ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1832/2015

Învestită cu

soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul V.I.,

Judecătoria Dragomirești prin încheierea de ședință din 21 ianuarie 2015 în

temeiul dispozițiilor art. 41 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus

suspendarea cauzei pentru lipsa părților la termenul de judecată.

Împotriva acestei

încheieri de ședință a formulat recurs, direct la Înalta Curte de Casație și

Justiție, recurentul V.I..

Recursul a fost

înregistrat la data de 19 iunie 2015 și repartizat aleatoriu spre soluționare

CF4, care a fixat termen pentru discutarea competenței materiale a Înaltei

Curți în soluționarea căii de atac la data de 24 septembrie 2015. A fost

comunicată intimatului o copie a recursului. Nu s-a procedat la întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului întrucât se pune în

discuție o chestiune de ordine publică ce poate fi invocată de instanță din

oficiu - art. 489 alin. (3) C. proc. civ., procedura de filtrare prevăzută de

art. 493 nefiind aplicabilă în speță.

La termenul de

judecată din data de 24 septembrie 2015, a fost supusă dezbaterii excepția

necompetenței teritoriale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în

soluționarea recursului îndreptat împotriva unei încheierii pronunțate de

judecătorie.

Prezent la dezbateri,

recurentul V.I. a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acestei chestiuni.

Examinând cererea de

recurs în raport de excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei,

invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție

judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și

a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 95

pct. 3 C. proc. civ. prevăd că tribunalele judecă, ca instanțe de recurs, în

cazurile anume prevăzute de lege.

În conformitate cu

dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ. asupra suspendării judecării

procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu

recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară.

În cauză, recurentul

a atacat încheierea de suspendare pronunțată de Judecătoria Dragomirești la

data de 21 ianuarie 2015.

Prin urmare, în

raport de textele legale anterior menționate, competența materială de

soluționare a cauzei revine Tribunalului Maramureș, ca instanță ierarhic

superioară celei care a pronunțat hotărârea recurată și având în vedere

caracterul imperativ al acestor norme de competență, de la care nu se poate

deroga, urmează a se declina competența soluționării cererii de recurs

formulată de reclamantul V.I. în favoarea Tribunalului Maramureș, în aplicarea

dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Declină în favoarea

Tribunalului Maramureș competența de soluționare a recursului declarat de

reclamantul V.I. împotriva încheierii de ședință din 21 ianuarie 2015 a

Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în Dosarul nr. 1488/224/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 septembrie 2015.

Procesat de GGC - CL