ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 920/2021

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021 asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. x/2021 la data de 15.02.2021, formulată de creditorul S.C. A. S.R.L., prin B., s-a solicitat încuviințarea executării silite, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/13.12.2007, împotriva debitorului C.. În drept au fost invocate dispozițiile art. 373 C. proc. civ. Prin sentința nr. 393/24.02.2021, Judecătoria Tulcea a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 6 București, raportat la dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel și la faptul că din actele dosarului a rezultat că domiciliul debitorului este în București.

Prin sentința nr. 2295/16.03.2021, Judecătoria Sector 6 București a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Tulcea, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție. A reținut instanța că în cauză executarea silită în dosarul de executare nr. x/2013 înregistrat la B. a început la 28.08.2012. Conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, în vigoare la data de 28.08.2012, "Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." "Cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel.

Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv" - art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ. din 1865. Astfel, domiciliul debitorului nu are nicio relevanță asupra stabilirii instanței de executare competente, ceea ce trebuie a se verifica în stabilirea competenței instanței fiind locul executării. Prin urmare, conform criteriului de competență menționat mai sus, instanța de executare este Judecătoria Tulcea, în raza căreia se află sediul terților popriți cu privire la care se solicită urmărirea debitului. Ordonanța de urgență nr. 1/2016 a adus modificări Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. ca urmare a Deciziei nr. 895/2015 prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 666 din noul C. proc. civ., care privesc, în esență, încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc, iar art. VI alin. (1) se referă la faptul că cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanțele de judecată (și nu de executorul judecătoresc), bineînțeles după procedura din Noul C. proc. civ., modificată prin O.U.G. nr. 1/2016. Acest act normativ a fost adoptat ca urmare a declarării ca neconstituțional a art. 666 C. proc. civ., însă vizează numai executările silite începute după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., nu și pe cele demarate anterior, care continuă să se soluționeze după regulile din C. proc.

civ. din 1865. Altfel spus, nu poate supraactiva o normă declarată constituțională, motiv pentru care executorul judecătoresc a solicitat instanței de executare încuviințarea procedurii, dar norma de competență se va aplica în continuare prin raportare la cadrul legislativ în vigoare la data sesizării organului de executare silită, în condițiile în care norma de la art. 373 alin. (2) C. proc. civ. din 1865 nu a fost declarată neconstituțională. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, pentru următoarele argumente: În cauză, deși cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 15.02.2021, cererea de executare silită formulată de creditoarea S.C.

A. S.R.L. a fost înregistrată la biroul executorului judecătoresc la data de 28.08.2012, moment față de care legea aplicabilă este reprezentată de dispozițiile vechiul C. proc. civ., respectiv art. 373 C. proc. civ., astfel cum a fost indicat drept temei juridic al cererii de executare silită. Forma de executare silită la care face referire cererea de încuviințare a executării silite formulată de B. este reprezentată de "poprirea disponibilităților bănești ale debitorilor în mâinile terților popriți". Astfel, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

"Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit art. 453 alin. (1) din același cod, "poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit". În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, având în vedere forma de executare silită (poprire) și faptul că terțul poprit reprezentat de ultimul angajator al debitorului C., respectiv D. S.R.L., are sediul în județul Tulcea, competența de soluționare aparține instanței de la sediul terțului poprit, în speță, Judecătoria Tulcea.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Tulcea. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2021.