ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3324/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 6933 din 5 decembrie

2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, având ca obiect constatarea

calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul I.V.M.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a analizat înscrisurile depuse de autoritatea

reclamantă la dosarul cauzei, constatând că Ministerul de Interne -

Departamentul Securității Statului a întocmit procese-verbale de distrugere a

dosarelor din baza de lucru, dosare privind supravegherea informativă, iar

pârâtul este menționat la numărul de ordine 87. Din aceste înscrisuri a

rezultat că pârâtul a fost urmărit de fosta Securitate, dar nu și aspectul că a

colaborat cu aceasta.

Curtea a apreciat că

notele informative depuse la dosar, prin care persoanele cu nume conspirative

„I.” și „M.T.” au transmis Securității informații, deși cuprind informații care

se referă la activități și atitudini ale persoanelor urmărite potrivnice

regimului totalitar comunist, iar informațiile vizează îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, acestea nu pot fi atribuite pârâtului

chemat în judecată.

S-a reținut că nu

există niciun înscris la dosar din care să rezulte expres că I.V.M. a colaborat

cu Securitatea sub numele conspirativ „I.” sau/și „M.T.”, astfel cum afirmă

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Reclamantul susține

că pârâtul a avut numele conspirativ I.V.M., iar din anul 1981 a colaborat cu

Securitatea sub numele conspirativ „I.”, însă nu a depus la dosar înscrisuri

relevante care să conducă la concluzia că există identitate între persoana

pârâtului și colaboratorul/colaboratorii Securității „I.” și/sau „I.V.M.”.

Instanța a reținut că

susținerile reclamantului nu au putut fi coroborate cu alte probe, de exemplu

înscrisuri oficiale, scrise și semnate de pârât, pentru ca, în cadrul unei

expertize grafologice, să se stabilească o identitate între pârât și

colaboratorul/colaboratorii Securității „I.” și „I.V.M.”.

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a declarat recurs,

invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

C.

proc. civ.

Prin cererea de

recurs s-a arătat în esență că deși prima instanță a reținut îndeplinirea

ambelor condiții referitoare la conținutul informațiilor furnizate Securității

a respins acțiunea în constatarea calității de colaborator al Securității în

ceea ce-l privește pe I.V.M., reținând în mod eronat că nu s-a dovedit că

pârâtul este una și aceeași persoană cu informatorul care a scris notele

adresate Securității și le-a semnat cu numele conspirative „I.V.M.”, „M.T.” și

„I.”.

Or, arată recurentul,

intimatul a recunoscut explicit că a furnizat informații Securității, așa cum

rezultă din notele scrise depuse la dosarul de fond, precizând că dacă există

înscrisuri olografe acestea „au fost luate sub presiune psihologică în timpul

stagiului militar (19 - 20 ani), iar ulterior sub amenințarea că voi fi

divulgat de colaborare în timpul armatei”.

Notele informative la

care s-a făcut trimitere prin acțiune au fost scrise olograf de intimat, iar,

în plus, acestea nu neagă faptul că l-a cunoscut pe ofițerul său de legătură -

plt. maj. C.R.; totodată prin notele informative sunt denunțate atitudini

potrivnice regimului comunist și vizează încălcarea de drepturi fundamentale

ale omului.

De altfel definiția

legală a noțiunii de colaborator al Securității nu cere existența unei

pluralități de informații furnizate, fiind de ajuns și un singur denunț care să

îndeplinească cele două condiții, pentru reținerea acestei calități.

Ca urmare, s-a solicitat

admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe dacă se va considera necesară verificarea de

scripte, iar în subsidiar, modificarea hotărârii și admiterea acțiunii astfel

cum a fost formulată.

Examinând cauza prin

prisma obiectului ei, a normelor legale incidente (art. 2 lit. b)) teza I din

O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată), a probatoriului administrat,

Înalta Curte reține că nu există motive de reformare a sentinței recurate din

perspectiva art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel că va

respinge recursul pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

În evaluarea acțiunii

cu care a fost învestită Secția contencios administrativ și fiscal a Curții de

Apel București în temeiul art. 11 alin. (1) cu referire la art. 3 lit. z) și la

art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar

și deconspirarea Securității, instanța a procedat corect raportându-se la

materialul probator furnizat de CNSAS și procesat în Nota de constatare care a

însoțit cererea de chemare în judecată, observând un lucru de netăgăduit și

anume faptul că nu există nicio dovadă privitoare la identitatea între persoana

pârâtului și persoana colaboratorului Securității cu numele conspirativ „I.”

sau/și „I.V.M.”. Or, o asemenea clarificare trebuia făcută de titularul

acțiunii în atâta vreme cât s-a solicitat constatarea calității de colaborator

al Securității în persoana pârâtului I.V.M., sarcina probei revenind

autorității publice căreia îi aparține demersul judiciar.

Contrar celor

afirmate de recurent, problema în discuție nu privește conținutul notelor

informative întocmite și semnate olograf cu unul din numele conspirative

menționate, ci mult mai grav inexistența vreunui înscris care să confirme că

pârâtul este cel care a colaborat cu Securitatea sub numele conspirative „I.”

și/sau „I.V.M.”.

Judecătorul fondului

a reținut în mod judicios că susținerile reclamantului nu sunt dovedite,

nefiind depuse înscrisurile pe baza cărora să se stabilească neechivoc că

notele informative ar fi aparținut pârâtului. De altfel, chiar reclamantul

arată în acțiune că nu există un angajament semnat de pârât pentru colaborarea

cu Securitatea însă consideră că acest aspect „este total lipsit de importanță”

deoarece legiuitorul a înțeles să condiționeze constatarea calității de

colaborator de stricta furnizare de date și informații organelor de Securitate

de tipul celor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. O asemenea

abordare simplistă din partea unei autorități a statului, nu poate fi

acceptată/încurajată.

În plus, reține

instanța de fond că înscrisurile cu care susține reclamantul că demonstrează

identitatea reală a colaboratorului sub numele conspirativ, inițial „I.V.M.” și

ulterior „I.” nu se regăsesc în materialul prezentat instanței de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În condițiile lipsei

oricărei dovezi că pârâtul este una și aceeași persoană cu colaboratorul

Securității menționat, în mod corect instanța nu a dat o soluție favorabilă

solicitării autorităților reclamante apreciind că nu este suficientă numai

convingerea acesteia că pârâtul este cel care a colaborat cu Securitatea sub

ambele nume conspirative enunțate.

Înalta Curte mai

reține că înscrisul de la dosar fond, la care trimite cu atâta siguranță

recurentul, nu este de natură a suplini lipsurile constatate de instanța de

fond, iar faptul că intimatul nu neagă că l-a cunoscut pe ofițerul C.R. este

absolut nerelevant raportat la obiectul cauzei deduse judecății.

Toate celelalte

aspecte enunțate în cererea de recurs nu reprezintă critici reale aduse

soluției pronunțate de Curtea de Apel București, ci opinii care se îndepărtează

de la scopul urmărit de legiuitor așa cum este acesta menționat chiar în

preambulul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității.

Având în vedere cele

expuse și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, precum și art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2000 modificată

și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

Sentinței civile nr. 6933 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM