ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3596/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3543 din 28 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului G.N.P. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care definesc noțiunea de colaborator al Securității, a avut în vedere rațiunea adoptării legislației privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, precum și consecințele hotărârilor judecătorești pronunțate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 și a examinat conținutul angajamentului din 03 decembrie 1977, din care a rezultat că pârâtul a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securității statului pentru prevenirea oricăror fapte și fenomene ce ar putea aduce atingere securității statului, sub numele conspirativ “G.”. Totodată, Curtea a reținut că pârâtul a întocmit și semnat nota informativă din data de 26 octombrie 1983, iar pe baza informațiilor furnizate de pârât organele de Securitate au dispus „Se va continua cu măsuri de verificare, după care, în funcție de rezultat, vor fi întreprinse măsuri corespunzătoare”. De asemenea, paratul a întocmit și semnat nota informativă din data de 20 mai 1986, iar pe baza acestor informații, organele de Securitate au dispus „o copie va fi folosită ca material de verificare ptr.

pilotul cdt. LN și alta la E. (evidența dosarului de obiectiv). Aspectele semnalate vor fi aduse la cunoștință organelor de miliție în scopul realizării unor verificări (…) complexe și mai temeinice a încărcătorilor și a membrilor gărzilor patriotice ce asigură paza și securitatea aeronavelor de terenurile de lucru”. În atare condiții, a reținut judecătorul fondului, este îndeplinită prima cerință a legii, respectiv ca informațiile furnizate de pârât să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Referitor la cea de-a doua condiție impusă de legiuitor pentru reținerea calității de colaborator, anume ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, s-a reținut că și aceasta este îndeplinită.

Astfel, având în vedere că legea cere numai "vizarea" încălcării unor drepturi, iar nu încălcarea lor propriu-zisă, atâta timp cât informațiile erau apte de a produce o reacție din partea Securității, iar informatorul ar fi trebuit să conștientizeze posibilitatea unei astfel de reacții, condiția vizării încălcării unor drepturi este realizată. Pe de altă parte, Curtea a apreciat că apărarea pârâtului în sensul că a acceptat colaborarea pentru a preîntâmpina apariția unor probleme este neîntemeiată, întrucât pârâtul a fost pe deplin conștient de consecințele angajamentului semnat cu fosta securitate (câtă vreme în cauză nu s-a probat contrariul). De asemenea, pârâtul nu poate invoca nici faptul că nu a primit niciodată foloase sau recompense de pe urma acesteia, câtă vreme textul legal incident nici nu condiționează constatarea calității de colaborator de primirea vreunor foloase.

În ceea ce privește împrejurarea că respectiva colaborare s-ar fi încheiat prin abandon, aceasta este fără relevanță, în opinia Curții, întrucât până la data abandonului colaborarea a existat. Altfel spus, atitudinea ulterioară, de abandon, a pârâtului nu îl absolvă pe acesta de calitatea pe care a avut-o în precedent (colaborator). Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul G.N.P. a declarat recurs. Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304-304 1 C. proc.

civ., s-a pus accent pe insuficiența motivării soluției pronunțate, apreciindu-se că instanța de fond s-a raportat la argumente abstracte și generale și nu la situația de fapt concretă; de altfel, chiar reclamantul CNSAS prin acțiunea în constatare formulată, nu face nimic altceva decât să reproducă pasaje din textul de lege aplicabil, fără a face referire și la pasajele din nota de constatare prin care se arată că pârâtul nu a fost niciodată recompensat, nu a avut activitate proprie - fișă de colaborare, notele sale informative urmând a fi material de verificare a dosarelor celor menționați dar și al dosarului personal al pârâtului și, nu în ultimul rând, că în septembrie 1988 a fost „abandonat” de lucrătorii securității care au constatat că acesta dădea dovadă de neseriozitate.

Recurentul a precizat că în perioada 1976-1995 a fost angajatul Aviației Utilitare Timișoara și că la momentul angajării i s-a pus în vedere și a fost constrâns, ca și alți angajați, să semneze o adeziune ca și colaborator al Securității, situație de notorietate în acele vremuri în care o altă poziție l-ar fi plasat în categoria „dușman al poporului”. A subliniat, totodată, că în perioada în discuție a furnizat doar informații generice despre colegii săi, niciunul din ei nefiind afectați de acele informații, motiv pentru care se impune a se constata că nu a fost colaborator al Securității cu atât mai mult cu cât nimic din toate cele întâmplate în acei ani nu au știrbit dorința sa de libertate și implicarea în evenimentele din decembrie 1989 în urma cărora a câștigat, pe drept, titlul de revoluționar.

Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale aplicabile, - O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare-, a probatoriului administrat, Înalta Curte reține că recursul este fondat și îl va admite, pentru cele ce vor fi punctate în continuare. Acțiunea în constatare formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (în continuare C.N.S.A.S.) a fost întemeiată pe dispozițiile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 cu referire la art. 3 lit. z) din aceeași ordonanță, având în vedere cererea formulată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 prin care s-a solicitat verificarea pârâtului G.N.P.

în calitatea acestuia de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989. A fost atașată nota de constatare din 24 august 2011 în care s-a procesat materialul arhivistic (documentele) identificat în dosarul propriu al persoanei verificate. În evaluarea acțiunii în constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului, instanța de fond a fost preocupată de scopul/intenția legiuitorului în adoptarea O.U.G.

nr. 24/2008, subliniind în mod corect că rezultă fără echivoc din economia întregului act normativ că rațiunea acestuia derivă din necesitatea cunoașterii de către membrii unei societăți post comuniste a fostului regim totalitar caracterizat prin structuri de organizare și moduri de gândire inadecvate și, în final, a respectării drepturilor și libertăților fundamentale, creării unei culturi politice autentice și a unei societăți civilizate; într-adevăr, așa cum reține și judecătorul fondului legea nu are un scop punitiv și nu instituie o responsabilitate penală a celor în privința cărora se constată că au fost lucrători sau colaboratori ai Securității. Odată clarificat rolul actului normativ în temeiul căruia a fost declanșat prezentul demers judiciar, rolul instanței era acela de a-și argumenta concluzia, de a aplica legea la circumstanțele cauzei cu care a fost învestită.

Se observă însă că după identificarea angajamentului pârâtului G.N.P. de colaborare cu organele Securității (3 decembrie 1977) și de fixare a numelui conspirativ „G.”, din multitudinea de documente puse la dispoziție de către C.N.S.A.S., instanța a considerat relevante pentru constatarea calității de colaborator în sensul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, două note informative olografe, semnate cu numele conspirativ menționat, respectiv cea din 26 octombrie 1983 și cea din 20 mai 1986, note pe care s-a axat și reclamantul în motivarea acțiunii.

Raționamentul instanței de fond este însă raportat nu la conținutul efectiv al acestor note informative, ci la consemnările/adnotările ofițerilor de securitate potrivit cărora urmau să se dispună măsuri de verificare, după care în funcție de rezultat, să fie întreprinse măsuri corespunzătoare (nota din 26 octombrie 1983), sau ca aspectele să fie aduse la cunoștința organelor de miliție în scopul realizării unor verificări (nota din 20 mai 1986). În acest context s-au considerat îndeplinite ambele cerințe legale: informațiile furnizate să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și aceste informații să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de control judiciar constată că este greșită concluzia primei instanțe care se sprijină exclusiv pe cele două note informative menționate deja, observându-se din lecturarea acestor înscrisuri că nicidecum conținutul informațiilor nu este de natură a conduce la aplicarea art. 11 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

Faptul că un interlocutor al pârâtului „preamărește modul de viață din occident” (nota din 26 octombrie 1983), că a aflat „că unul dintre membrii gărzilor patriotice are în occident pe fiul său care a trecut ilegal frontiera de stat” sau că „paza aeronavei a fost încredințată la doi cetățeni de naționalitate germană, ce aveau rude în străinătate (…)”, (nota informativă din 20 mai 1986), toate acestea nu constituie informații care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nici care să vizeze îngrădirea unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, așa cum se cere cumulativ prin norma legală care definește noțiunea de colaborator al Securității - art. 2 lit. b) teza I din O.U.G.

nr. 24/2008. În aceste condiții se impune admiterea recursului și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii câtă vreme materialul probator administrat nu demonstrează că sunt îndeplinite exigențele dispozițiilor art. 10 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității în persoana recurentului-pârât G.N.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.N.P. împotriva sentinței civile nr. 3543 din 28 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2014.