice a prezentului litigiu s-a făcut aproape 6 ani de la înregistrarea inițială pe rolul instanței civile a acțiunii formulate de reclamantă, după parcurgerea a trei cicluri procesuale generate de repetate casări cu trimitere spre rejudecare, situația nefiind imputabilă reclamantei care nu trebuie să suporte consecințele faptului că normele legale incidente nu sunt suficient de clare și accesibile astfel încât să permită cu ușurință calificarea prezentei cauze ca fiind de natură civilă sau administrativă. Pe fond, s-a reținut că acțiunea reclamantei vizează pretinsul refuz al pârâților de a-i aloca, în cadrul Programului aferent anului 2001, constituit în baza prevederilor Legii nr. 118/1996, sumele de bani necesare lucrărilor pentru obiectivul "Amenajarea drumului racord DC 95 acces PCTF Giurgiu" și obligarea acestora la plata prejudiciului cauzat prin acest refuz.

Din acțiunea formulată și din Contractul de execuție lucrări a rezultat că obiectul contractului îl constituie amenajarea drumului racord DC 95 - acces PCTF Giurgiu, drum aflat în administrarea municipiului Giurgiu, motiv pentru care, în raport de prevederile legale menționate, s-a constatat că DC 95, pentru amenajarea căruia reclamanta a solicitat alocarea unor sume de bani, nu face parte din categoria drumurilor care se includ în programele consiliilor județene.

Din analiza înscrisurilor probatorii, a rezultat, pe de o parte, că lucrarea de amenajare a drumului DC 95 nu este inclusă în Programul Consiliului Județean Giurgiu cuprinzând lucrările și obiectivele finanțate din Fondul special al drumurilor publice în anul 2001 iar pe de altă parte, că lucrarea de amenajare cuprinsă în acest program se referă la un alt drum și anume, la drumul racord DJ 507, fiind neîntemeiată susținerea reclamantei, în sensul că prin Programul înregistrat sub nr. 10332 din 12 aprilie 2001, Consiliul Județean Giurgiu ar fi aprobat restul de plată în sumă de 954.747.000 lei pentru finalizarea lucrărilor la drumul DC 95, lucrări care formează obiectul contractului încheiat între reclamantă și SC T.C.

SRL, din înscrisurile probatorii rezultând că aprobarea sumei menționate este pentru o altă lucrare, aceea de amenajare a drumului racord DJ 507. Întrucât lucrarea de amenajare a drumului DC 95 nu este inclusă în Programul Consiliului Județean Giurgiu și, pe cale de consecință, suma aprobată pentru anul 2001 nu vizează lucrarea la acest drum, ci la drumul racord DJ 507, nu s-a putut reține un refuz al Consiliului Județean Giurgiu de a aloca sumele de bani solicitate de reclamantă, în condițiile în care este vorba despre o lucrare neinclusă în programul consiliului județean.

Neputându-se reține în sarcina pârâtului Consiliul Județean Giurgiu existența unui refuz nejustificat, în sensul prevederilor legii contenciosului administrativ, dat fiind că lucrarea de amenajare pentru care reclamanta a solicitat alocarea unor sume de bani nu a fost inclusă în programul anual al pârâtului iar lucrarea inclusă vizează amenajarea altui drum decât cele pentru care s-au solicitat sumele respective, s-a constatat că acestuia nu i se poate imputa nici prejudiciul pe care reclamanta afirmă că l-a suferit ca urmare a plăților făcute către creditoarea sa.

Referitor la atribuțiile pârâților Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România în procedura de gestionare a Fondului special, se reține că, așa cum rezultă din interpretarea sistematică a prevederilor art. 8, 9 și 11 din Normele metodologice nr. 21137/2001 de aplicare a Legii nr. 118/1996, Administrația Națională a Drumurilor - actuala CNADNR prezintă ministrului transporturilor cererile justificative pentru necesarul de cheltuieli ce urmează să se efectueze pentru drumuri naționale și județene, urmând ca, după verificare, cererile să fie aprobate iar sumele fundamentate să fie virate în conturile AND - actuala CNADNR.

În ceea ce-l privește pe pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Curtea reține că, așa cum rezultă din adresa nr. 25/6122/2005, depusă la fila 51 din Dosarul nr. 2358/2005 al Tribunalului Giurgiu, acesta a alocat din Fondul special sumele destinate Primăriei Giurgiu, la nivelul programelor prezentate, astfel: pentru anul 2000 - 2.800.000 lei iar pentru anul 2001 - 18.400.000 lei, în cuprinsul adresei făcându-se precizarea că, în ceea ce privește modul de utilizare a sumelor primite, răspunderea revine în exclusivitate Primăriei Giurgiu. De asemenea, a rezultat că Administrația Națională a Drumurilor - actuala CNADNR și-a îndeplinit obligațiile constând în redirecționarea sumelor de bani transmise provenite din Fondul special al drumurilor către reclamantă, în măsura în care aceasta a prezentat documentația prevăzută de lege și în limita aprobărilor primite.

În concluzie, în raport de prevederile legale și de materialul probator administrat, s-a apreciat că nu se poate reține în sarcina pârâților o conduită ilicită constând în refuzul nejustificat de a aloca la bugetul Primăriei Giurgiu sumele de bani necesare lucrărilor pentru obiectivul "Amenajarea drumului racord DC 95 acces PCTF Giurgiu". Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (acesta a formulat recurs și împotriva încheierii de ședință din 30 noiembrie 2011), precum și Municipiul Giurgiu prin Primar.

Recurentul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a formulat următoarele critici la adresa Sentinței civile nr. 3649 din 30 mai 2012 și a încheierii din data de 30 noiembrie 2011: - în speță cererea de chemare în judecată formulată de Municipiul Giurgiu prin Primar se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în măsura în care pretinsa vătămare s-ar fi produs printr-o acțiune sau inacțiune a acestei instituții; - în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității acțiunii de către instanța de fond, cu motivarea că dreptul la acțiune al reclamantei s-ar fi născut la data rămânerii irevocabile a Sentinței comerciale nr. 38 din 24 februarie 2005 - prin care Primăria Municipiului Giurgiu a fost obligată să plătească creditoarei sale suma de 5.682.779.748 lei în baza contractului nr. 28046 din 4 decembrie 2000. În speță, reclamanta s-a plâns de "fapta culpabilă" a pârâtelor care nu au inclus în cadrul Programului aferent anului 2001 constituit în baza prevederilor Legii nr. 118/1996 privind constituirea și utilizarea fondului special al drumurilor publice și sumele solicitate de aceasta pentru amenajarea drumului racord D.C.

95 acces PCTF Giurgiu, așa - zisa vătămare producându-se încă din anul 2001. Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la data pretinsului refuz nejustificat) reclamanta trebuia să se adreseze instanței în cel mult un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere. Recurentul și-a încadrat criticile formulate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul Municipiul Giurgiu prin Primar a formulat următoarele critici la adresa Sentinței civile nr. 3649 din 30 mai 2012: În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, deoarece a rezultat clar din probele dosarului că obligația de plată a municipiului Giurgiu către SC T.C. SRL este o consecință a neprimirii în termen a sumelor ce trebuiau alocate din Fondul special al lucrărilor publice, acestea fiind purtătoare de dobânzi.

Răspunderea civilă stabilită prin Sentința comercială nr. 38/2005 este o răspundere pentru altul, Primăria municipiului Giurgiu având un drept de regres împotriva celor care aveau obligația legală de a asigura și vira sumele necesare drumului public ce a fost construit . În drept, instanța de fond ar fi trebuit să rețină că Legea nr. 118/1996 și Normele Metodologice date în aplicarea acestei legi conferă pârâților atribuții în gestionarea Fondului special pentru drumurile publice, stipulându-se expres că programele consiliilor locale se transmit C.N.A.D.N.R. prin grija consiliilor județene, iar situația repartizării sumelor pe consilii județene se aprobă de Ministerul Transporturilor, C.N.A.D.N.R.

având obligația alimentării conturilor deschise de consiliile județene și locale. Recurentul și-a încadrat criticile formulate în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. . Recurentul intimat Municipiul Giurgiu prin Primar a invocat și excepția lipsei de interes a recursului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, excepție ce urmează a fi admisă de instanța de control judiciar, față de împrejurarea că recurentul Ministrul Transporturilor nu justifică un folos practic în promovarea recursului său, deoarece acțiunea formulată împotriva sa a fost respinsă ca neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate de recurentul - reclamant Municipiul Giurgiu prin Primar, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: În mod corect instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei vizând pretinsul refuz al pârâților de a-i aloca în cadrul Programului aferent anului 2001, constituit în baza prevederilor Legii nr. 118/1996, sumele de bani necesare lucrărilor pentru obiectivul "Amenajarea drumului racord DC95 acces P.C.T.F. Giurgiu" și obligarea acestora la plata prejudiciului cauzat prin acest refuz, este neîntemeiată.

În baza art. 4 alin. (10) din Normele metodologice privind constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor publice nr. 4566 TB/22.948/1999 și art. 3 alin. (10) din Norma metodologică nr. 521821/2002, programele anuale pentru drumurile din administrarea consiliilor locale, altele decât cele aflate în administrarea municipiilor, se vor include în programele consiliilor județene. Or, drumul racord DC 95 - acces PCTF Giurgiu, ce face obiectul contractului execuție lucrări încheiat cu SC T.C. SRL nu face parte din categoria drumurilor care se includ în programele consiliilor județene, astfel că, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea față de Consiliul Județean Giurgiu.

În ceea ce privește Programul cu lucrările și obiectivele finanțate din Fondul special al drumurilor publice în anul 2001, s-a stabilit că acesta nu se referă la lucrarea de amenajare a drumurilor DC 95, ci la drumul racord DJ 507(lucrare care nu formează obiectul contractului încheiat între reclamantă și SC T.C. SRL). Potrivit art. 8, 9 și 11 din Normele Metodologice nr. 21137/2001 de aplicare a Legii nr. 118/1996, reclamanta avea obligația să transmită Ministerului Transporturilor și Infrastructurii cererile justificative privind sumele necesare pentru cheltuielile care se finanțează din acest fond, dar astfel cum rezultă din dosarul primei instanțe, nu a putut proba îndeplinirea acestei obligații.

Instanța de control judiciar mai reține că sumele provenite din Fondul special al drumurilor se repartizau anual, potrivit normelor aplicabile, în baza unor documente justificative (Primăriei Giurgiu i s-au alocat 2800000 lei pentru anul 2000 și 18.400.000 lei pentru anul 2001) neexistând în legislație un "drept de regres" al beneficiarului pentru contracte de execuție lucrări pe care le-ar fi încheiat cu terții fără a avea asigurată finanțarea. În speță, nu există o răspundere a autorităților administrative pârâte pentru obligațiile contractuale asumate de Municipiul Giurgiu prin primar față de SC T.C. prin contractul nr. 28046/4 decembrie 2000 și actul adițional nr. 1. De asemenea, este nejustificată pasivitatea reclamantei care pretinde că, încă din anul 2001 avea dreptul la repartizarea sumelor solicitate prin prezenta acțiune.

Pentru considerentele menționate, în mod corect instanța de fond a stabilit că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri privitoare la un drept, în sensul Legii nr. 554/2004, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul Municipiului Giurgiu va fi respins ca nefondat. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură, Investiții Străine, Parteneriat Public Privat și Promovarea Exporturilor, aceasta urmează a fi respinsă, deoarece potrivit art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2012 "În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.

trece de sub autoritatea Ministerului Transporturilor sub autoritatea Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine. Stalul român își exercită drepturile și obligațiile în calitate de deținător al acțiunilor Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine". Prin urmare, față de această reglementare și față de H.G. nr. 7/2013 privind organizarea și funcționarea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură, Investiții Străine, Parteneriat Public Privat și Promovarea Exporturilor, această instituție urmează a sta în proces, în prezenta cauză, ca pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei calității procesuale a Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură, Investiții Străine, Parteneriat Public Privat și Promovarea Exporturilor ca neîntemeiată. Admite excepția lipsei de interes în promovarea recursului declarat de Ministerul Transporturilor, invocată de reclamantul Municipiului Giurgiu prin Primar. Respinge recursul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva încheierii din 30 noiembrie 2011 și a Sentinței civile nr. 3649 din 30 mai 2012 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes . Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Giurgiu, prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. 3649 din 30 mai 2012 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2014. Procesat de GGC - GV