ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3324/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 6933 din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul I.V.M. Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat înscrisurile depuse de autoritatea reclamantă la dosarul cauzei, constatând că Ministerul de Interne - Departamentul Securității Statului a întocmit procese-verbale de distrugere a dosarelor din baza de lucru, dosare privind supravegherea informativă, iar pârâtul este menționat la numărul de ordine 87. Din aceste înscrisuri a rezultat că pârâtul a fost urmărit de fosta Securitate, dar nu și aspectul că a colaborat cu aceasta.

Curtea a apreciat că notele informative depuse la dosar, prin care persoanele cu nume conspirative „I.” și „M.T.” au transmis Securității informații, deși cuprind informații care se referă la activități și atitudini ale persoanelor urmărite potrivnice regimului totalitar comunist, iar informațiile vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, acestea nu pot fi atribuite pârâtului chemat în judecată. S-a reținut că nu există niciun înscris la dosar din care să rezulte expres că I.V.M. a colaborat cu Securitatea sub numele conspirativ „I.” sau/și „M.T.”, astfel cum afirmă Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Reclamantul susține că pârâtul a avut numele conspirativ I.V.M., iar din anul 1981 a colaborat cu Securitatea sub numele conspirativ „I.”, însă nu a depus la dosar înscrisuri relevante care să conducă la concluzia că există identitate între persoana pârâtului și colaboratorul/colaboratorii Securității „I.” și/sau „I.V.M.”. Instanța a reținut că susținerile reclamantului nu au putut fi coroborate cu alte probe, de exemplu înscrisuri oficiale, scrise și semnate de pârât, pentru ca, în cadrul unei expertize grafologice, să se stabilească o identitate între pârât și colaboratorul/colaboratorii Securității „I.” și „I.V.M.”. Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc.

civ. Prin cererea de recurs s-a arătat în esență că deși prima instanță a reținut îndeplinirea ambelor condiții referitoare la conținutul informațiilor furnizate Securității a respins acțiunea în constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe I.V.M., reținând în mod eronat că nu s-a dovedit că pârâtul este una și aceeași persoană cu informatorul care a scris notele adresate Securității și le-a semnat cu numele conspirative „I.V.M.”, „M.T.” și „I.”. Or, arată recurentul, intimatul a recunoscut explicit că a furnizat informații Securității, așa cum rezultă din notele scrise depuse la dosarul de fond, precizând că dacă există înscrisuri olografe acestea „au fost luate sub presiune psihologică în timpul stagiului militar (19 - 20 ani), iar ulterior sub amenințarea că voi fi divulgat de colaborare în timpul armatei”.

Notele informative la care s-a făcut trimitere prin acțiune au fost scrise olograf de intimat, iar, în plus, acestea nu neagă faptul că l-a cunoscut pe ofițerul său de legătură - plt. maj. C.R.; totodată prin notele informative sunt denunțate atitudini potrivnice regimului comunist și vizează încălcarea de drepturi fundamentale ale omului. De altfel definiția legală a noțiunii de colaborator al Securității nu cere existența unei pluralități de informații furnizate, fiind de ajuns și un singur denunț care să îndeplinească cele două condiții, pentru reținerea acestei calități. Ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe dacă se va considera necesară verificarea de scripte, iar în subsidiar, modificarea hotărârii și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale incidente (art. 2 lit. b)) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată), a probatoriului administrat, Înalta Curte reține că nu există motive de reformare a sentinței recurate din perspectiva art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel că va respinge recursul pentru cele ce vor fi punctate în continuare. În evaluarea acțiunii cu care a fost învestită Secția contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București în temeiul art. 11 alin. (1) cu referire la art. 3 lit. z) și la art. 2 lit. b) teza I din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, instanța a procedat corect raportându-se la materialul probator furnizat de CNSAS și procesat în Nota de constatare care a însoțit cererea de chemare în judecată, observând un lucru de netăgăduit și anume faptul că nu există nicio dovadă privitoare la identitatea între persoana pârâtului și persoana colaboratorului Securității cu numele conspirativ „I.” sau/și „I.V.M.”. Or, o asemenea clarificare trebuia făcută de titularul acțiunii în atâta vreme cât s-a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului I.V.M., sarcina probei revenind autorității publice căreia îi aparține demersul judiciar.

Contrar celor afirmate de recurent, problema în discuție nu privește conținutul notelor informative întocmite și semnate olograf cu unul din numele conspirative menționate, ci mult mai grav inexistența vreunui înscris care să confirme că pârâtul este cel care a colaborat cu Securitatea sub numele conspirative „I.” și/sau „I.V.M.”. Judecătorul fondului a reținut în mod judicios că susținerile reclamantului nu sunt dovedite, nefiind depuse înscrisurile pe baza cărora să se stabilească neechivoc că notele informative ar fi aparținut pârâtului. De altfel, chiar reclamantul arată în acțiune că nu există un angajament semnat de pârât pentru colaborarea cu Securitatea însă consideră că acest aspect „este total lipsit de importanță” deoarece legiuitorul a înțeles să condiționeze constatarea calității de colaborator de stricta furnizare de date și informații organelor de Securitate de tipul celor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. O asemenea abordare simplistă din partea unei autorități a statului, nu poate fi acceptată/încurajată. În plus, reține instanța de fond că înscrisurile cu care susține reclamantul că demonstrează identitatea reală a colaboratorului sub numele conspirativ, inițial „I.V.M.” și ulterior „I.” nu se regăsesc în materialul prezentat instanței de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. În condițiile lipsei oricărei dovezi că pârâtul este una și aceeași persoană cu colaboratorul Securității menționat, în mod corect instanța nu a dat o soluție favorabilă solicitării autorităților reclamante apreciind că nu este suficientă numai convingerea acesteia că pârâtul este cel care a colaborat cu Securitatea sub ambele nume conspirative enunțate.

Înalta Curte mai reține că înscrisul de la dosar fond, la care trimite cu atâta siguranță recurentul, nu este de natură a suplini lipsurile constatate de instanța de fond, iar faptul că intimatul nu neagă că l-a cunoscut pe ofițerul C.R. este absolut nerelevant raportat la obiectul cauzei deduse judecății. Toate celelalte aspecte enunțate în cererea de recurs nu reprezintă critici reale aduse soluției pronunțate de Curtea de Apel București, ci opinii care se îndepărtează de la scopul urmărit de legiuitor așa cum este acesta menționat chiar în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Având în vedere cele expuse și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2000 modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței civile nr. 6933 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2014. Procesat de GGC - LM