ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3596/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3543 din 28 mai 2012,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității și a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului G.N.P.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a analizat dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 care definesc noțiunea de colaborator al Securității, a avut în vedere rațiunea

adoptării legislației privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

precum și consecințele hotărârilor judecătorești pronunțate în urma parcurgerii

procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea

nr. 293/2008 și a examinat conținutul angajamentului din 03 decembrie 1977, din

care a rezultat că pârâtul a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securității

statului pentru prevenirea oricăror fapte și fenomene ce ar putea aduce atingere

securității statului, sub numele conspirativ “G.”.

Totodată, Curtea a reținut

că pârâtul a întocmit și semnat nota informativă din data de 26 octombrie 1983,

iar pe baza informațiilor furnizate de pârât organele de Securitate au dispus „Se

va continua cu măsuri de verificare, după care, în funcție de rezultat, vor fi întreprinse

măsuri corespunzătoare”.

De asemenea, paratul a

întocmit și semnat nota informativă din data de 20 mai 1986, iar pe baza acestor

informații, organele de Securitate au dispus „o copie va fi folosită ca material

de verificare ptr. pilotul cdt. LN și alta la E. (evidența dosarului de obiectiv).

Aspectele semnalate vor fi aduse la cunoștință organelor de miliție în scopul realizării

unor verificări (…) complexe și mai temeinice a încărcătorilor și a membrilor gărzilor

patriotice ce asigură paza și securitatea aeronavelor de terenurile de lucru”.

În atare condiții, a reținut

judecătorul fondului, este îndeplinită prima cerință a legii, respectiv ca informațiile

furnizate de pârât să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist.

Referitor la cea de-a

doua condiție impusă de legiuitor pentru reținerea calității de colaborator, anume

ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului, s-a reținut că și aceasta este îndeplinită. Astfel, având în vedere

că legea cere numai "vizarea" încălcării unor drepturi, iar nu încălcarea

lor propriu-zisă, atâta timp cât informațiile erau apte de a produce o reacție din

partea Securității, iar informatorul ar fi trebuit să conștientizeze posibilitatea

unei astfel de reacții, condiția vizării încălcării unor drepturi este realizată.

Pe de altă parte, Curtea

a apreciat că apărarea pârâtului în sensul că a acceptat colaborarea pentru a preîntâmpina

apariția unor probleme este neîntemeiată, întrucât pârâtul a fost pe deplin conștient

de consecințele angajamentului semnat cu fosta securitate (câtă vreme în cauză nu

s-a probat contrariul). De asemenea, pârâtul nu poate invoca nici faptul că nu a

primit niciodată foloase sau recompense de pe urma acesteia, câtă vreme textul legal

incident nici nu condiționează constatarea calității de colaborator de primirea

vreunor foloase. În ceea ce privește împrejurarea că respectiva colaborare s-ar

fi încheiat prin abandon, aceasta este fără relevanță, în opinia Curții, întrucât

până la data abandonului colaborarea a existat. Altfel spus, atitudinea ulterioară,

de abandon, a pârâtului nu îl absolvă pe acesta de calitatea pe care a avut-o în

precedent (colaborator).

Împotriva acestei hotărâri,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul G.N.P. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304-304

1

C. proc. civ., s-a

pus accent pe insuficiența motivării soluției pronunțate, apreciindu-se că instanța

de fond s-a raportat la argumente abstracte și generale și nu la situația de fapt

concretă; de altfel, chiar reclamantul CNSAS prin acțiunea în constatare formulată,

nu face nimic altceva decât să reproducă pasaje din textul de lege aplicabil, fără

a face referire și la pasajele din nota de constatare prin care se arată că pârâtul

nu a fost niciodată recompensat, nu a avut activitate proprie - fișă de colaborare,

notele sale informative urmând a fi material de verificare a dosarelor celor menționați

dar și al dosarului personal al pârâtului și, nu în ultimul rând, că în septembrie

1988 a fost „abandonat” de lucrătorii securității care au constatat că acesta dădea

dovadă de neseriozitate.

Recurentul a precizat

că în perioada 1976-1995 a fost angajatul Aviației Utilitare Timișoara și că la

momentul angajării i s-a pus în vedere și a fost constrâns, ca și alți angajați,

să semneze o adeziune ca și colaborator al Securității, situație de notorietate

în acele vremuri în care o altă poziție l-ar fi plasat în categoria „dușman al poporului”.

A subliniat, totodată, că în perioada în discuție a furnizat doar informații generice

despre colegii săi, niciunul din ei nefiind afectați de acele informații, motiv

pentru care se impune a se constata că nu a fost colaborator al Securității cu atât

mai mult cu cât nimic din toate cele întâmplate în acei ani nu au știrbit dorința

sa de libertate și implicarea în evenimentele din decembrie 1989 în urma cărora

a câștigat, pe drept, titlul de revoluționar.

Examinând cauza prin prisma

obiectului ei, a normelor legale aplicabile, - O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul

la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările

ulterioare-, a probatoriului administrat, Înalta Curte reține că recursul este fondat

și îl va admite, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Acțiunea în constatare

formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (în continuare

C.N.S.A.S.) a fost întemeiată pe dispozițiile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008

cu referire la art. 3 lit. z) din aceeași ordonanță, având în vedere cererea formulată

de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 prin

care s-a solicitat verificarea pârâtului G.N.P. în calitatea acestuia de luptător

pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

A fost atașată nota de

constatare din 24 august 2011 în care s-a procesat materialul arhivistic (documentele)

identificat în dosarul propriu al persoanei verificate.

În evaluarea acțiunii

în constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului, instanța

de fond a fost preocupată de scopul/intenția legiuitorului în adoptarea O.U.G.

nr. 24/2008, subliniind în mod corect că rezultă fără echivoc din economia întregului

act normativ că rațiunea acestuia derivă din necesitatea cunoașterii de către membrii

unei societăți post comuniste a fostului regim totalitar caracterizat prin structuri

de organizare și moduri de gândire inadecvate și, în final, a respectării drepturilor

și libertăților fundamentale, creării unei culturi politice autentice și a unei

societăți civilizate; într-adevăr, așa cum reține și judecătorul fondului legea

nu are un scop punitiv și nu instituie o responsabilitate penală a celor în privința

cărora se constată că au fost lucrători sau colaboratori ai Securității.

Odată clarificat rolul

actului normativ în temeiul căruia a fost declanșat prezentul demers judiciar, rolul

instanței era acela de a-și argumenta concluzia, de a aplica legea la circumstanțele

cauzei cu care a fost învestită.

Se observă însă că după

identificarea angajamentului pârâtului G.N.P. de colaborare cu organele Securității

(3 decembrie 1977) și de fixare a numelui conspirativ „G.”, din multitudinea de

documente puse la dispoziție de către C.N.S.A.S., instanța a considerat relevante

pentru constatarea calității de colaborator în sensul art. 2 lit. b) teza I din

O.U.G. nr. 24/2008, două note informative olografe, semnate cu numele conspirativ

menționat, respectiv cea din 26 octombrie 1983 și cea din 20 mai 1986, note pe care

s-a axat și reclamantul în motivarea acțiunii. Raționamentul instanței de fond este

însă raportat nu la conținutul efectiv al acestor note informative, ci la consemnările/adnotările

ofițerilor de securitate potrivit cărora urmau să se dispună măsuri de verificare,

după care în funcție de rezultat, să fie întreprinse măsuri corespunzătoare (nota

din 26 octombrie 1983), sau ca aspectele să fie aduse la cunoștința organelor de

miliție în scopul realizării unor verificări (nota din 20 mai 1986). În acest context

s-au considerat îndeplinite ambele cerințe legale: informațiile furnizate să se

refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și aceste

informații să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de control judiciar

constată că este greșită concluzia primei instanțe care se sprijină exclusiv pe

cele două note informative menționate deja, observându-se din lecturarea acestor

înscrisuri că nicidecum conținutul informațiilor nu este de natură a conduce la

aplicarea art. 11 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

Faptul că un interlocutor

al pârâtului „preamărește modul de viață din occident” (nota din 26 octombrie 1983),

că a aflat „că unul dintre membrii gărzilor patriotice are în occident pe fiul său

care a trecut ilegal frontiera de stat” sau că „paza aeronavei a fost încredințată

la doi cetățeni de naționalitate germană, ce aveau rude în străinătate (…)”, (nota

informativă din 20 mai 1986), toate acestea nu constituie informații care să se

refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nici

care să vizeze îngrădirea unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, așa

cum se cere cumulativ prin norma legală care definește noțiunea de colaborator al

Securității - art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

În aceste condiții se

impune admiterea recursului și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3)

teza I C. proc. civ. modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată

a acțiunii câtă vreme materialul probator administrat nu demonstrează că sunt îndeplinite

exigențele dispozițiilor art. 10 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 modificată și completată pentru a se constata calitatea de colaborator

al Securității în persoana recurentului-pârât G.N.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de G.N.P. împotriva sentinței civile nr. 3543 din 28 mai 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2014.