ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1565/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1565/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

penale, deliberând, a reținut că:

Prin Sentința penală nr. 257 din 28 iunie

2011, Tribunalul Alba, secția penală, a schimbat încadrarea juridică din

infracțiunile prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 198

alin. (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 2 infracțiunii prevăzute de

art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a

condamnat pe inculpatului R.A.O. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare

(8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și

(3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și câte 6 ani închisoare

pentru 2 infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.), ce a fost sporit cu 3 ani închisoare, în final

inculpatul având de executat 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă

complementară.

În baza art. 83 C.

pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni

închisoare aplicată Sentința penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei

Blaj, definitivă prin neapelare, pedeapsă care s-a dispus a fi executată

alături de pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, deducându-se prevenția de

la 13 mai 2010 la zi și menținându-se starea de arest.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen.,

respingându-se acțiunea civilă formulată de partea civilă T.M. și

constatându-se că persoanele vătămate T.L.S., T.A.V., T.N., L.M.L., T.G., S.A.,

T.V. și T.Z. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță că a reținut, în esență, că, la data de 5

iunie 2009, martorii G.S.N., G.T.Ș. și G.I.D. i-au cumpărat victimei T.N., la

cerere, țigări marca "W." și un PET de 2 litri cu bere marca

"T." și au ajutat-o la mulsul oilor, ulterior plecând la domiciliile

lor comuna Valea Lungă, lăsând-o pe victimă singură la stână. A doua zi,

victima a fost găsită decedată de către martorii G.S.N. și G.T.Ș., în

apropierea acesteia aflându-se trei bâte și un topor, împrejurare pe care au

adus-o la cunoștința bunicii lor, G.R., care a contactat familia lui T.N.,

deplasându-se la fața locului T.A.V., T.L.S., T.L., S.N., T.L., I.A. și V.T.

Judecătorul fondului

a stabilit că nu există probe certe care să dovedească că în noaptea de 5/6

iunie 2009, inculpatul R.A.O. s-ar fi deplasat la stână și ar fi ucis victima,

deși aflat în mai multe rânduri sub influența alcoolului a afirmat față de

anumite persoane că l-a omorât pe ciobanul din Valea Lungă, întrucât lipsește

orice mijloc de probă științifică, biologică sau declarație testimonială care

să-l fi plasat în apropierea locului faptei.

Lipsite de relevanță

au fost considerate procesele-verbale de redare a discuțiilor telefonice

purtate de inculpat, dar și susținerile martorului G.D.S. care i-ar fi cerut

să-i aplice victimei o corecție, acesta replicându-i "las că văd eu de

el", dar și cele privind amenințările exercitate împotriva victimei în

iarna 2008 - 2009 de către inculpat.

S-a mai reținut că

nici declarațiile olografe ale martorelor G.M.V. și C.O., care în noaptea de

5/6 iunie 2009, în jurul orelor 1:00, auzind zgomot în stradă l-au observat pe

inculpatul R.A.O. cu o căruță, fiind însoțit de doi prieteni sau o persoană, nu

susțin acuzația de omor formulată împotriva inculpatului.

Nu au fost apreciate

ca fiind probe de vinovăție nici declarații contradictorii ale inculpatului

privind locul unde s-a aflat în noaptea de 5/6 iunie 2009, nici concluziile

rapoartelor de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat,

dar nici faptul că a negat că a vorbit la telefonul mobil, în condițiile în

care alibiul i-a fost confirmat doar de părinți, nu și de soră, întrucât

potrivit art. 66 alin. (1) C. proc. pen., acesta beneficiază de prezumția de

nevinovăție până la dovada contrarie.

Judecătorul fondului

a avut în vedere la formarea propriei convingeri și împrejurarea că martorii

G.S.N. și G.T.Ș. care au găsit victima decedată fuseseră cu o seară înainte la

stână, ultimul dintre aceștia declarând inițial, în prezența bunicii și a unui

apărător desemnat din oficiu, că a omorât pe T.N., sens în care a relatat în

mod amănunțit cursul evenimentelor.

Prima instanță

coroborând procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile

minorelor A.C.B. și M.E.D. și ale martorilor B.I., Ș.D., M.B.N., R.N. și M.T.,

a mai stabilit că, în perioada august 2009 - martie 2010, inculpatul împreună

cu numita M.L.L., a intermediat aducerea la stânele unde lucra ca cioban, a

minorelor A.C.B. și M.E.D. în vârstă de 13 ani, respectiv de 14 ani, cu care a

avut relații sexuale contra cost și, tot în schimbul unor sume de bani, a

promis și le-a oferit celorlalți colegi de-ai săi, pentru a întreține relații

sexuale. Tot în aceeași perioadă, inculpatul, la scurte intervale de timp, a

întreținut relații sexuale contra cost cu minorele A.C.B. și M.E.D., în vârstă

de 13 ani, respectiv 14 ani.

În drept, s-a reținut

că faptele inculpatului R.A.O. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de proxenetism și două infracțiuni de act sexual cu un minor,

toate în formă continuată prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 198 alin. (3) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale

consacrate de art. 72 C. pen., respectiv caracterul continuat și perioada mare

de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, vârsta victimelor,

rezultatul produs, consecințele pe termen lung pe care asemenea fapte le pot

avea asupra psihicului persoanelor vătămate minore, scopul urmărit (obținerea

de satisfacții sexuale chiar și prin desconsiderarea libertății de exprimare și

a vieții sexuale a unor minore în vârstă de 13, respectiv 14 ani), atitudinea

inculpatului pe parcursul procesului penal, precum și comportamentul său

antisocial, acesta fiind condamnat pentru comiterea unor infracțiuni de lovire sau

alte violențe, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și

port ilegal de armă albă în public.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul

R.A.O.

Parchetul a criticat

greșita achitare a inculpatului R.A.O. pentru comiterea infracțiunii de omor,

întrucât mecanismul de producere al leziunilor constatat de expertiza

medico-legală corespunde modalității în care a acționat inculpatul, împrejurări

pe care le-a descris martorilor D.I., C.M., C.I., făcând, totodată, referire și

la procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice pe care le-a purtat

ulterior uciderii victimei și la rezultatul examinării acestuia cu tehnica

poligraf.

Inculpatul R.A.O. a

solicitat achitarea pentru infracțiunile de proxenetism și act sexual cu un

minor, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate, considerate prea aspre

raportat la natura infracțiunilor și modalitatea concretă de comitere.

Prin Decizia penală

nr. 8/A din 7 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu

minori și de familie, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte

hotărârea atacată, descontopind pedeapsa rezultantă a înlăturat sporul de 3 ani

închisoare și a stabilit să fie executată pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare, a menținut revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 4

luni, în final inculpatul având de executat 8 ani și 4 luni închisoare, a

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale și a respins, ca nefondată,

calea de atac declarată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de prim control judiciar realizând propriul examen

al probatoriului a reținut că, în mod justificat, judecătorul fondului a

constatat că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată în raport de

susținerile inculpatului care în noaptea de 5/6 iunie 2009 a ajuns acasă în

jurul orei 23:00, când a discutat telefonic cu martorul B.V. pentru ca, în

jurul orelor 23:30 - 24:00, să se culce, iar dimineața în jur de 6:30, să se

trezească și să plece împreună cu B.V. la tuns oile, așa cum se înțelesese cu

acesta în seara precedentă, aspecte confirmate și de martorele R.F. și R.M.,

mama respectiv sora inculpatului, dar și de listingul celor două cartele

telefonice folosite de inculpat din care rezultă că în data de 5/6 iunie 2009

ora 23:16 (apel de 99 secunde) și ora 06:41 - 06:46, a vorbit cu martorul B.V.

pe care l-a însoțit la stâna lui V., fără însă să-i povestească ce făcuse în

timpul nopții, așa cum a arătat acesta sub prestare de jurământ, ocazie cu care

a relatat că inculpatul a negat, în prezența sa, în mod constant implicarea în

uciderea victimei.

Referitor la

intervalul orar cuprins între ora 23:30 când martora R.F. l-a verificat pe

inculpat în cameră și ora 5:00 când l-a trezit, date fiind depozițiile

martorelor C.O. și G.M. din 9 iunie 2009, respectiv 11 iunie 2009, care au

relatat că în noaptea de 5/6 iunie 2009, în jurul orei 1:00, l-au văzut pe

inculpat într-o căruță pe stradă, instanța de apel a constatat că deși alibiul

inculpatului nu se confirmă decât parțial, probatoriul administrat nu dovedește

prezența acestuia la stâna de pe raza satului Mănărade, în condițiile în care

cele două martore l-au văzut la aproximativ 15,5 km de locul omorului (conform

hărții județului Alba, localitățile fiind în următoarea ordine: Cenade, Lunca,

Valea Lungă, Mănărade).

În privința

depozițiilor martorilor D.I., C.M., C.I., R.I. și minorelor M.E.D. și A.C.B.,

s-a arătat că relevă, practic, o recunoaștere extrajudiciară a faptei de către

inculpat, care nu poate servi la pronunțarea unei soluții de condamnare decât

în coroborare cu alte probe certe care să confirme împrejurările relatate, iar

convorbirile telefonice evidențiază doar comportamentul violent al acestuia, în

lipsa oricăror mențiuni clare, explicite, la comiterea crimei.

S-a constatat însă

vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii de act sexual cu un minor,

întrucât din propriile sale declarații a rezultat că vârsta părților vătămate

era 17 - 18 ani, deci a realizat că sunt minore, iar pentru prestațiile sexuale

ale acestora le-a oferit bani prin intermediul numitei M.L.L., care le aducea

la stână.

S-a mai reținut că,

în perioada august 2009 - martie 2010, inculpatul a intermediat plasarea

minorelor A.C.B. și M.E.D. celorlalți ciobani de la stână, înlesnind traficul

lor și încurajând practicarea prostituției de către acestea, împrejurări

faptice dovedite de declarațiile martorilor B.I., Ș.D., M.B.N., R.N. și M.T.I.,

numitei M.L.L., ale celor două minore și nu în ultimul rând ale inculpatului

care a apelat-o pe mama acestora, la solicitarea celorlalți ciobani, pentru a

le aduce, în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost.

Sub aspectul

individualizării, instanța de apel a apreciat că în raport de cuantumul pedepselor

aplicat pentru fiecare infracțiune în parte nu se mai justifica sporul de 3 ani

închisoare, motiv pentru care l-a înlăturat.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia și inculpatul R.A.O.

Parchetul, invocând

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C.

proc. pen., a arătat că s-a comis o gravă eroare de fapt în condițiile în care

din probatoriul administrat rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

de omor, iar în raport de circumstanțele cauzei se impune aplicarea unui spor

la pedeapsa rezultantă.

Inculpatul R.A.O. a

solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Prin Decizia penală

nr. 1550 din 14 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a

admis recursurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și

inculpatului R.A.O., a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre

rejudecare la instanța de apel, menținând actele îndeplinite până la data de 31

ianuarie 2012.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța supremă a reținut că instanțele inferioare nu au

verificat apărările inculpatului și nici nu au administrat probele ce erau

necesare pentru clarificarea împrejurările faptice, respectiv să audieze

martorii B.V., B.E., V.N.S. (pentru a verifica alibiul inculpatului), G.I. și

C.I.A. (pentru a se evalua relatările de la urmărire penală a persoanei

vătămate T.L. privind împrejurările și autorul faptei), părțile civile T.M. și

T.L.S. și să readministreze proba testimonială cu G.T.Ș., G.S.N. și G.R.

Sub același aspect

s-a arătat că date fiind concluziile raportului de constatare medico-legală din

10 august 2009 al S.J.M.L. Alba și declarațiile persoanelor vătămate T.M.,

T.L.S. și T.L. se impune stabilirea cu aproximație a orei la care au fost

exercitate violențele, dar și a orei probabile a morții victimei, aspecte

relevante și din perspectiva apărărilor formulate de inculpat, motiv pentru

care s-a apreciat că trebuie completat raportul medical.

În rejudecare,

instanța de prim control judiciar a procedat la audierea martorilor B.V.,

V.N.S., B.E., C.I.B., G.T.Ș., G.S.N., G.R., C.I.A., P.O., G.I., R.V., R.I.,

C.O.V., B.L., V.M., R.M.A., M.I.C., a părților civile T.M., T.L.S., a

inculpatului R.A.O. și la completarea raportului de constatare medico-legală

din 10 august 2009.

Prin Decizia penală

nr. 16/A din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și

pentru cauze cu minori, a admis apelul inculpatului R.A.O., a desființat în

parte hotărârea atacată și rejudecând a repus în individualitatea lor pedepsele

componente ale pedepsei rezultante de 11 ani și 4 luni închisoare, înlăturând

sporul de 3 ani închisoare, a contopit cele două pedepse de 6 ani închisoare și

cea de 8 ani închisoare, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 8 ani închisoare, menținând dispoziția de revocare a suspendării

condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj, stabilind ca inculpatul

să execute în final pedeapsa de 8 ani și 4 luni închisoare, a respins apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, a menținut celelalte dispoziții ale

sentinței, deducând prevenția de la 13 mai 2010 la zi și menținând arestarea

preventivă a inculpatului.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut, în esență, că a fost probată

agresivitatea deosebită a inculpatului R.A.O., relevante fiind fișa de cazier

judiciar și condamnarea suferită anterior, declarațiile martorilor P.S.I.,

B.V., V.N.S., P.I.S., B.T.V., C.I.C., G.D.S., C.I., procesele-verbale de redare

a convorbirilor sale telefonice și expertiza medico-legală psihiatrică, precum

și faptul că în momente diferite, dar întotdeauna sub influența alcoolului, a

susținut față de martorii D.I., C.M., C.I., M.E.D., A.C.B. și R.I. că a ucis un

om lovindu-l în cap cu o bâtă sau cu toporul, împrejurare care însă nu a putut

fi confirmată de discuțiile telefonice avute cu numitul "L.",

martorii P.I.S., B.E. și cu o persoană necunoscută.

Făcând referire la

probele indicate de parchet ca fundament al acuzației de omor, respectiv

declarațiile martorilor G.D.S. și C.M. și concluziile celor 3 teste poligraf

care la întrebările relevante au evidențiat reacții specifice comportamentului

simulat ale inculpatului R.A.O., instanța de prim control judiciar a constatat

din analiza coroborată a ansamblului probator lipsa de temeinicie a învinuirii

aduse inculpatului cu privire la incidentul din noaptea de 5/6 iunie 2009.

Au fost avute în

vedere completările la raportul de constatare medico-legală din 10 august 2009

al S.M.L. Alba potrivit cărora moartea victimei a intervenit între ora 17:00

maxim 18:00 până la ora 24:00 maxim ora 01:00 a zilei următoare, iar producerea

leziunilor traumatice s-a realizat cu cel puțin 1 - 2 ore anterior decesului,

deci în intervalul orar 15:00 - 16:00, 23:00 - 24:00 al zilei de 5 iunie 2009;

declarațiile martorilor G.I.D., G.T.Ș., G.S.N., B.T.V., G.R., P.O. care au

evidențiat că la data de 5 iunie 2009, între orele 16:30 - 18:30/19:00, primii

trei martori au desfășurat diverse activități împreună cu victima la stână

(cumpărându-i 4/5 pachete de țigări W. și un PET de bere de 2 l T.), după care

au plecat cu căruța la punctul de colectare din comuna Valea Lungă, martorul P.A.

fiind ultima persoană care a văzut victima în viață, în jurul orelor 19:30 -

20:00, când a observat-o de la distanță alături de oi, probe din coroborarea

cărora s-a reținut că agresiunea asupra victimei s-a produs în intervalul orar

19:30/20:00 - 23:00/24:00.

S-a constatat că

susținerile martorilor G.T.Ș. (6 iunie 2009) și T.L. (18 iunie 2009) conform

cărora victima ar fi fost în viață în dimineața din 6 iunie 2009 sunt contrare

probei științifice și au fost cauzate de teama creată martorului minor de 11

ani de către membrii familiei victimei, aspect confirmat și de martorul B.L.,

polițist care a asistat la audierea minorului.

Instanța de prim

control judiciar având în vedere declarațiile martorilor V.N.S., C.I.C., L.A.,

R.F., R.A. și R.M. a reținut că inculpatul R.A.O. a dormit, în noaptea 4/5

iunie 2009, la stâna martorului V.N.S. din "Rupturi", satul Lunca, a

doua zi, până în jurul orelor 17:00 - 18:00, a fost cu oile la pășune, iar

ulterior, până la ora 22:00, exceptând intervalul de 15 minute în care s-a

deplasat la domiciliul lui V., a rămas împreună cu martorii V.N.S. și C.I.C. la

stână, pentru ca apoi să plece spre casă, pe jos, în drum trecând pe lângă

barul martorei L.A., care l-a văzut din curte la ora 22:30 și să ajungă la

domiciliu în jurul orei 22:45, unde după ce a discutat la telefon cu martorul

B.V., s-a culcat, prezența în cameră fiindu-i verificată de mama sa R.F., în

jurul orei 23:30.

S-a făcut referire și

la procesul-verbal încheiat de organele de cercetare penală la 2 septembrie

2009, conform căruia, în noaptea de 5 iunie 2009, inculpatul a apelat și a fost

apelat pe cele două cartele telefonice deținute la orele 23:14; 23:16; 23:35 și

23:36 (bip-uri), având o singură convorbire telefonică la ora 23:16, de 99

secunde, cu martorul B.V., următoarea discuție purtând-o cu același martor la

orele 06:41 - 06:46 din dimineața de 6 iunie 2009, precum și la depozițiile

martorilor B.V. și B.L. din care a rezultat că distanța dintre satul Lunca și

stâna unde a fost ucisă victima putea fi parcursă în minim 30 de minute cu

căruța, iar pe jos în pas alert în cel puțin o oră.

S-a mai constatat că

susținerile martorelor C.O.V. și G.M., care l-au plasat la data de 5 iunie

2009, în jurul orelor 22:30 - 23:00, pe inculpatul în apropierea domiciliului

lor sunt în contradicție cu cele ale martorilor V.N.S., C.I.C. și L.A., care

l-au localizat în satul Lunca, în după-masa zilei de 5 iunie 2009, precum și că

declarațiile părților civile T.V.A. și T.L.S. și ale martorilor G.I., G.V.,

C.I.A., R.V., R.I., P.O., V.M. și M.I.C. nu au adus date concludente cu privire

la locul unde s-a aflat inculpatul la momentul incidentului, în timp ce după

ora 5:00 din data de 6 iunie 2009, activitățile inculpatului sunt certe fiind

relevate de martorii R.F., R.A., V.N.S., B.E. și B.V.

Cu privire la probele

ADN recoltate de la inculpați și martorii G.S.N., B.T.V., T.L.N., G.T.Ș.,

M.I.C., B.P., G.I.D., G.D.S. și R.I. s-a reținut că raportul de constatare

tehnico-științifică criminalistică biologică a concluzionat că urmele de sânge

identificate pe topor, bâta de cioban și bâta de alun au fost în cantitate

insuficientă pentru a putea stabili identitatea persoanei creatoare, precum și

că probele genetice luate nu sunt identice cu profilul genetic găsit pe

suprafața exterioară a dopului PET-ului de bere ridicat de la fața locului, în

timp ce cele relevate pe parul din lemn de brad aparțin victimei și martorului

T.L.N., nepotul acesteia, care ajungând la stână a luat bâta pentru a-i lovi pe

martorii care descoperiseră cadavrul.

În final, instanța de

apel a apreciat că ansamblul probator confirmă apărarea inculpatului, respectiv

că s-a aflat în satul Lunca, în intervalul de timp în care victima a fost

agresată și ca atare nu se poate reține vinovăția acestuia sub aspectul

infracțiunii de omor.

S-a mai reținut că în

perioada august 2009 - martie 2010, inculpatul a intermediat împreună cu numita

M.L.L. aducerea minorelor A.C.B. și M.E.D. de 13 ani, respectiv 14 ani la

stânele unde lucra, cu care a întreținut relații sexuale contra cost, iar în schimbul

unor sume de bani, le-a promis și oferit și celorlalți colegi ai săi, care au

avut la rândul lor relații sexuale cu acestea.

Referitor la

infracțiunea de act sexual cu un minor instanța de apel în raport de

declarațiile victimelor, dar și de cele ale inculpatului date la urmărirea

penală a constatat că acesta știa că sunt minore, iar pentru prestațiile

sexuale oferite le-a remunerat indirect prin M.L.L., care le aducea la stână și

încasa banii, astfel că în mod corect judecătorul fondului a stabilit vinovăția

sa pentru aceste fapte.

Nefondate au fost

apreciate și apărările inculpatului cu privire la acțiunile sale de proxenetism

în condițiile în care din coroborarea depozițiilor martorilor B.I., Ș.D.,

M.B.N., R.N. și M.T.I., a numitei M.L.L., dar și a minorelor A.C.B. și M.E.D.,

cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpat și

M.L.L., a rezultat că în perioada august 2009 - martie 2010, inculpatul a

intermediat plasarea minorelor celorlalți ciobani de la stână, înlesnind traficul

lor și încurajându-le să practice prostituția.

Sub aspect

sancționator, instanța de apel a constatat că pedepsele aplicate pentru fiecare

infracțiune au fost corespunzător individualizate în raport de criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., motiv pentru care nu se mai justifică sporirea

pedepsei rezultante cu 3 ani închisoare.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs, în termen, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia și inculpatul R.A.O.

Parchetul, invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., a

criticat greșita achitare a inculpatului R.A.O. pentru săvârșirea infracțiunii

de omor, sens în care a arătat că atât probele științifice (rapoartele de

expertiză medico-legală, concluziile testării cu tehnica poligraf, înregistrările

convorbirilor telefonice), cât și declarațiile martorilor (C.I., M.E.D.,

A.C.B., C.M.) demonstrează dincolo de orice dubiu că acesta l-a ucis pe T.N.,

și ca atare instanțele inferioare au făcut o gravă eroare de fapt, care impune

casarea hotărârilor atacate, condamnarea inculpatului pentru omor și menținerea

sporului aplicat pentru concurs.

În susținerile orale,

procurorul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., urmând ca

pedepsele pentru fiecare infracțiune în parte să fie aplicate în condițiile

legii noi, în timp ce pentru pluralitatea de infracțiuni în cazul formei

continuate și a concursului să se aplice tratamentul sancționator din vechea

codificare.

Inculpatul R.A.O. a

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C.

proc. pen., sens în care a solicitat achitarea pentru infracțiunea de

proxenetism întrucât din probele administrate rezultă că nu se face vinovat de

săvârșirea acestei fapte, iar cu privire la infracțiunea de act sexual cu o

minoră a arătat că se impune redozarea pedepsei, urmând să fie condamnat la

perioada deja executată în arest preventiv.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul R.A.O. ca fiind

fondate, pentru următoarele considerente:

Prealabil verificării

criticilor formulate de parchet și inculpat, este de menționat că, date fiind

dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013,

judecarea prezentei căi de atac a recursului s-a făcut conform prevederilor

art. 385

1

- art. 385

19

C. proc. pen. (1968), chiar dacă

art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres veghea lege procesual penală,

începând cu 1 februarie 2014, dată la care a intrat în vigoare Legea nr.

135/2010 privind Codul de procedură penală.

Pe de altă parte,

având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia la data de 29 ianuarie 2013, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (12

februarie 2013), interval în care a fost promovat de parchet recursul ce face

obiectul prezentei cauze, în timp ce inculpatul R.A.O. s-a aflat în termenul

prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac, Înalta Curte constată

că sunt incidente dispozițiile art. II din actul normativ menționat,

recursurile formulate fiind supuse dispozițiilor privind cazurile de casare

prevăzute de C. proc. pen. în forma anterioară modificărilor introduse din 12

februarie 2013.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt

supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință

pronunțarea unei soluții greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt

constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea

eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura acestora sau în

împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a

probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu

condiția să fi influențat asupra soluției. Așadar, greșita examinare a probelor

administrate la instanța de fond, sens în care se constată că la dosar este o

probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe

demonstrează existența unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă

reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reținerea situației

de fapt.

Ca atare, existența

erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a

probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanței de prim

control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen.

În speță, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul R.A.O., în cadrul motivelor

de recurs dezvoltate atât în scris, cât și în ședință publică, nu au fost în

măsură să evidențieze vreo contradicție evidentă și controversată între

conținutul probelor și împrejurările de fapt stabilite de către instanța de

apel, fiind neîntemeiate susținerile procurorului că din mijloacele de probă

administrate rezultă implicarea inculpatului R.A.O. în activitatea de ucidere a

victimei T.N., dar și cele ale acestui inculpat că nu a comis infracțiunea de

proxenetism.

Din împrejurările de

fapt, corect stabilite de instanța de prim control judiciar, rezultă, fără

echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât

și în cursul cercetării judecătorești, dovedesc, dincolo de orice îndoială

rezonabilă, vinovăția inculpatului R.A.O. sub aspectul infracțiunii

proxenetism, chiar dacă acesta a negat comiterea acestei fapte.

Relevante în acest

sens sunt depozițiile martorilor B.I., Ș.D., M.B.N., R.N. și M.T.I. care au

confirmat că inculpatul R.A.O., în perioadă august 2009 - martie 2010, a

intermediat plasarea minorelor la stână, pe care le-a încurajat să practice

prostituția cu ceilalți ciobani, susțineri care se coroborează cu declarațiile

minorelor A.C.B. și M.E.D., dar și ale mamei acestora, martora M.L.L. care și-a

adus la solicitarea telefonică a inculpatului fiicele la stână pentru a

întreține relații sexuale cu mai mulți ciobani, cu procesele-verbale de redare

a convorbirilor telefonice dintre inculpat și M.L.L. care atestă înțelegerea

avută de cei doi cu privire la aducerea minorelor la stână pentru a avea

relații sexuale cu diferite persoane contra cost, și nu în ultimul rând cu

declarația inculpatului care a recunoscut că a apelat-o pe mama minorelor

pentru a-i cere să le aducă în vederea practicării prostituției.

Modalitatea în care a

acționat inculpatul R.A.O., care la îndemnul ciobanilor a contactat-o pe M.L.L.

solicitându-i să le aducă pe minore la stână, unde a facilitat întreținerea de

către cele două de relații sexuale contra cost, realizează conținutul

infracțiunii de proxenetism, așa cum în mod corect au constatat instanțele

inferioare care au reținut corespondența dintre împrejurările faptice descrise

și probatoriului administrat în cauză.

Pe de altă parte,

nici parchetul nu a prezentat elemente care să reliefeze existența unei

evidente contradicții între probele administrate și soluția de achitare a

inculpatului R.A.O. pentru infracțiunea de omor, în condițiile în care

probatoriul administrat nemijlocit de către instanțe, inclusiv în calea de atac

a recursului (declarațiile martorilor V.N.S., C.I., B.V., B.E., D.I.) nu a fost

în măsură să dovedească dincolo de orice dubiu implicarea acestuia în uciderea

victimei T.N.

Instanța de prim

control judiciar, conformându-se dispozițiilor art. 383 C. proc. pen., a

descris în expunerea hotărârii împrejurările de fapt și a făcut o analiză a

probelor care au servit ca temei pentru achitarea inculpatului R.A.O. sub

aspectul infracțiunii de omor, fără a denatura și ignora conținutul

declarațiilor martorilor V.N.S., C.I., B.V., B.E., D.I., C.I., M.E.D., A.C.B.,

C.M., martorilor G.I., G.V., C.I.A., R.V., R.I., P.O., V.M. și M.I.C. și ale inculpatului.

Din împrejurările de

fapt, corect stabilite de tribunal și însușite de instanța de prim control

judiciar, rezultă că ansamblul probator administrat în cauză nu îl situează pe

inculpat în noaptea de 5/6 iunie 2009 la stâna unde a fost omorât T.N., în

condițiile în care martorele G.M. și C.O. l-au văzut în localitatea Cenade în

jurul orei 1:00, deci la o distanță de aproximativ 15,5 km de la locul faptei

(satul Mănărade), așa cum rezultă din documentele topografice ale județului

Alba.

Mai mult, martorele

R.F. și R.M.,, mama și sora inculpatului, au confirmat prezența la domiciliu a

fiului, respectiv fratelui, în seara de 5 iunie 2009, ora 23:30 și în dimineața

de 6 iunie 2009, ora 5:00, în timp ce anterior, în intervalul 17:00 - 23:00,

acesta l-a ajutat la stână pe martorul V.N.S. cu care a și cinat, împrejurare

confirmată inclusiv de martorul C.I.C. care a plecat acasă în jurul orei 21:30

- 22:00, lăsându-i pe cei doi împreună.

Oricum, a doua zi la

ora 6:30 inculpatul s-a întâlnit cu B.V. cu care stabilise telefonic, încă din

seara precedentă (5 iunie 2009, ora 23:16, așa cum rezultă din listingul

telefonului) să îl ajute la stână, ocazie cu care nu i-a povestit, deși erau în

relații de prietenie, ce făcuse în timpul nopții, ba mai mult la încercările

ulterioare ale martorului de a afla dacă l-a omorât pe T. i-a răspuns de

fiecare dată că nu.

De altfel, nici

martorului B.E. inculpatul nu i-a recunoscut că ar fi omorât pe cineva, în

condițiile în care și-a petrecut ziua de 6 iunie 2009 și cu acesta, ba mai mult

au și consumat băuturi alcoolice. Același martor a susținut atât la urmărirea

penală, cât și în instanță că nu l-a auzit niciodată pe inculpat povestind

despre uciderea ciobanului, situație în care nu își putea explica motivul

pentru care martorul D.I. a afirmat despre el că ar fi cunoscut că inculpatul a

lovit victima.

Într-adevăr, martorii

D.I., C.I.B. și C.M. au susținut că inculpatul R.A.O. aflat sub influența

băuturilor alcoolice le-a povestit că a ucis un cioban cu o bâtă, însă

declarațiile lor în lipsa altor probe care să dovedească vinovăția inculpatului

nu sunt suficiente în condițiile în care cele relatate le-au aflat de la

inculpat, care în mod constant a avut o poziție de nerecunoaștere a faptei, iar

așa cum s-a reținut anterior, acesta a fost văzut la o distanța de 15,5 km de

locul faptei de către martorele G.M. și C.O.

Ba mai mult, martorul

C.I.B. a arătat că niciodată inculpatul nu i-a spus numele celui pe care l-ar

fi omorât, afirmații pe care oricum le-a făcut numai când a fost băut.

Nici faptul că

inculpatul i-a promis martorului G.D.S. că va avea grijă de T.N. nu conduce la

concluzia că acesta este autorul infracțiunii de omor, cu atât mai mult cu cât

în intervalul orar stabilit de expertiza medico-legală că a avut loc incidentul

s-au deplasat la stâna victimei și martorii G.I.D., G.S.N. și G.T.Ș., ultimii

doi găsind cadavrul la data de 6 iunie 2009, iar inițial G.T.Ș. a recunoscut,

în prezența bunicii și a unui avocat din oficiu că l-au ucis pe T., relatând de

o manieră amănunțită împrejurările comiterii faptei.

Ca atare, probele

administrate pe parcursul procesului penal nu au condus la răsturnarea

prezumției de nevinovăție a inculpatului R.A.O. sub aspectul infracțiunii de

omor, chiar dacă la întrebările relevante la testarea cu tehnica tip poligraf

s-a constatat comportamentul său simulat, iar cu privire la intervalul orar

cuprins între 23:30 - 5:00 s-a constatat că ar fi părăsit locuința pentru a se

deplasa cu doi cunoscuți în localitatea Cenade.

În realitate, prin

criticile formulate se tinde la o reapreciere a materialului probator din

perspectiva unor raționamente care în opinia parchetului ar putea demonstra că

inculpatul R.A.O. a săvârșit infracțiunea de omor, operațiune ce nu este permis

a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În ceea ce privește

incidența dispozițiilor art. 5 noul C. pen. referitoare la legea penală mai

favorabilă, Înalta Curte consideră că acestea trebuie interpretate și aplicate

în sensul aprecierii globale a legii mai blânde, ceea ce presupune o comparare

a prevederilor din ambele coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare

(condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și

cu privire la fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății și, în

plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele

două legi penale succesive care este mai favorabilă în ansamblul său, cu

excluderea celeilalte în integralitatea sa.

O interpretare

contrară a noilor dispoziții, inclusiv a celor tranzitorii din legea de punere

în aplicare a Codului penal este inadmisibilă contravenind normelor

constituționale, întrucât ar permite judecătorului să legifereze prin aplicarea

concomitentă a dispozițiilor mai blânde din legi penale succesive, creând

astfel o lex tertia, operațiune care este interzisă în condițiile în care

potrivit dispozițiilor art. 61 din Constituție, Parlamentul este unica putere

legiuitoare.

Relevantă sub acest

aspect este jurisprudența constantă Curții Constituționale (Deciziile nr. 1470

și nr. 1483 din 8 noiembrie 2011, publicate în M. Of. nr. 853/2.12.2011).

Este important a se

menționa și faptul că legiuitorul a reglementat în mod expres situațiile în

care este permisă combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, în

acest sens fiind prevederile art. 10, art. 15 și art. 21 din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal,

împrejurare care demonstrează în lipsa oricărei prevederi exprese că legea mai

favorabilă se apreciază în mod global.

Transpunând aceste

considerații teoretice la speța de față, Înalta Curte constată că legea mai

favorabilă inculpatului R.A.O. este, în concret, noul C. pen. care, în

ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de incriminare și de

sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale, precum și la

instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a

recurentului, creează acestuia o situație mai avantajoasă.

Astfel, inculpatul a

fost trimis în judecată și condamnat de instanțele inferioare pentru comiterea

infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin.

(1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă

sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 18 de ani și interzicerea unor

drepturi și a 2 infracțiunii de act sexual cu un minor în formă continuată

prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

faptă sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 de ani și interzicerea

unor drepturi.

În noua reglementare,

exercitarea actelor de proxenetism față de mai multe persoane nu mai realizează

conținutul constitutiv al unei infracțiuni de proxenetism în formă continuată

ca în vechea codificare, această împrejurare reprezentând un element

circumstanțial al infracțiunii prevăzute de art. 213 alin. (l) C. pen.

sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea unor

drepturi. Deci, în noul cod nu mai suntem în prezența pluralității de acte

materiale care atrage reținerea infracțiunii de proxenetism în formă continuată

când practicarea prostituției se face de mai multe persoane, ci doar a unei

infracțiuni tip.

Ca urmare, raportat

la împrejurările menționate, precum și la faptul că regimul sancționator stabilit

pentru proxenetism, inclusiv în forma agravată prevăzută de art. 213 alin. (3)

C. pen., când faptele săvârșite asupra unui minor atrag majorarea cu jumătate a

limitelor speciale, în noua lege este mult atenuat, fiind prevăzută pedeapsa

închisorii de la 3 la 10 ani și 6 luni și interzicerea exercitării unor

drepturi, rezultă că, din perspectiva infracțiunii în formă continuată cu

privire la care s-a pronunțat o soluție de condamnare, legea penală mai

favorabilă inculpatului R.A.O. este C. pen. în vigoare, care încadrează

ansamblul faptic reținut în sarcina sa într-o singură infracțiune de

proxenetism indiferent de numărul persoanelor care practică prostituția și

prevede limite de pedeapsă mai reduse decât cele stabilite de legea penală

anterioară.

Și în cazul

infracțiunii de act sexual cu un minor, noua lege stabilește în art. 220 alin.

(1) C. pen. un tratament sancționator mai blând, limitele speciale de la 3 la

12 de ani și interzicerea unor drepturi fiind reduse, acestea ajungând să fie

de la 1 an la 5 ani de închisoare și fără a se mai prevedea aplicarea în mod

obligatoriu a interzicerii unor drepturi ca pedeapsă complementară.

În acest context, în

care se impune încadrarea faptelor de care este acuzat inculpatul în

infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) C. pen. și

două infracțiuni de act sexual cu un minor în formă continuată prevăzute de

art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și adaptarea

corespunzătoare a pedepsei în raport cu noile limite stabilite de textele

incriminatoare, deși tratamentul penal al pluralității de infracțiuni sub forma

concursului este mai aspru potrivit legii noi, care prevede cumulul juridic cu

spor fix și obligatoriu, prin aplicarea, în ansamblul dispozițiilor sale, a noului

C. pen. se va ajunge la o pedeapsă rezultantă mai redusă decât cea stabilită în

temeiul C. pen. anterior, reglementarea nouă fiind, astfel, cea care conduce la

crearea unei situații mai blânde pentru inculpat, chiar și prin menținerea

revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare

aplicată prin Sentința penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj și

executarea acesteia alături de pedeapsa ce-i va aplicată prin prezenta.

Date fiind

considerentele dezvoltate anterior, Înalta Curte nu va mai examina pentru

inculpat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen., pedepsele urmând să fie reindividualizate în raport de legea penală

mai favorabilă cu consecința reducerii acestora.

Ca urmare, doar sub aspectul

aplicării legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 C. pen., Înalta Curte,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen. (1968), va admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia și de inculpatul R.A.O., va casa, în parte, hotărârile

instanțelor inferioare, iar, în rejudecare, va descontopi pedeapsa rezultantă

de 8 ani și 4 luni închisoare în pedepsele componente, precum și pedeapsa de 4

luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a

Judecătoriei Blaj, definitivă prin neapelare, pe care le va repune în

individualitatea lor.

În baza art. 334 C.

proc. pen. (1968) va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen.

(1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și două infracțiuni

prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 5 C. pen. și două infracțiuni prevăzute de art. 220 alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 213

alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. îl va condamna la 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 220

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. îl

va condamna pe același inculpat la două pedepse de câte 2 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 39 alin.

(1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. va contopi pedepsele

aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care

adaugă un spor de 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul R.A.O. urmând să

execute 7 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 15 alin.

(2) din Legea nr. 187/2012 va menține dispoziția de revocare a suspendării

condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj și va dispune executarea

acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să

execute în final 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Va face aplicarea

art. 65 alin. (1) și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., urmând să mențină

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și să deducă din pedeapsă durata

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 13 mai 2010 la 8 mai

2014, în conformitate cu art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383

alin. (2) C. proc. pen.(1968).

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. (1968), se va dispune rămânerea în sarcina statului a

cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de

inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de inculpatul

R.A.O. împotriva Deciziei penale nr. 16/A din 29 ianuarie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte

decizia atacată și Sentința penală nr. 257 din 28 iunie 2011 a Tribunalului

Alba, secția penală, și rejudecând:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului R.A.O.

în pedepsele componente, precum și pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin

Sentința penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj, definitivă prin

neapelare, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C.

proc. pen. (1968) schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen.

(1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și două infracțiuni

prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 5 C. pen. și două infracțiuni prevăzute de art. 220 alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 213

alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul

R.A.O. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 220

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

condamnă pe același inculpat la două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b)

C. pen.

În baza art. 39 alin.

(1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. contopește pedepsele

aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care

adaugă un spor de 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul R.A.O. urmând să

execute 7 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 15 alin.

(2) din Legea nr. 187/2012 menține dispoziția de revocare a suspendării

condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicate prin Sentința

penală nr. 62 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Blaj și dispune executarea

acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul R.A.O. urmând

să execute în final 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea art.

65 alin. (1) și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13 mai

2010 la 8 mai 2014.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariu apărătorului

desemnat din oficiu de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 8 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ