ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1565/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1565/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursurilor
penale, deliberând, a reținut că:
Prin Sentința penală nr. 257 din 28 iunie
2011, Tribunalul Alba, secția penală, a schimbat încadrarea juridică din
infracțiunile prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 198
alin. (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3)
C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 2 infracțiunii prevăzute de
art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a
condamnat pe inculpatului R.A.O. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare
(8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și
(3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și câte 6 ani închisoare
pentru 2 infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen.), ce a fost sporit cu 3 ani închisoare, în final
inculpatul având de executat 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă
complementară.
În baza art. 83 C.
pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni
închisoare aplicată Sentința penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei
Blaj, definitivă prin neapelare, pedeapsă care s-a dispus a fi executată
alături de pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, deducându-se prevenția de
la 13 mai 2010 la zi și menținându-se starea de arest.
În baza art. 11 pct.
2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat,
sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen.,
respingându-se acțiunea civilă formulată de partea civilă T.M. și
constatându-se că persoanele vătămate T.L.S., T.A.V., T.N., L.M.L., T.G., S.A.,
T.V. și T.Z. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță că a reținut, în esență, că, la data de 5
iunie 2009, martorii G.S.N., G.T.Ș. și G.I.D. i-au cumpărat victimei T.N., la
cerere, țigări marca "W." și un PET de 2 litri cu bere marca
"T." și au ajutat-o la mulsul oilor, ulterior plecând la domiciliile
lor comuna Valea Lungă, lăsând-o pe victimă singură la stână. A doua zi,
victima a fost găsită decedată de către martorii G.S.N. și G.T.Ș., în
apropierea acesteia aflându-se trei bâte și un topor, împrejurare pe care au
adus-o la cunoștința bunicii lor, G.R., care a contactat familia lui T.N.,
deplasându-se la fața locului T.A.V., T.L.S., T.L., S.N., T.L., I.A. și V.T.
Judecătorul fondului
a stabilit că nu există probe certe care să dovedească că în noaptea de 5/6
iunie 2009, inculpatul R.A.O. s-ar fi deplasat la stână și ar fi ucis victima,
deși aflat în mai multe rânduri sub influența alcoolului a afirmat față de
anumite persoane că l-a omorât pe ciobanul din Valea Lungă, întrucât lipsește
orice mijloc de probă științifică, biologică sau declarație testimonială care
să-l fi plasat în apropierea locului faptei.
Lipsite de relevanță
au fost considerate procesele-verbale de redare a discuțiilor telefonice
purtate de inculpat, dar și susținerile martorului G.D.S. care i-ar fi cerut
să-i aplice victimei o corecție, acesta replicându-i "las că văd eu de
el", dar și cele privind amenințările exercitate împotriva victimei în
iarna 2008 - 2009 de către inculpat.
S-a mai reținut că
nici declarațiile olografe ale martorelor G.M.V. și C.O., care în noaptea de
5/6 iunie 2009, în jurul orelor 1:00, auzind zgomot în stradă l-au observat pe
inculpatul R.A.O. cu o căruță, fiind însoțit de doi prieteni sau o persoană, nu
susțin acuzația de omor formulată împotriva inculpatului.
Nu au fost apreciate
ca fiind probe de vinovăție nici declarații contradictorii ale inculpatului
privind locul unde s-a aflat în noaptea de 5/6 iunie 2009, nici concluziile
rapoartelor de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat,
dar nici faptul că a negat că a vorbit la telefonul mobil, în condițiile în
care alibiul i-a fost confirmat doar de părinți, nu și de soră, întrucât
potrivit art. 66 alin. (1) C. proc. pen., acesta beneficiază de prezumția de
nevinovăție până la dovada contrarie.
Judecătorul fondului
a avut în vedere la formarea propriei convingeri și împrejurarea că martorii
G.S.N. și G.T.Ș. care au găsit victima decedată fuseseră cu o seară înainte la
stână, ultimul dintre aceștia declarând inițial, în prezența bunicii și a unui
apărător desemnat din oficiu, că a omorât pe T.N., sens în care a relatat în
mod amănunțit cursul evenimentelor.
Prima instanță
coroborând procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile
minorelor A.C.B. și M.E.D. și ale martorilor B.I., Ș.D., M.B.N., R.N. și M.T.,
a mai stabilit că, în perioada august 2009 - martie 2010, inculpatul împreună
cu numita M.L.L., a intermediat aducerea la stânele unde lucra ca cioban, a
minorelor A.C.B. și M.E.D. în vârstă de 13 ani, respectiv de 14 ani, cu care a
avut relații sexuale contra cost și, tot în schimbul unor sume de bani, a
promis și le-a oferit celorlalți colegi de-ai săi, pentru a întreține relații
sexuale. Tot în aceeași perioadă, inculpatul, la scurte intervale de timp, a
întreținut relații sexuale contra cost cu minorele A.C.B. și M.E.D., în vârstă
de 13 ani, respectiv 14 ani.
În drept, s-a reținut
că faptele inculpatului R.A.O. întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunii de proxenetism și două infracțiuni de act sexual cu un minor,
toate în formă continuată prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 198 alin. (3) C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea
pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale
consacrate de art. 72 C. pen., respectiv caracterul continuat și perioada mare
de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, vârsta victimelor,
rezultatul produs, consecințele pe termen lung pe care asemenea fapte le pot
avea asupra psihicului persoanelor vătămate minore, scopul urmărit (obținerea
de satisfacții sexuale chiar și prin desconsiderarea libertății de exprimare și
a vieții sexuale a unor minore în vârstă de 13, respectiv 14 ani), atitudinea
inculpatului pe parcursul procesului penal, precum și comportamentul său
antisocial, acesta fiind condamnat pentru comiterea unor infracțiuni de lovire sau
alte violențe, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și
port ilegal de armă albă în public.
Împotriva acestei
sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul
R.A.O.
Parchetul a criticat
greșita achitare a inculpatului R.A.O. pentru comiterea infracțiunii de omor,
întrucât mecanismul de producere al leziunilor constatat de expertiza
medico-legală corespunde modalității în care a acționat inculpatul, împrejurări
pe care le-a descris martorilor D.I., C.M., C.I., făcând, totodată, referire și
la procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice pe care le-a purtat
ulterior uciderii victimei și la rezultatul examinării acestuia cu tehnica
poligraf.
Inculpatul R.A.O. a
solicitat achitarea pentru infracțiunile de proxenetism și act sexual cu un
minor, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate, considerate prea aspre
raportat la natura infracțiunilor și modalitatea concretă de comitere.
Prin Decizia penală
nr. 8/A din 7 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu
minori și de familie, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte
hotărârea atacată, descontopind pedeapsa rezultantă a înlăturat sporul de 3 ani
închisoare și a stabilit să fie executată pedeapsa cea mai grea de 8 ani
închisoare, a menținut revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 4
luni, în final inculpatul având de executat 8 ani și 4 luni închisoare, a
menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale și a respins, ca nefondată,
calea de atac declarată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de prim control judiciar realizând propriul examen
al probatoriului a reținut că, în mod justificat, judecătorul fondului a
constatat că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată în raport de
susținerile inculpatului care în noaptea de 5/6 iunie 2009 a ajuns acasă în
jurul orei 23:00, când a discutat telefonic cu martorul B.V. pentru ca, în
jurul orelor 23:30 - 24:00, să se culce, iar dimineața în jur de 6:30, să se
trezească și să plece împreună cu B.V. la tuns oile, așa cum se înțelesese cu
acesta în seara precedentă, aspecte confirmate și de martorele R.F. și R.M.,
mama respectiv sora inculpatului, dar și de listingul celor două cartele
telefonice folosite de inculpat din care rezultă că în data de 5/6 iunie 2009
ora 23:16 (apel de 99 secunde) și ora 06:41 - 06:46, a vorbit cu martorul B.V.
pe care l-a însoțit la stâna lui V., fără însă să-i povestească ce făcuse în
timpul nopții, așa cum a arătat acesta sub prestare de jurământ, ocazie cu care
a relatat că inculpatul a negat, în prezența sa, în mod constant implicarea în
uciderea victimei.
Referitor la
intervalul orar cuprins între ora 23:30 când martora R.F. l-a verificat pe
inculpat în cameră și ora 5:00 când l-a trezit, date fiind depozițiile
martorelor C.O. și G.M. din 9 iunie 2009, respectiv 11 iunie 2009, care au
relatat că în noaptea de 5/6 iunie 2009, în jurul orei 1:00, l-au văzut pe
inculpat într-o căruță pe stradă, instanța de apel a constatat că deși alibiul
inculpatului nu se confirmă decât parțial, probatoriul administrat nu dovedește
prezența acestuia la stâna de pe raza satului Mănărade, în condițiile în care
cele două martore l-au văzut la aproximativ 15,5 km de locul omorului (conform
hărții județului Alba, localitățile fiind în următoarea ordine: Cenade, Lunca,
Valea Lungă, Mănărade).
În privința
depozițiilor martorilor D.I., C.M., C.I., R.I. și minorelor M.E.D. și A.C.B.,
s-a arătat că relevă, practic, o recunoaștere extrajudiciară a faptei de către
inculpat, care nu poate servi la pronunțarea unei soluții de condamnare decât
în coroborare cu alte probe certe care să confirme împrejurările relatate, iar
convorbirile telefonice evidențiază doar comportamentul violent al acestuia, în
lipsa oricăror mențiuni clare, explicite, la comiterea crimei.
S-a constatat însă
vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii de act sexual cu un minor,
întrucât din propriile sale declarații a rezultat că vârsta părților vătămate
era 17 - 18 ani, deci a realizat că sunt minore, iar pentru prestațiile sexuale
ale acestora le-a oferit bani prin intermediul numitei M.L.L., care le aducea
la stână.
S-a mai reținut că,
în perioada august 2009 - martie 2010, inculpatul a intermediat plasarea
minorelor A.C.B. și M.E.D. celorlalți ciobani de la stână, înlesnind traficul
lor și încurajând practicarea prostituției de către acestea, împrejurări
faptice dovedite de declarațiile martorilor B.I., Ș.D., M.B.N., R.N. și M.T.I.,
numitei M.L.L., ale celor două minore și nu în ultimul rând ale inculpatului
care a apelat-o pe mama acestora, la solicitarea celorlalți ciobani, pentru a
le aduce, în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost.
Sub aspectul
individualizării, instanța de apel a apreciat că în raport de cuantumul pedepselor
aplicat pentru fiecare infracțiune în parte nu se mai justifica sporul de 3 ani
închisoare, motiv pentru care l-a înlăturat.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Alba Iulia și inculpatul R.A.O.
Parchetul, invocând
cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
alin. (1) pct. 18 și 14 C.
proc. pen., a arătat că s-a comis o gravă eroare de fapt în condițiile în care
din probatoriul administrat rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii
de omor, iar în raport de circumstanțele cauzei se impune aplicarea unui spor
la pedeapsa rezultantă.
Inculpatul R.A.O. a
solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală
nr. 1550 din 14 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a
admis recursurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și
inculpatului R.A.O., a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre
rejudecare la instanța de apel, menținând actele îndeplinite până la data de 31
ianuarie 2012.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța supremă a reținut că instanțele inferioare nu au
verificat apărările inculpatului și nici nu au administrat probele ce erau
necesare pentru clarificarea împrejurările faptice, respectiv să audieze
martorii B.V., B.E., V.N.S. (pentru a verifica alibiul inculpatului), G.I. și
C.I.A. (pentru a se evalua relatările de la urmărire penală a persoanei
vătămate T.L. privind împrejurările și autorul faptei), părțile civile T.M. și
T.L.S. și să readministreze proba testimonială cu G.T.Ș., G.S.N. și G.R.
Sub același aspect
s-a arătat că date fiind concluziile raportului de constatare medico-legală din
10 august 2009 al S.J.M.L. Alba și declarațiile persoanelor vătămate T.M.,
T.L.S. și T.L. se impune stabilirea cu aproximație a orei la care au fost
exercitate violențele, dar și a orei probabile a morții victimei, aspecte
relevante și din perspectiva apărărilor formulate de inculpat, motiv pentru
care s-a apreciat că trebuie completat raportul medical.
În rejudecare,
instanța de prim control judiciar a procedat la audierea martorilor B.V.,
V.N.S., B.E., C.I.B., G.T.Ș., G.S.N., G.R., C.I.A., P.O., G.I., R.V., R.I.,
C.O.V., B.L., V.M., R.M.A., M.I.C., a părților civile T.M., T.L.S., a
inculpatului R.A.O. și la completarea raportului de constatare medico-legală
din 10 august 2009.
Prin Decizia penală
nr. 16/A din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și
pentru cauze cu minori, a admis apelul inculpatului R.A.O., a desființat în
parte hotărârea atacată și rejudecând a repus în individualitatea lor pedepsele
componente ale pedepsei rezultante de 11 ani și 4 luni închisoare, înlăturând
sporul de 3 ani închisoare, a contopit cele două pedepse de 6 ani închisoare și
cea de 8 ani închisoare, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai
grea de 8 ani închisoare, menținând dispoziția de revocare a suspendării
condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin Sentința
penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj, stabilind ca inculpatul
să execute în final pedeapsa de 8 ani și 4 luni închisoare, a respins apelul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, a menținut celelalte dispoziții ale
sentinței, deducând prevenția de la 13 mai 2010 la zi și menținând arestarea
preventivă a inculpatului.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța de apel a reținut, în esență, că a fost probată
agresivitatea deosebită a inculpatului R.A.O., relevante fiind fișa de cazier
judiciar și condamnarea suferită anterior, declarațiile martorilor P.S.I.,
B.V., V.N.S., P.I.S., B.T.V., C.I.C., G.D.S., C.I., procesele-verbale de redare
a convorbirilor sale telefonice și expertiza medico-legală psihiatrică, precum
și faptul că în momente diferite, dar întotdeauna sub influența alcoolului, a
susținut față de martorii D.I., C.M., C.I., M.E.D., A.C.B. și R.I. că a ucis un
om lovindu-l în cap cu o bâtă sau cu toporul, împrejurare care însă nu a putut
fi confirmată de discuțiile telefonice avute cu numitul "L.",
martorii P.I.S., B.E. și cu o persoană necunoscută.
Făcând referire la
probele indicate de parchet ca fundament al acuzației de omor, respectiv
declarațiile martorilor G.D.S. și C.M. și concluziile celor 3 teste poligraf
care la întrebările relevante au evidențiat reacții specifice comportamentului
simulat ale inculpatului R.A.O., instanța de prim control judiciar a constatat
din analiza coroborată a ansamblului probator lipsa de temeinicie a învinuirii
aduse inculpatului cu privire la incidentul din noaptea de 5/6 iunie 2009.
Au fost avute în
vedere completările la raportul de constatare medico-legală din 10 august 2009
al S.M.L. Alba potrivit cărora moartea victimei a intervenit între ora 17:00
maxim 18:00 până la ora 24:00 maxim ora 01:00 a zilei următoare, iar producerea
leziunilor traumatice s-a realizat cu cel puțin 1 - 2 ore anterior decesului,
deci în intervalul orar 15:00 - 16:00, 23:00 - 24:00 al zilei de 5 iunie 2009;
declarațiile martorilor G.I.D., G.T.Ș., G.S.N., B.T.V., G.R., P.O. care au
evidențiat că la data de 5 iunie 2009, între orele 16:30 - 18:30/19:00, primii
trei martori au desfășurat diverse activități împreună cu victima la stână
(cumpărându-i 4/5 pachete de țigări W. și un PET de bere de 2 l T.), după care
au plecat cu căruța la punctul de colectare din comuna Valea Lungă, martorul P.A.
fiind ultima persoană care a văzut victima în viață, în jurul orelor 19:30 -
20:00, când a observat-o de la distanță alături de oi, probe din coroborarea
cărora s-a reținut că agresiunea asupra victimei s-a produs în intervalul orar
19:30/20:00 - 23:00/24:00.
S-a constatat că
susținerile martorilor G.T.Ș. (6 iunie 2009) și T.L. (18 iunie 2009) conform
cărora victima ar fi fost în viață în dimineața din 6 iunie 2009 sunt contrare
probei științifice și au fost cauzate de teama creată martorului minor de 11
ani de către membrii familiei victimei, aspect confirmat și de martorul B.L.,
polițist care a asistat la audierea minorului.
Instanța de prim
control judiciar având în vedere declarațiile martorilor V.N.S., C.I.C., L.A.,
R.F., R.A. și R.M. a reținut că inculpatul R.A.O. a dormit, în noaptea 4/5
iunie 2009, la stâna martorului V.N.S. din "Rupturi", satul Lunca, a
doua zi, până în jurul orelor 17:00 - 18:00, a fost cu oile la pășune, iar
ulterior, până la ora 22:00, exceptând intervalul de 15 minute în care s-a
deplasat la domiciliul lui V., a rămas împreună cu martorii V.N.S. și C.I.C. la
stână, pentru ca apoi să plece spre casă, pe jos, în drum trecând pe lângă
barul martorei L.A., care l-a văzut din curte la ora 22:30 și să ajungă la
domiciliu în jurul orei 22:45, unde după ce a discutat la telefon cu martorul
B.V., s-a culcat, prezența în cameră fiindu-i verificată de mama sa R.F., în
jurul orei 23:30.
S-a făcut referire și
la procesul-verbal încheiat de organele de cercetare penală la 2 septembrie
2009, conform căruia, în noaptea de 5 iunie 2009, inculpatul a apelat și a fost
apelat pe cele două cartele telefonice deținute la orele 23:14; 23:16; 23:35 și
23:36 (bip-uri), având o singură convorbire telefonică la ora 23:16, de 99
secunde, cu martorul B.V., următoarea discuție purtând-o cu același martor la
orele 06:41 - 06:46 din dimineața de 6 iunie 2009, precum și la depozițiile
martorilor B.V. și B.L. din care a rezultat că distanța dintre satul Lunca și
stâna unde a fost ucisă victima putea fi parcursă în minim 30 de minute cu
căruța, iar pe jos în pas alert în cel puțin o oră.
S-a mai constatat că
susținerile martorelor C.O.V. și G.M., care l-au plasat la data de 5 iunie
2009, în jurul orelor 22:30 - 23:00, pe inculpatul în apropierea domiciliului
lor sunt în contradicție cu cele ale martorilor V.N.S., C.I.C. și L.A., care
l-au localizat în satul Lunca, în după-masa zilei de 5 iunie 2009, precum și că
declarațiile părților civile T.V.A. și T.L.S. și ale martorilor G.I., G.V.,
C.I.A., R.V., R.I., P.O., V.M. și M.I.C. nu au adus date concludente cu privire
la locul unde s-a aflat inculpatul la momentul incidentului, în timp ce după
ora 5:00 din data de 6 iunie 2009, activitățile inculpatului sunt certe fiind
relevate de martorii R.F., R.A., V.N.S., B.E. și B.V.
Cu privire la probele
ADN recoltate de la inculpați și martorii G.S.N., B.T.V., T.L.N., G.T.Ș.,
M.I.C., B.P., G.I.D., G.D.S. și R.I. s-a reținut că raportul de constatare
tehnico-științifică criminalistică biologică a concluzionat că urmele de sânge
identificate pe topor, bâta de cioban și bâta de alun au fost în cantitate
insuficientă pentru a putea stabili identitatea persoanei creatoare, precum și
că probele genetice luate nu sunt identice cu profilul genetic găsit pe
suprafața exterioară a dopului PET-ului de bere ridicat de la fața locului, în
timp ce cele relevate pe parul din lemn de brad aparțin victimei și martorului
T.L.N., nepotul acesteia, care ajungând la stână a luat bâta pentru a-i lovi pe
martorii care descoperiseră cadavrul.
În final, instanța de
apel a apreciat că ansamblul probator confirmă apărarea inculpatului, respectiv
că s-a aflat în satul Lunca, în intervalul de timp în care victima a fost
agresată și ca atare nu se poate reține vinovăția acestuia sub aspectul
infracțiunii de omor.
S-a mai reținut că în
perioada august 2009 - martie 2010, inculpatul a intermediat împreună cu numita
M.L.L. aducerea minorelor A.C.B. și M.E.D. de 13 ani, respectiv 14 ani la
stânele unde lucra, cu care a întreținut relații sexuale contra cost, iar în schimbul
unor sume de bani, le-a promis și oferit și celorlalți colegi ai săi, care au
avut la rândul lor relații sexuale cu acestea.
Referitor la
infracțiunea de act sexual cu un minor instanța de apel în raport de
declarațiile victimelor, dar și de cele ale inculpatului date la urmărirea
penală a constatat că acesta știa că sunt minore, iar pentru prestațiile
sexuale oferite le-a remunerat indirect prin M.L.L., care le aducea la stână și
încasa banii, astfel că în mod corect judecătorul fondului a stabilit vinovăția
sa pentru aceste fapte.
Nefondate au fost
apreciate și apărările inculpatului cu privire la acțiunile sale de proxenetism
în condițiile în care din coroborarea depozițiilor martorilor B.I., Ș.D.,
M.B.N., R.N. și M.T.I., a numitei M.L.L., dar și a minorelor A.C.B. și M.E.D.,
cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpat și
M.L.L., a rezultat că în perioada august 2009 - martie 2010, inculpatul a
intermediat plasarea minorelor celorlalți ciobani de la stână, înlesnind traficul
lor și încurajându-le să practice prostituția.
Sub aspect
sancționator, instanța de apel a constatat că pedepsele aplicate pentru fiecare
infracțiune au fost corespunzător individualizate în raport de criteriile
prevăzute de art. 72 C. pen., motiv pentru care nu se mai justifică sporirea
pedepsei rezultante cu 3 ani închisoare.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat recurs, în termen, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Alba Iulia și inculpatul R.A.O.
Parchetul, invocând
cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., a
criticat greșita achitare a inculpatului R.A.O. pentru săvârșirea infracțiunii
de omor, sens în care a arătat că atât probele științifice (rapoartele de
expertiză medico-legală, concluziile testării cu tehnica poligraf, înregistrările
convorbirilor telefonice), cât și declarațiile martorilor (C.I., M.E.D.,
A.C.B., C.M.) demonstrează dincolo de orice dubiu că acesta l-a ucis pe T.N.,
și ca atare instanțele inferioare au făcut o gravă eroare de fapt, care impune
casarea hotărârilor atacate, condamnarea inculpatului pentru omor și menținerea
sporului aplicat pentru concurs.
În susținerile orale,
procurorul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., urmând ca
pedepsele pentru fiecare infracțiune în parte să fie aplicate în condițiile
legii noi, în timp ce pentru pluralitatea de infracțiuni în cazul formei
continuate și a concursului să se aplice tratamentul sancționator din vechea
codificare.
Inculpatul R.A.O. a
invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 18 și 14 C.
proc. pen., sens în care a solicitat achitarea pentru infracțiunea de
proxenetism întrucât din probele administrate rezultă că nu se face vinovat de
săvârșirea acestei fapte, iar cu privire la infracțiunea de act sexual cu o
minoră a arătat că se impune redozarea pedepsei, urmând să fie condamnat la
perioada deja executată în arest preventiv.
Examinând hotărârea
atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385
9
alin.
(1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul R.A.O. ca fiind
fondate, pentru următoarele considerente:
Prealabil verificării
criticilor formulate de parchet și inculpat, este de menționat că, date fiind
dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013,
judecarea prezentei căi de atac a recursului s-a făcut conform prevederilor
art. 385
1
- art. 385
19
C. proc. pen. (1968), chiar dacă
art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres veghea lege procesual penală,
începând cu 1 februarie 2014, dată la care a intrat în vigoare Legea nr.
135/2010 privind Codul de procedură penală.
Pe de altă parte,
având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel Alba
Iulia la data de 29 ianuarie 2013, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii
nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (12
februarie 2013), interval în care a fost promovat de parchet recursul ce face
obiectul prezentei cauze, în timp ce inculpatul R.A.O. s-a aflat în termenul
prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac, Înalta Curte constată
că sunt incidente dispozițiile art. II din actul normativ menționat,
recursurile formulate fiind supuse dispozițiilor privind cazurile de casare
prevăzute de C. proc. pen. în forma anterioară modificărilor introduse din 12
februarie 2013.
Potrivit
dispozițiilor art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt
supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință
pronunțarea unei soluții greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt
constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea
eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura acestora sau în
împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a
probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu
condiția să fi influențat asupra soluției. Așadar, greșita examinare a probelor
administrate la instanța de fond, sens în care se constată că la dosar este o
probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe
demonstrează existența unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă
reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reținerea situației
de fapt.
Ca atare, existența
erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a
probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanței de prim
control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen.
În speță, Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul R.A.O., în cadrul motivelor
de recurs dezvoltate atât în scris, cât și în ședință publică, nu au fost în
măsură să evidențieze vreo contradicție evidentă și controversată între
conținutul probelor și împrejurările de fapt stabilite de către instanța de
apel, fiind neîntemeiate susținerile procurorului că din mijloacele de probă
administrate rezultă implicarea inculpatului R.A.O. în activitatea de ucidere a
victimei T.N., dar și cele ale acestui inculpat că nu a comis infracțiunea de
proxenetism.
Din împrejurările de
fapt, corect stabilite de instanța de prim control judiciar, rezultă, fără
echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât
și în cursul cercetării judecătorești, dovedesc, dincolo de orice îndoială
rezonabilă, vinovăția inculpatului R.A.O. sub aspectul infracțiunii
proxenetism, chiar dacă acesta a negat comiterea acestei fapte.
Relevante în acest
sens sunt depozițiile martorilor B.I., Ș.D., M.B.N., R.N. și M.T.I. care au
confirmat că inculpatul R.A.O., în perioadă august 2009 - martie 2010, a
intermediat plasarea minorelor la stână, pe care le-a încurajat să practice
prostituția cu ceilalți ciobani, susțineri care se coroborează cu declarațiile
minorelor A.C.B. și M.E.D., dar și ale mamei acestora, martora M.L.L. care și-a
adus la solicitarea telefonică a inculpatului fiicele la stână pentru a
întreține relații sexuale cu mai mulți ciobani, cu procesele-verbale de redare
a convorbirilor telefonice dintre inculpat și M.L.L. care atestă înțelegerea
avută de cei doi cu privire la aducerea minorelor la stână pentru a avea
relații sexuale cu diferite persoane contra cost, și nu în ultimul rând cu
declarația inculpatului care a recunoscut că a apelat-o pe mama minorelor
pentru a-i cere să le aducă în vederea practicării prostituției.
Modalitatea în care a
acționat inculpatul R.A.O., care la îndemnul ciobanilor a contactat-o pe M.L.L.
solicitându-i să le aducă pe minore la stână, unde a facilitat întreținerea de
către cele două de relații sexuale contra cost, realizează conținutul
infracțiunii de proxenetism, așa cum în mod corect au constatat instanțele
inferioare care au reținut corespondența dintre împrejurările faptice descrise
și probatoriului administrat în cauză.
Pe de altă parte,
nici parchetul nu a prezentat elemente care să reliefeze existența unei
evidente contradicții între probele administrate și soluția de achitare a
inculpatului R.A.O. pentru infracțiunea de omor, în condițiile în care
probatoriul administrat nemijlocit de către instanțe, inclusiv în calea de atac
a recursului (declarațiile martorilor V.N.S., C.I., B.V., B.E., D.I.) nu a fost
în măsură să dovedească dincolo de orice dubiu implicarea acestuia în uciderea
victimei T.N.
Instanța de prim
control judiciar, conformându-se dispozițiilor art. 383 C. proc. pen., a
descris în expunerea hotărârii împrejurările de fapt și a făcut o analiză a
probelor care au servit ca temei pentru achitarea inculpatului R.A.O. sub
aspectul infracțiunii de omor, fără a denatura și ignora conținutul
declarațiilor martorilor V.N.S., C.I., B.V., B.E., D.I., C.I., M.E.D., A.C.B.,
C.M., martorilor G.I., G.V., C.I.A., R.V., R.I., P.O., V.M. și M.I.C. și ale inculpatului.
Din împrejurările de
fapt, corect stabilite de tribunal și însușite de instanța de prim control
judiciar, rezultă că ansamblul probator administrat în cauză nu îl situează pe
inculpat în noaptea de 5/6 iunie 2009 la stâna unde a fost omorât T.N., în
condițiile în care martorele G.M. și C.O. l-au văzut în localitatea Cenade în
jurul orei 1:00, deci la o distanță de aproximativ 15,5 km de la locul faptei
(satul Mănărade), așa cum rezultă din documentele topografice ale județului
Alba.
Mai mult, martorele
R.F. și R.M.,, mama și sora inculpatului, au confirmat prezența la domiciliu a
fiului, respectiv fratelui, în seara de 5 iunie 2009, ora 23:30 și în dimineața
de 6 iunie 2009, ora 5:00, în timp ce anterior, în intervalul 17:00 - 23:00,
acesta l-a ajutat la stână pe martorul V.N.S. cu care a și cinat, împrejurare
confirmată inclusiv de martorul C.I.C. care a plecat acasă în jurul orei 21:30
- 22:00, lăsându-i pe cei doi împreună.
Oricum, a doua zi la
ora 6:30 inculpatul s-a întâlnit cu B.V. cu care stabilise telefonic, încă din
seara precedentă (5 iunie 2009, ora 23:16, așa cum rezultă din listingul
telefonului) să îl ajute la stână, ocazie cu care nu i-a povestit, deși erau în
relații de prietenie, ce făcuse în timpul nopții, ba mai mult la încercările
ulterioare ale martorului de a afla dacă l-a omorât pe T. i-a răspuns de
fiecare dată că nu.
De altfel, nici
martorului B.E. inculpatul nu i-a recunoscut că ar fi omorât pe cineva, în
condițiile în care și-a petrecut ziua de 6 iunie 2009 și cu acesta, ba mai mult
au și consumat băuturi alcoolice. Același martor a susținut atât la urmărirea
penală, cât și în instanță că nu l-a auzit niciodată pe inculpat povestind
despre uciderea ciobanului, situație în care nu își putea explica motivul
pentru care martorul D.I. a afirmat despre el că ar fi cunoscut că inculpatul a
lovit victima.
Într-adevăr, martorii
D.I., C.I.B. și C.M. au susținut că inculpatul R.A.O. aflat sub influența
băuturilor alcoolice le-a povestit că a ucis un cioban cu o bâtă, însă
declarațiile lor în lipsa altor probe care să dovedească vinovăția inculpatului
nu sunt suficiente în condițiile în care cele relatate le-au aflat de la
inculpat, care în mod constant a avut o poziție de nerecunoaștere a faptei, iar
așa cum s-a reținut anterior, acesta a fost văzut la o distanța de 15,5 km de
locul faptei de către martorele G.M. și C.O.
Ba mai mult, martorul
C.I.B. a arătat că niciodată inculpatul nu i-a spus numele celui pe care l-ar
fi omorât, afirmații pe care oricum le-a făcut numai când a fost băut.
Nici faptul că
inculpatul i-a promis martorului G.D.S. că va avea grijă de T.N. nu conduce la
concluzia că acesta este autorul infracțiunii de omor, cu atât mai mult cu cât
în intervalul orar stabilit de expertiza medico-legală că a avut loc incidentul
s-au deplasat la stâna victimei și martorii G.I.D., G.S.N. și G.T.Ș., ultimii
doi găsind cadavrul la data de 6 iunie 2009, iar inițial G.T.Ș. a recunoscut,
în prezența bunicii și a unui avocat din oficiu că l-au ucis pe T., relatând de
o manieră amănunțită împrejurările comiterii faptei.
Ca atare, probele
administrate pe parcursul procesului penal nu au condus la răsturnarea
prezumției de nevinovăție a inculpatului R.A.O. sub aspectul infracțiunii de
omor, chiar dacă la întrebările relevante la testarea cu tehnica tip poligraf
s-a constatat comportamentul său simulat, iar cu privire la intervalul orar
cuprins între 23:30 - 5:00 s-a constatat că ar fi părăsit locuința pentru a se
deplasa cu doi cunoscuți în localitatea Cenade.
În realitate, prin
criticile formulate se tinde la o reapreciere a materialului probator din
perspectiva unor raționamente care în opinia parchetului ar putea demonstra că
inculpatul R.A.O. a săvârșit infracțiunea de omor, operațiune ce nu este permis
a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen.
În ceea ce privește
incidența dispozițiilor art. 5 noul C. pen. referitoare la legea penală mai
favorabilă, Înalta Curte consideră că acestea trebuie interpretate și aplicate
în sensul aprecierii globale a legii mai blânde, ceea ce presupune o comparare
a prevederilor din ambele coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare
(condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și
cu privire la fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății și, în
plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele
două legi penale succesive care este mai favorabilă în ansamblul său, cu
excluderea celeilalte în integralitatea sa.
O interpretare
contrară a noilor dispoziții, inclusiv a celor tranzitorii din legea de punere
în aplicare a Codului penal este inadmisibilă contravenind normelor
constituționale, întrucât ar permite judecătorului să legifereze prin aplicarea
concomitentă a dispozițiilor mai blânde din legi penale succesive, creând
astfel o lex tertia, operațiune care este interzisă în condițiile în care
potrivit dispozițiilor art. 61 din Constituție, Parlamentul este unica putere
legiuitoare.
Relevantă sub acest
aspect este jurisprudența constantă Curții Constituționale (Deciziile nr. 1470
și nr. 1483 din 8 noiembrie 2011, publicate în M. Of. nr. 853/2.12.2011).
Este important a se
menționa și faptul că legiuitorul a reglementat în mod expres situațiile în
care este permisă combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, în
acest sens fiind prevederile art. 10, art. 15 și art. 21 din Legea nr. 187/2012
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal,
împrejurare care demonstrează în lipsa oricărei prevederi exprese că legea mai
favorabilă se apreciază în mod global.
Transpunând aceste
considerații teoretice la speța de față, Înalta Curte constată că legea mai
favorabilă inculpatului R.A.O. este, în concret, noul C. pen. care, în
ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de incriminare și de
sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale, precum și la
instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a
recurentului, creează acestuia o situație mai avantajoasă.
Astfel, inculpatul a
fost trimis în judecată și condamnat de instanțele inferioare pentru comiterea
infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin.
(1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă
sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 18 de ani și interzicerea unor
drepturi și a 2 infracțiunii de act sexual cu un minor în formă continuată
prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
faptă sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 de ani și interzicerea
unor drepturi.
În noua reglementare,
exercitarea actelor de proxenetism față de mai multe persoane nu mai realizează
conținutul constitutiv al unei infracțiuni de proxenetism în formă continuată
ca în vechea codificare, această împrejurare reprezentând un element
circumstanțial al infracțiunii prevăzute de art. 213 alin. (l) C. pen.
sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea unor
drepturi. Deci, în noul cod nu mai suntem în prezența pluralității de acte
materiale care atrage reținerea infracțiunii de proxenetism în formă continuată
când practicarea prostituției se face de mai multe persoane, ci doar a unei
infracțiuni tip.
Ca urmare, raportat
la împrejurările menționate, precum și la faptul că regimul sancționator stabilit
pentru proxenetism, inclusiv în forma agravată prevăzută de art. 213 alin. (3)
C. pen., când faptele săvârșite asupra unui minor atrag majorarea cu jumătate a
limitelor speciale, în noua lege este mult atenuat, fiind prevăzută pedeapsa
închisorii de la 3 la 10 ani și 6 luni și interzicerea exercitării unor
drepturi, rezultă că, din perspectiva infracțiunii în formă continuată cu
privire la care s-a pronunțat o soluție de condamnare, legea penală mai
favorabilă inculpatului R.A.O. este C. pen. în vigoare, care încadrează
ansamblul faptic reținut în sarcina sa într-o singură infracțiune de
proxenetism indiferent de numărul persoanelor care practică prostituția și
prevede limite de pedeapsă mai reduse decât cele stabilite de legea penală
anterioară.
Și în cazul
infracțiunii de act sexual cu un minor, noua lege stabilește în art. 220 alin.
(1) C. pen. un tratament sancționator mai blând, limitele speciale de la 3 la
12 de ani și interzicerea unor drepturi fiind reduse, acestea ajungând să fie
de la 1 an la 5 ani de închisoare și fără a se mai prevedea aplicarea în mod
obligatoriu a interzicerii unor drepturi ca pedeapsă complementară.
În acest context, în
care se impune încadrarea faptelor de care este acuzat inculpatul în
infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) C. pen. și
două infracțiuni de act sexual cu un minor în formă continuată prevăzute de
art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și adaptarea
corespunzătoare a pedepsei în raport cu noile limite stabilite de textele
incriminatoare, deși tratamentul penal al pluralității de infracțiuni sub forma
concursului este mai aspru potrivit legii noi, care prevede cumulul juridic cu
spor fix și obligatoriu, prin aplicarea, în ansamblul dispozițiilor sale, a noului
C. pen. se va ajunge la o pedeapsă rezultantă mai redusă decât cea stabilită în
temeiul C. pen. anterior, reglementarea nouă fiind, astfel, cea care conduce la
crearea unei situații mai blânde pentru inculpat, chiar și prin menținerea
revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare
aplicată prin Sentința penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj și
executarea acesteia alături de pedeapsa ce-i va aplicată prin prezenta.
Date fiind
considerentele dezvoltate anterior, Înalta Curte nu va mai examina pentru
inculpat cazul de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C.
proc. pen., pedepsele urmând să fie reindividualizate în raport de legea penală
mai favorabilă cu consecința reducerii acestora.
Ca urmare, doar sub aspectul
aplicării legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 C. pen., Înalta Curte,
în conformitate cu dispozițiile art. 385
9
pct. 2 lit. d) C. proc.
pen. (1968), va admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Alba Iulia și de inculpatul R.A.O., va casa, în parte, hotărârile
instanțelor inferioare, iar, în rejudecare, va descontopi pedeapsa rezultantă
de 8 ani și 4 luni închisoare în pedepsele componente, precum și pedeapsa de 4
luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a
Judecătoriei Blaj, definitivă prin neapelare, pe care le va repune în
individualitatea lor.
În baza art. 334 C.
proc. pen. (1968) va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina
inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen.
(1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și două infracțiuni
prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) C. pen.
cu aplicarea art. 5 C. pen. și două infracțiuni prevăzute de art. 220 alin. (1)
C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.
În baza art. 213
alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. îl va condamna la 6 ani
închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1)
lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 220
alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. îl
va condamna pe același inculpat la două pedepse de câte 2 ani și 6 luni
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1)
lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 39 alin.
(1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. va contopi pedepsele
aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care
adaugă un spor de 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul R.A.O. urmând să
execute 7 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 15 alin.
(2) din Legea nr. 187/2012 va menține dispoziția de revocare a suspendării
condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin Sentința
penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj și va dispune executarea
acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să
execute în final 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Va face aplicarea
art. 65 alin. (1) și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., urmând să mențină
celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și să deducă din pedeapsă durata
reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 13 mai 2010 la 8 mai
2014, în conformitate cu art. 385
17
alin. (4) raportat la art. 383
alin. (2) C. proc. pen.(1968).
În baza art. 192
alin. (3) C. proc. pen. (1968), se va dispune rămânerea în sarcina statului a
cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de
inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de inculpatul
R.A.O. împotriva Deciziei penale nr. 16/A din 29 ianuarie 2013 pronunțată de
Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează în parte
decizia atacată și Sentința penală nr. 257 din 28 iunie 2011 a Tribunalului
Alba, secția penală, și rejudecând:
Descontopește
pedeapsa rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului R.A.O.
în pedepsele componente, precum și pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin
Sentința penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj, definitivă prin
neapelare, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C.
proc. pen. (1968) schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina
inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen.
(1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și două infracțiuni
prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) C. pen.
cu aplicarea art. 5 C. pen. și două infracțiuni prevăzute de art. 220 alin. (1)
C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.
În baza art. 213
alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul
R.A.O. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.
66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 220
alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.
condamnă pe același inculpat la două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare
și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b)
C. pen.
În baza art. 39 alin.
(1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. contopește pedepsele
aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care
adaugă un spor de 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul R.A.O. urmând să
execute 7 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 15 alin.
(2) din Legea nr. 187/2012 menține dispoziția de revocare a suspendării
condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicate prin Sentința
penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj și dispune executarea
acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul R.A.O. urmând
să execute în final 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Face aplicarea art.
65 alin. (1) și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Menține celelalte
dispoziții ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13 mai
2010 la 8 mai 2014.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariu apărătorului
desemnat din oficiu de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi, 8 mai 2014.
Procesat
de GGC - AZ