ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1832/2015

Învestită cu soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul V.I., Judecătoria Dragomirești prin încheierea de ședință din 21 ianuarie 2015 în temeiul dispozițiilor art. 41 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților la termenul de judecată. Împotriva acestei încheieri de ședință a formulat recurs, direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul V.I.. Recursul a fost înregistrat la data de 19 iunie 2015 și repartizat aleatoriu spre soluționare CF4, care a fixat termen pentru discutarea competenței materiale a Înaltei Curți în soluționarea căii de atac la data de 24 septembrie 2015. A fost comunicată intimatului o copie a recursului.

Nu s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului întrucât se pune în discuție o chestiune de ordine publică ce poate fi invocată de instanță din oficiu - art. 489 alin. (3) C. proc. civ., procedura de filtrare prevăzută de art. 493 nefiind aplicabilă în speță. La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2015, a fost supusă dezbaterii excepția necompetenței teritoriale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului îndreptat împotriva unei încheierii pronunțate de judecătorie. Prezent la dezbateri, recurentul V.I. a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acestei chestiuni. Examinând cererea de recurs în raport de excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 95 pct. 3 C. proc. civ. prevăd că tribunalele judecă, ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ. asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară.

În cauză, recurentul a atacat încheierea de suspendare pronunțată de Judecătoria Dragomirești la data de 21 ianuarie 2015. Prin urmare, în raport de textele legale anterior menționate, competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Maramureș, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea recurată și având în vedere caracterul imperativ al acestor norme de competență, de la care nu se poate deroga, urmează a se declina competența soluționării cererii de recurs formulată de reclamantul V.I. în favoarea Tribunalului Maramureș, în aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Declină în favoarea Tribunalului Maramureș competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul V.I. împotriva încheierii de ședință din 21 ianuarie 2015 a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în Dosarul nr. 1488/224/2014. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2015. Procesat de GGC - CL