ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1565/2014

Asupra recursurilor penale, deliberând, a reținut că: Prin Sentința penală nr. 257 din 28 iunie 2011, Tribunalul Alba, secția penală, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 198 alin. (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 2 infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatului R.A.O. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare (8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și câte 6 ani închisoare pentru 2 infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), ce a fost sporit cu 3 ani închisoare, în final inculpatul având de executat 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată Sentința penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj, definitivă prin neapelare, pedeapsă care s-a dispus a fi executată alături de pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, deducându-se prevenția de la 13 mai 2010 la zi și menținându-se starea de arest. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen., respingându-se acțiunea civilă formulată de partea civilă T.M.

și constatându-se că persoanele vătămate T.L.S., T.A.V., T.N., L.M.L., T.G., S.A., T.V. și T.Z. nu s-au constituit părți civile în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță că a reținut, în esență, că, la data de 5 iunie 2009, martorii G.S.N., G.T.Ș. și G.I.D. i-au cumpărat victimei T.N., la cerere, țigări marca "W." și un PET de 2 litri cu bere marca "T." și au ajutat-o la mulsul oilor, ulterior plecând la domiciliile lor comuna Valea Lungă, lăsând-o pe victimă singură la stână. A doua zi, victima a fost găsită decedată de către martorii G.S.N. și G.T.Ș., în apropierea acesteia aflându-se trei bâte și un topor, împrejurare pe care au adus-o la cunoștința bunicii lor, G.R., care a contactat familia lui T.N., deplasându-se la fața locului T.A.V., T.L.S., T.L., S.N., T.L., I.A.

și V.T. Judecătorul fondului a stabilit că nu există probe certe care să dovedească că în noaptea de 5/6 iunie 2009, inculpatul R.A.O. s-ar fi deplasat la stână și ar fi ucis victima, deși aflat în mai multe rânduri sub influența alcoolului a afirmat față de anumite persoane că l-a omorât pe ciobanul din Valea Lungă, întrucât lipsește orice mijloc de probă științifică, biologică sau declarație testimonială care să-l fi plasat în apropierea locului faptei. Lipsite de relevanță au fost considerate procesele-verbale de redare a discuțiilor telefonice purtate de inculpat, dar și susținerile martorului G.D.S. care i-ar fi cerut să-i aplice victimei o corecție, acesta replicându-i "las că văd eu de el", dar și cele privind amenințările exercitate împotriva victimei în iarna 2008 - 2009 de către inculpat.

S-a mai reținut că nici declarațiile olografe ale martorelor G.M.V. și C.O., care în noaptea de 5/6 iunie 2009, în jurul orelor 1:00, auzind zgomot în stradă l-au observat pe inculpatul R.A.O. cu o căruță, fiind însoțit de doi prieteni sau o persoană, nu susțin acuzația de omor formulată împotriva inculpatului. Nu au fost apreciate ca fiind probe de vinovăție nici declarații contradictorii ale inculpatului privind locul unde s-a aflat în noaptea de 5/6 iunie 2009, nici concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, dar nici faptul că a negat că a vorbit la telefonul mobil, în condițiile în care alibiul i-a fost confirmat doar de părinți, nu și de soră, întrucât potrivit art. 66 alin. (1) C. proc.

pen., acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție până la dovada contrarie. Judecătorul fondului a avut în vedere la formarea propriei convingeri și împrejurarea că martorii G.S.N. și G.T.Ș. care au găsit victima decedată fuseseră cu o seară înainte la stână, ultimul dintre aceștia declarând inițial, în prezența bunicii și a unui apărător desemnat din oficiu, că a omorât pe T.N., sens în care a relatat în mod amănunțit cursul evenimentelor. Prima instanță coroborând procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile minorelor A.C.B. și M.E.D. și ale martorilor B.I., Ș.D., M.B.N., R.N. și M.T., a mai stabilit că, în perioada august 2009 - martie 2010, inculpatul împreună cu numita M.L.L., a intermediat aducerea la stânele unde lucra ca cioban, a minorelor A.C.B.

și M.E.D. în vârstă de 13 ani, respectiv de 14 ani, cu care a avut relații sexuale contra cost și, tot în schimbul unor sume de bani, a promis și le-a oferit celorlalți colegi de-ai săi, pentru a întreține relații sexuale. Tot în aceeași perioadă, inculpatul, la scurte intervale de timp, a întreținut relații sexuale contra cost cu minorele A.C.B. și M.E.D., în vârstă de 13 ani, respectiv 14 ani. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului R.A.O. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism și două infracțiuni de act sexual cu un minor, toate în formă continuată prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 198 alin. (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale consacrate de art. 72 C. pen., respectiv caracterul continuat și perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, vârsta victimelor, rezultatul produs, consecințele pe termen lung pe care asemenea fapte le pot avea asupra psihicului persoanelor vătămate minore, scopul urmărit (obținerea de satisfacții sexuale chiar și prin desconsiderarea libertății de exprimare și a vieții sexuale a unor minore în vârstă de 13, respectiv 14 ani), atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, precum și comportamentul său antisocial, acesta fiind condamnat pentru comiterea unor infracțiuni de lovire sau alte violențe, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și port ilegal de armă albă în public.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul R.A.O. Parchetul a criticat greșita achitare a inculpatului R.A.O. pentru comiterea infracțiunii de omor, întrucât mecanismul de producere al leziunilor constatat de expertiza medico-legală corespunde modalității în care a acționat inculpatul, împrejurări pe care le-a descris martorilor D.I., C.M., C.I., făcând, totodată, referire și la procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice pe care le-a purtat ulterior uciderii victimei și la rezultatul examinării acestuia cu tehnica poligraf. Inculpatul R.A.O. a solicitat achitarea pentru infracțiunile de proxenetism și act sexual cu un minor, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate, considerate prea aspre raportat la natura infracțiunilor și modalitatea concretă de comitere.

Prin Decizia penală nr. 8/A din 7 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte hotărârea atacată, descontopind pedeapsa rezultantă a înlăturat sporul de 3 ani închisoare și a stabilit să fie executată pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, a menținut revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 4 luni, în final inculpatul având de executat 8 ani și 4 luni închisoare, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale și a respins, ca nefondată, calea de atac declarată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar realizând propriul examen al probatoriului a reținut că, în mod justificat, judecătorul fondului a constatat că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată în raport de susținerile inculpatului care în noaptea de 5/6 iunie 2009 a ajuns acasă în jurul orei 23:00, când a discutat telefonic cu martorul B.V. pentru ca, în jurul orelor 23:30 - 24:00, să se culce, iar dimineața în jur de 6:30, să se trezească și să plece împreună cu B.V. la tuns oile, așa cum se înțelesese cu acesta în seara precedentă, aspecte confirmate și de martorele R.F. și R.M., mama respectiv sora inculpatului, dar și de listingul celor două cartele telefonice folosite de inculpat din care rezultă că în data de 5/6 iunie 2009 ora 23:16 (apel de 99 secunde) și ora 06:41 - 06:46, a vorbit cu martorul B.V.

pe care l-a însoțit la stâna lui V., fără însă să-i povestească ce făcuse în timpul nopții, așa cum a arătat acesta sub prestare de jurământ, ocazie cu care a relatat că inculpatul a negat, în prezența sa, în mod constant implicarea în uciderea victimei. Referitor la intervalul orar cuprins între ora 23:30 când martora R.F. l-a verificat pe inculpat în cameră și ora 5:00 când l-a trezit, date fiind depozițiile martorelor C.O. și G.M.

din 9 iunie 2009, respectiv 11 iunie 2009, care au relatat că în noaptea de 5/6 iunie 2009, în jurul orei 1:00, l-au văzut pe inculpat într-o căruță pe stradă, instanța de apel a constatat că deși alibiul inculpatului nu se confirmă decât parțial, probatoriul administrat nu dovedește prezența acestuia la stâna de pe raza satului Mănărade, în condițiile în care cele două martore l-au văzut la aproximativ 15,5 km de locul omorului (conform hărții județului Alba, localitățile fiind în următoarea ordine: Cenade, Lunca, Valea Lungă, Mănărade). În privința depozițiilor martorilor D.I., C.M., C.I., R.I. și minorelor M.E.D.

și A.C.B., s-a arătat că relevă, practic, o recunoaștere extrajudiciară a faptei de către inculpat, care nu poate servi la pronunțarea unei soluții de condamnare decât în coroborare cu alte probe certe care să confirme împrejurările relatate, iar convorbirile telefonice evidențiază doar comportamentul violent al acestuia, în lipsa oricăror mențiuni clare, explicite, la comiterea crimei. S-a constatat însă vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii de act sexual cu un minor, întrucât din propriile sale declarații a rezultat că vârsta părților vătămate era 17 - 18 ani, deci a realizat că sunt minore, iar pentru prestațiile sexuale ale acestora le-a oferit bani prin intermediul numitei M.L.L., care le aducea la stână.

S-a mai reținut că, în perioada august 2009 - martie 2010, inculpatul a intermediat plasarea minorelor A.C.B. și M.E.D. celorlalți ciobani de la stână, înlesnind traficul lor și încurajând practicarea prostituției de către acestea, împrejurări faptice dovedite de declarațiile martorilor B.I., Ș.D., M.B.N., R.N. și M.T.I., numitei M.L.L., ale celor două minore și nu în ultimul rând ale inculpatului care a apelat-o pe mama acestora, la solicitarea celorlalți ciobani, pentru a le aduce, în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost. Sub aspectul individualizării, instanța de apel a apreciat că în raport de cuantumul pedepselor aplicat pentru fiecare infracțiune în parte nu se mai justifica sporul de 3 ani închisoare, motiv pentru care l-a înlăturat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul R.A.O. Parchetul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., a arătat că s-a comis o gravă eroare de fapt în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor, iar în raport de circumstanțele cauzei se impune aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă. Inculpatul R.A.O. a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Prin Decizia penală nr. 1550 din 14 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatului R.A.O., a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel, menținând actele îndeplinite până la data de 31 ianuarie 2012. Pentru a pronunța această hotărâre instanța supremă a reținut că instanțele inferioare nu au verificat apărările inculpatului și nici nu au administrat probele ce erau necesare pentru clarificarea împrejurările faptice, respectiv să audieze martorii B.V., B.E., V.N.S. (pentru a verifica alibiul inculpatului), G.I. și C.I.A. (pentru a se evalua relatările de la urmărire penală a persoanei vătămate T.L.

privind împrejurările și autorul faptei), părțile civile T.M. și T.L.S. și să readministreze proba testimonială cu G.T.Ș., G.S.N. și G.R. Sub același aspect s-a arătat că date fiind concluziile raportului de constatare medico-legală din 10 august 2009 al S.J.M.L. Alba și declarațiile persoanelor vătămate T.M., T.L.S. și T.L. se impune stabilirea cu aproximație a orei la care au fost exercitate violențele, dar și a orei probabile a morții victimei, aspecte relevante și din perspectiva apărărilor formulate de inculpat, motiv pentru care s-a apreciat că trebuie completat raportul medical. În rejudecare, instanța de prim control judiciar a procedat la audierea martorilor B.V., V.N.S., B.E., C.I.B., G.T.Ș., G.S.N., G.R., C.I.A., P.O., G.I., R.V., R.I., C.O.V., B.L., V.M., R.M.A., M.I.C., a părților civile T.M., T.L.S., a inculpatului R.A.O.

și la completarea raportului de constatare medico-legală din 10 august 2009. Prin Decizia penală nr. 16/A din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul inculpatului R.A.O., a desființat în parte hotărârea atacată și rejudecând a repus în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 11 ani și 4 luni închisoare, înlăturând sporul de 3 ani închisoare, a contopit cele două pedepse de 6 ani închisoare și cea de 8 ani închisoare, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, menținând dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj, stabilind ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani și 4 luni închisoare, a respins apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, deducând prevenția de la 13 mai 2010 la zi și menținând arestarea preventivă a inculpatului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut, în esență, că a fost probată agresivitatea deosebită a inculpatului R.A.O., relevante fiind fișa de cazier judiciar și condamnarea suferită anterior, declarațiile martorilor P.S.I., B.V., V.N.S., P.I.S., B.T.V., C.I.C., G.D.S., C.I., procesele-verbale de redare a convorbirilor sale telefonice și expertiza medico-legală psihiatrică, precum și faptul că în momente diferite, dar întotdeauna sub influența alcoolului, a susținut față de martorii D.I., C.M., C.I., M.E.D., A.C.B. și R.I. că a ucis un om lovindu-l în cap cu o bâtă sau cu toporul, împrejurare care însă nu a putut fi confirmată de discuțiile telefonice avute cu numitul "L.", martorii P.I.S., B.E.

și cu o persoană necunoscută. Făcând referire la probele indicate de parchet ca fundament al acuzației de omor, respectiv declarațiile martorilor G.D.S. și C.M. și concluziile celor 3 teste poligraf care la întrebările relevante au evidențiat reacții specifice comportamentului simulat ale inculpatului R.A.O., instanța de prim control judiciar a constatat din analiza coroborată a ansamblului probator lipsa de temeinicie a învinuirii aduse inculpatului cu privire la incidentul din noaptea de 5/6 iunie 2009. Au fost avute în vedere completările la raportul de constatare medico-legală din 10 august 2009 al S.M.L.

Alba potrivit cărora moartea victimei a intervenit între ora 17:00 maxim 18:00 până la ora 24:00 maxim ora 01:00 a zilei următoare, iar producerea leziunilor traumatice s-a realizat cu cel puțin 1 - 2 ore anterior decesului, deci în intervalul orar 15:00 - 16:00, 23:00 - 24:00 al zilei de 5 iunie 2009; declarațiile martorilor G.I.D., G.T.Ș., G.S.N., B.T.V., G.R., P.O. care au evidențiat că la data de 5 iunie 2009, între orele 16:30 - 18:30/19:00, primii trei martori au desfășurat diverse activități împreună cu victima la stână (cumpărându-i 4/5 pachete de țigări W. și un PET de bere de 2 l T.), după care au plecat cu căruța la punctul de colectare din comuna Valea Lungă, martorul P.A. fiind ultima persoană care a văzut victima în viață, în jurul orelor 19:30 - 20:00, când a observat-o de la distanță alături de oi, probe din coroborarea cărora s-a reținut că agresiunea asupra victimei s-a produs în intervalul orar 19:30/20:00 - 23:00/24:00.

S-a constatat că susținerile martorilor G.T.Ș. (6 iunie 2009) și T.L. (18 iunie 2009) conform cărora victima ar fi fost în viață în dimineața din 6 iunie 2009 sunt contrare probei științifice și au fost cauzate de teama creată martorului minor de 11 ani de către membrii familiei victimei, aspect confirmat și de martorul B.L., polițist care a asistat la audierea minorului. Instanța de prim control judiciar având în vedere declarațiile martorilor V.N.S., C.I.C., L.A., R.F., R.A. și R.M. a reținut că inculpatul R.A.O. a dormit, în noaptea 4/5 iunie 2009, la stâna martorului V.N.S. din "Rupturi", satul Lunca, a doua zi, până în jurul orelor 17:00 - 18:00, a fost cu oile la pășune, iar ulterior, până la ora 22:00, exceptând intervalul de 15 minute în care s-a deplasat la domiciliul lui V., a rămas împreună cu martorii V.N.S.

și C.I.C. la stână, pentru ca apoi să plece spre casă, pe jos, în drum trecând pe lângă barul martorei L.A., care l-a văzut din curte la ora 22:30 și să ajungă la domiciliu în jurul orei 22:45, unde după ce a discutat la telefon cu martorul B.V., s-a culcat, prezența în cameră fiindu-i verificată de mama sa R.F., în jurul orei 23:30. S-a făcut referire și la procesul-verbal încheiat de organele de cercetare penală la 2 septembrie 2009, conform căruia, în noaptea de 5 iunie 2009, inculpatul a apelat și a fost apelat pe cele două cartele telefonice deținute la orele 23:14; 23:16; 23:35 și 23:36 (bip-uri), având o singură convorbire telefonică la ora 23:16, de 99 secunde, cu martorul B.V., următoarea discuție purtând-o cu același martor la orele 06:41 - 06:46 din dimineața de 6 iunie 2009, precum și la depozițiile martorilor B.V.

și B.L. din care a rezultat că distanța dintre satul Lunca și stâna unde a fost ucisă victima putea fi parcursă în minim 30 de minute cu căruța, iar pe jos în pas alert în cel puțin o oră. S-a mai constatat că susținerile martorelor C.O.V. și G.M., care l-au plasat la data de 5 iunie 2009, în jurul orelor 22:30 - 23:00, pe inculpatul în apropierea domiciliului lor sunt în contradicție cu cele ale martorilor V.N.S., C.I.C. și L.A., care l-au localizat în satul Lunca, în după-masa zilei de 5 iunie 2009, precum și că declarațiile părților civile T.V.A. și T.L.S. și ale martorilor G.I., G.V., C.I.A., R.V., R.I., P.O., V.M. și M.I.C. nu au adus date concludente cu privire la locul unde s-a aflat inculpatul la momentul incidentului, în timp ce după ora 5:00 din data de 6 iunie 2009, activitățile inculpatului sunt certe fiind relevate de martorii R.F., R.A., V.N.S., B.E.

și B.V. Cu privire la probele ADN recoltate de la inculpați și martorii G.S.N., B.T.V., T.L.N., G.T.Ș., M.I.C., B.P., G.I.D., G.D.S. și R.I. s-a reținut că raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică biologică a concluzionat că urmele de sânge identificate pe topor, bâta de cioban și bâta de alun au fost în cantitate insuficientă pentru a putea stabili identitatea persoanei creatoare, precum și că probele genetice luate nu sunt identice cu profilul genetic găsit pe suprafața exterioară a dopului PET-ului de bere ridicat de la fața locului, în timp ce cele relevate pe parul din lemn de brad aparțin victimei și martorului T.L.N., nepotul acesteia, care ajungând la stână a luat bâta pentru a-i lovi pe martorii care descoperiseră cadavrul.

În final, instanța de apel a apreciat că ansamblul probator confirmă apărarea inculpatului, respectiv că s-a aflat în satul Lunca, în intervalul de timp în care victima a fost agresată și ca atare nu se poate reține vinovăția acestuia sub aspectul infracțiunii de omor. S-a mai reținut că în perioada august 2009 - martie 2010, inculpatul a intermediat împreună cu numita M.L.L. aducerea minorelor A.C.B. și M.E.D. de 13 ani, respectiv 14 ani la stânele unde lucra, cu care a întreținut relații sexuale contra cost, iar în schimbul unor sume de bani, le-a promis și oferit și celorlalți colegi ai săi, care au avut la rândul lor relații sexuale cu acestea.

Referitor la infracțiunea de act sexual cu un minor instanța de apel în raport de declarațiile victimelor, dar și de cele ale inculpatului date la urmărirea penală a constatat că acesta știa că sunt minore, iar pentru prestațiile sexuale oferite le-a remunerat indirect prin M.L.L., care le aducea la stână și încasa banii, astfel că în mod corect judecătorul fondului a stabilit vinovăția sa pentru aceste fapte. Nefondate au fost apreciate și apărările inculpatului cu privire la acțiunile sale de proxenetism în condițiile în care din coroborarea depozițiilor martorilor B.I., Ș.D., M.B.N., R.N. și M.T.I., a numitei M.L.L., dar și a minorelor A.C.B. și M.E.D., cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpat și M.L.L., a rezultat că în perioada august 2009 - martie 2010, inculpatul a intermediat plasarea minorelor celorlalți ciobani de la stână, înlesnind traficul lor și încurajându-le să practice prostituția.

Sub aspect sancționator, instanța de apel a constatat că pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune au fost corespunzător individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., motiv pentru care nu se mai justifică sporirea pedepsei rezultante cu 3 ani închisoare. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul R.A.O. Parchetul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., a criticat greșita achitare a inculpatului R.A.O.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor, sens în care a arătat că atât probele științifice (rapoartele de expertiză medico-legală, concluziile testării cu tehnica poligraf, înregistrările convorbirilor telefonice), cât și declarațiile martorilor (C.I., M.E.D., A.C.B., C.M.) demonstrează dincolo de orice dubiu că acesta l-a ucis pe T.N., și ca atare instanțele inferioare au făcut o gravă eroare de fapt, care impune casarea hotărârilor atacate, condamnarea inculpatului pentru omor și menținerea sporului aplicat pentru concurs. În susținerile orale, procurorul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., urmând ca pedepsele pentru fiecare infracțiune în parte să fie aplicate în condițiile legii noi, în timp ce pentru pluralitatea de infracțiuni în cazul formei continuate și a concursului să se aplice tratamentul sancționator din vechea codificare.

Inculpatul R.A.O. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., sens în care a solicitat achitarea pentru infracțiunea de proxenetism întrucât din probele administrate rezultă că nu se face vinovat de săvârșirea acestei fapte, iar cu privire la infracțiunea de act sexual cu o minoră a arătat că se impune redozarea pedepsei, urmând să fie condamnat la perioada deja executată în arest preventiv. Examinând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul R.A.O.

ca fiind fondate, pentru următoarele considerente: Prealabil verificării criticilor formulate de parchet și inculpat, este de menționat că, date fiind dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, judecarea prezentei căi de atac a recursului s-a făcut conform prevederilor art. 385 1 - art. 385 19 C. proc. pen. (1968), chiar dacă art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres veghea lege procesual penală, începând cu 1 februarie 2014, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. Pe de altă parte, având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia la data de 29 ianuarie 2013, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (12 februarie 2013), interval în care a fost promovat de parchet recursul ce face obiectul prezentei cauze, în timp ce inculpatul R.A.O.

s-a aflat în termenul prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. II din actul normativ menționat, recursurile formulate fiind supuse dispozițiilor privind cazurile de casare prevăzute de C. proc. pen. în forma anterioară modificărilor introduse din 12 februarie 2013. Potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura acestora sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției.

Așadar, greșita examinare a probelor administrate la instanța de fond, sens în care se constată că la dosar este o probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe demonstrează existența unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reținerea situației de fapt. Ca atare, existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanței de prim control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen.

În speță, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul R.A.O., în cadrul motivelor de recurs dezvoltate atât în scris, cât și în ședință publică, nu au fost în măsură să evidențieze vreo contradicție evidentă și controversată între conținutul probelor și împrejurările de fapt stabilite de către instanța de apel, fiind neîntemeiate susținerile procurorului că din mijloacele de probă administrate rezultă implicarea inculpatului R.A.O. în activitatea de ucidere a victimei T.N., dar și cele ale acestui inculpat că nu a comis infracțiunea de proxenetism. Din împrejurările de fapt, corect stabilite de instanța de prim control judiciar, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpatului R.A.O.

sub aspectul infracțiunii proxenetism, chiar dacă acesta a negat comiterea acestei fapte. Relevante în acest sens sunt depozițiile martorilor B.I., Ș.D., M.B.N., R.N. și M.T.I. care au confirmat că inculpatul R.A.O., în perioadă august 2009 - martie 2010, a intermediat plasarea minorelor la stână, pe care le-a încurajat să practice prostituția cu ceilalți ciobani, susțineri care se coroborează cu declarațiile minorelor A.C.B. și M.E.D., dar și ale mamei acestora, martora M.L.L. care și-a adus la solicitarea telefonică a inculpatului fiicele la stână pentru a întreține relații sexuale cu mai mulți ciobani, cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpat și M.L.L.

care atestă înțelegerea avută de cei doi cu privire la aducerea minorelor la stână pentru a avea relații sexuale cu diferite persoane contra cost, și nu în ultimul rând cu declarația inculpatului care a recunoscut că a apelat-o pe mama minorelor pentru a-i cere să le aducă în vederea practicării prostituției. Modalitatea în care a acționat inculpatul R.A.O., care la îndemnul ciobanilor a contactat-o pe M.L.L. solicitându-i să le aducă pe minore la stână, unde a facilitat întreținerea de către cele două de relații sexuale contra cost, realizează conținutul infracțiunii de proxenetism, așa cum în mod corect au constatat instanțele inferioare care au reținut corespondența dintre împrejurările faptice descrise și probatoriului administrat în cauză.

Pe de altă parte, nici parchetul nu a prezentat elemente care să reliefeze existența unei evidente contradicții între probele administrate și soluția de achitare a inculpatului R.A.O. pentru infracțiunea de omor, în condițiile în care probatoriul administrat nemijlocit de către instanțe, inclusiv în calea de atac a recursului (declarațiile martorilor V.N.S., C.I., B.V., B.E., D.I.) nu a fost în măsură să dovedească dincolo de orice dubiu implicarea acestuia în uciderea victimei T.N. Instanța de prim control judiciar, conformându-se dispozițiilor art. 383 C. proc. pen., a descris în expunerea hotărârii împrejurările de fapt și a făcut o analiză a probelor care au servit ca temei pentru achitarea inculpatului R.A.O.

sub aspectul infracțiunii de omor, fără a denatura și ignora conținutul declarațiilor martorilor V.N.S., C.I., B.V., B.E., D.I., C.I., M.E.D., A.C.B., C.M., martorilor G.I., G.V., C.I.A., R.V., R.I., P.O., V.M. și M.I.C. și ale inculpatului. Din împrejurările de fapt, corect stabilite de tribunal și însușite de instanța de prim control judiciar, rezultă că ansamblul probator administrat în cauză nu îl situează pe inculpat în noaptea de 5/6 iunie 2009 la stâna unde a fost omorât T.N., în condițiile în care martorele G.M. și C.O. l-au văzut în localitatea Cenade în jurul orei 1:00, deci la o distanță de aproximativ 15,5 km de la locul faptei (satul Mănărade), așa cum rezultă din documentele topografice ale județului Alba.

Mai mult, martorele R.F. și R.M.,, mama și sora inculpatului, au confirmat prezența la domiciliu a fiului, respectiv fratelui, în seara de 5 iunie 2009, ora 23:30 și în dimineața de 6 iunie 2009, ora 5:00, în timp ce anterior, în intervalul 17:00 - 23:00, acesta l-a ajutat la stână pe martorul V.N.S. cu care a și cinat, împrejurare confirmată inclusiv de martorul C.I.C. care a plecat acasă în jurul orei 21:30 - 22:00, lăsându-i pe cei doi împreună. Oricum, a doua zi la ora 6:30 inculpatul s-a întâlnit cu B.V. cu care stabilise telefonic, încă din seara precedentă (5 iunie 2009, ora 23:16, așa cum rezultă din listingul telefonului) să îl ajute la stână, ocazie cu care nu i-a povestit, deși erau în relații de prietenie, ce făcuse în timpul nopții, ba mai mult la încercările ulterioare ale martorului de a afla dacă l-a omorât pe T. i-a răspuns de fiecare dată că nu.

De altfel, nici martorului B.E. inculpatul nu i-a recunoscut că ar fi omorât pe cineva, în condițiile în care și-a petrecut ziua de 6 iunie 2009 și cu acesta, ba mai mult au și consumat băuturi alcoolice. Același martor a susținut atât la urmărirea penală, cât și în instanță că nu l-a auzit niciodată pe inculpat povestind despre uciderea ciobanului, situație în care nu își putea explica motivul pentru care martorul D.I. a afirmat despre el că ar fi cunoscut că inculpatul a lovit victima. Într-adevăr, martorii D.I., C.I.B. și C.M. au susținut că inculpatul R.A.O.

aflat sub influența băuturilor alcoolice le-a povestit că a ucis un cioban cu o bâtă, însă declarațiile lor în lipsa altor probe care să dovedească vinovăția inculpatului nu sunt suficiente în condițiile în care cele relatate le-au aflat de la inculpat, care în mod constant a avut o poziție de nerecunoaștere a faptei, iar așa cum s-a reținut anterior, acesta a fost văzut la o distanța de 15,5 km de locul faptei de către martorele G.M. și C.O. Ba mai mult, martorul C.I.B. a arătat că niciodată inculpatul nu i-a spus numele celui pe care l-ar fi omorât, afirmații pe care oricum le-a făcut numai când a fost băut. Nici faptul că inculpatul i-a promis martorului G.D.S. că va avea grijă de T.N. nu conduce la concluzia că acesta este autorul infracțiunii de omor, cu atât mai mult cu cât în intervalul orar stabilit de expertiza medico-legală că a avut loc incidentul s-au deplasat la stâna victimei și martorii G.I.D., G.S.N.

și G.T.Ș., ultimii doi găsind cadavrul la data de 6 iunie 2009, iar inițial G.T.Ș. a recunoscut, în prezența bunicii și a unui avocat din oficiu că l-au ucis pe T., relatând de o manieră amănunțită împrejurările comiterii faptei. Ca atare, probele administrate pe parcursul procesului penal nu au condus la răsturnarea prezumției de nevinovăție a inculpatului R.A.O. sub aspectul infracțiunii de omor, chiar dacă la întrebările relevante la testarea cu tehnica tip poligraf s-a constatat comportamentul său simulat, iar cu privire la intervalul orar cuprins între 23:30 - 5:00 s-a constatat că ar fi părăsit locuința pentru a se deplasa cu doi cunoscuți în localitatea Cenade. În realitate, prin criticile formulate se tinde la o reapreciere a materialului probator din perspectiva unor raționamente care în opinia parchetului ar putea demonstra că inculpatul R.A.O.

a săvârșit infracțiunea de omor, operațiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 5 noul C. pen. referitoare la legea penală mai favorabilă, Înalta Curte consideră că acestea trebuie interpretate și aplicate în sensul aprecierii globale a legii mai blânde, ceea ce presupune o comparare a prevederilor din ambele coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai favorabilă în ansamblul său, cu excluderea celeilalte în integralitatea sa.

O interpretare contrară a noilor dispoziții, inclusiv a celor tranzitorii din legea de punere în aplicare a Codului penal este inadmisibilă contravenind normelor constituționale, întrucât ar permite judecătorului să legifereze prin aplicarea concomitentă a dispozițiilor mai blânde din legi penale succesive, creând astfel o lex tertia, operațiune care este interzisă în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 61 din Constituție, Parlamentul este unica putere legiuitoare. Relevantă sub acest aspect este jurisprudența constantă Curții Constituționale (Deciziile nr. 1470 și nr. 1483 din 8 noiembrie 2011, publicate în M. Of. nr. 853/2.12.2011).

Este important a se menționa și faptul că legiuitorul a reglementat în mod expres situațiile în care este permisă combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, în acest sens fiind prevederile art. 10, art. 15 și art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, împrejurare care demonstrează în lipsa oricărei prevederi exprese că legea mai favorabilă se apreciază în mod global. Transpunând aceste considerații teoretice la speța de față, Înalta Curte constată că legea mai favorabilă inculpatului R.A.O. este, în concret, noul C. pen. care, în ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de incriminare și de sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale, precum și la instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a recurentului, creează acestuia o situație mai avantajoasă.

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de instanțele inferioare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 18 de ani și interzicerea unor drepturi și a 2 infracțiunii de act sexual cu un minor în formă continuată prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 de ani și interzicerea unor drepturi. În noua reglementare, exercitarea actelor de proxenetism față de mai multe persoane nu mai realizează conținutul constitutiv al unei infracțiuni de proxenetism în formă continuată ca în vechea codificare, această împrejurare reprezentând un element circumstanțial al infracțiunii prevăzute de art. 213 alin. (l) C. pen.

sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. Deci, în noul cod nu mai suntem în prezența pluralității de acte materiale care atrage reținerea infracțiunii de proxenetism în formă continuată când practicarea prostituției se face de mai multe persoane, ci doar a unei infracțiuni tip. Ca urmare, raportat la împrejurările menționate, precum și la faptul că regimul sancționator stabilit pentru proxenetism, inclusiv în forma agravată prevăzută de art. 213 alin. (3) C. pen., când faptele săvârșite asupra unui minor atrag majorarea cu jumătate a limitelor speciale, în noua lege este mult atenuat, fiind prevăzută pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și 6 luni și interzicerea exercitării unor drepturi, rezultă că, din perspectiva infracțiunii în formă continuată cu privire la care s-a pronunțat o soluție de condamnare, legea penală mai favorabilă inculpatului R.A.O.

este C. pen. în vigoare, care încadrează ansamblul faptic reținut în sarcina sa într-o singură infracțiune de proxenetism indiferent de numărul persoanelor care practică prostituția și prevede limite de pedeapsă mai reduse decât cele stabilite de legea penală anterioară. Și în cazul infracțiunii de act sexual cu un minor, noua lege stabilește în art. 220 alin. (1) C. pen. un tratament sancționator mai blând, limitele speciale de la 3 la 12 de ani și interzicerea unor drepturi fiind reduse, acestea ajungând să fie de la 1 an la 5 ani de închisoare și fără a se mai prevedea aplicarea în mod obligatoriu a interzicerii unor drepturi ca pedeapsă complementară. În acest context, în care se impune încadrarea faptelor de care este acuzat inculpatul în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) C. pen.

și două infracțiuni de act sexual cu un minor în formă continuată prevăzute de art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și adaptarea corespunzătoare a pedepsei în raport cu noile limite stabilite de textele incriminatoare, deși tratamentul penal al pluralității de infracțiuni sub forma concursului este mai aspru potrivit legii noi, care prevede cumulul juridic cu spor fix și obligatoriu, prin aplicarea, în ansamblul dispozițiilor sale, a noului C. pen. se va ajunge la o pedeapsă rezultantă mai redusă decât cea stabilită în temeiul C. pen. anterior, reglementarea nouă fiind, astfel, cea care conduce la crearea unei situații mai blânde pentru inculpat, chiar și prin menținerea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj și executarea acesteia alături de pedeapsa ce-i va aplicată prin prezenta.

Date fiind considerentele dezvoltate anterior, Înalta Curte nu va mai examina pentru inculpat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., pedepsele urmând să fie reindividualizate în raport de legea penală mai favorabilă cu consecința reducerii acestora. Ca urmare, doar sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 C. pen., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. (1968), va admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de inculpatul R.A.O., va casa, în parte, hotărârile instanțelor inferioare, iar, în rejudecare, va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare în pedepsele componente, precum și pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj, definitivă prin neapelare, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. (1968) va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și două infracțiuni prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și două infracțiuni prevăzute de art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. În baza art. 213 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. îl va condamna la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. îl va condamna pe același inculpat la două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. va contopi pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul R.A.O. urmând să execute 7 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 va menține dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj și va dispune executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute în final 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Va face aplicarea art. 65 alin. (1) și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., urmând să mențină celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și să deducă din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 13 mai 2010 la 8 mai 2014, în conformitate cu art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc.

pen.(1968). În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. (1968), se va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de inculpatul R.A.O. împotriva Deciziei penale nr. 16/A din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia atacată și Sentința penală nr. 257 din 28 iunie 2011 a Tribunalului Alba, secția penală, și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului R.A.O. în pedepsele componente, precum și pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj, definitivă prin neapelare, pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc.

pen. (1968) schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și două infracțiuni prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și două infracțiuni prevăzute de art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. În baza art. 213 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul R.A.O. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. condamnă pe același inculpat la două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. contopește pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul R.A.O. urmând să execute 7 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 menține dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul R.A.O.

urmând să execute în final 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Face aplicarea art. 65 alin. (1) și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2010 la 8 mai 2014. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariu apărătorului desemnat din oficiu de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 8 mai 2014. Procesat de GGC - AZ