ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 901/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 901/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 12268 din 17
noiembrie 2014, Judecătoria Constanța, secția civilă, a admis excepția
necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, invocată din oficiu și a
declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de
petenta SC H.I.T. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat
pentru Controlul în Transportul Rutier, în favoarea Judecătoriei Călărași.
Pentru
a pronunța această soluție, instanța a apreciat că
fapta contravențională
reținută în sarcina petentei, prevăzută de art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012,
putea fi săvârșită doar la sediul societății petente, situat în str. Mărășești,
Călărași.
Având în vedere că
acest sediu este s
ituat
în raza de competență
a Judecătoriei Călărași, după cum rezultă din dispozițiile H.G. nr. 337/1993, în
raport de normele legale imperative ale art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța
a reținut că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține
Judecătoriei Călărași.
Prin sentința civilă nr.
157 din 19 ianuarie 2015, Judecătoria Călărași a admis excepția necompetenței
teritoriale a Judecătoriei Călărași, invocată de instanță din oficiu, a
declinat competența soluționării plângerii contravenționale formulată de
reclamanta SC H. SRL împotriva procesului verbal de contravenție din data de 12
mai 2014, întocmit de pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în
Transportul Rutier, în favoarea Judecătoriei Constanța și, constatând că între
Judecătoria Călărași și Judecătoria Constanța a intervenit un conflict negativ
de competență în ceea ce privește soluționarea prezentei cauze, a suspendat din
oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție,
instanță competentă să soluționeze conflictul.
Pentru a hotărî
astfel, Judecătoria Călărași a apreciat că fapta contravențională reținută în
sarcina petentei, prevăzută de art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, putea fi
săvârșită nu la sediul petentei, ci doar pe drumurile publice, în cazul de față,
la locul unde a fost prins șoferul autovehiculului, respectiv localitatea
Murfatlar, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Constanța, după
cum rezultă din dispozițiile H.G. nr. 337/1993, astfel că, în raport de
prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, competența aparține Judecătoriei
Constanța.
Constatându-se ivit
conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc.
civ., Judecătoria Călărași a sesizat
î
nalta
Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Înalta
Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul,
conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.
Pentru
a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în
continuare arătate:
Înalta Curte constată
că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului
verbal de constatare și sancționare a contravenției seria ISCTR nr. 41160027,
încheiat la data de 12 mai 2014, prin care petenta a fost sancționată contravențional,
în temeiul art. 7 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 69/2012, cu amendă în cuantum
de 4.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4 pct. 61 din H.G. nr.
69/2012, respectiv
nerespectarea de către
întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport
rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care
să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora.
Așadar, în speță a
fost constatată o contravenție constând într-o faptă omisivă intrând în
responsabilitatea SC H. SRL, reglementată prin H.G. nr. 69/2012, privind
stabilirea unor încălcări ale reglementărilor europene și naționale în materia
transportului rutier.
Acest act normativ nu
conține o normă derogativă de competență a judecării plângerilor contravenționale,
ci face trimitere la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, prin art. 59, potrivit
căruia: „Contravențiilor prevăzute le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001,
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările
și completările ulterioare.”
Astfel, în speță,
sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora competența soluționării
plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare
a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită
contravenția.
A stabili locul
săvârșirii contravenției, ca element de determinare a competenței teritoriale,
înseamnă a statua asupra conținutului contravenției, cu consecința
identificării locului săvârșirii ei.
Conform art. 4 pct. 61
din H.G. nr. 69/2012, în baza căruia a fost sancționată petenta:
”
Următoarele
fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009,
ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009
și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă
acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii
penale, să constituie infracțiuni:
Pct. 61. Nerespectarea
de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de
transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe
din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/ autorizate ale
acestora;”.
Locul de îndeplinire
a obligației legale de a asigura echiparea autovehiculului cu numărul de
înmatriculare X cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate
era sediul operatorului de transport, SC H. SRL, deoarece la sediu ar fi
trebuit să se verifice dacă autovehiculele care pornesc pentru efectuarea unui
transport respectă prevederile legale, și nu la locul unde a fost prins șoferul
autovehiculului, respectiv localitatea Murfatlar, astfel cum în mod corect a reținut
Judecătoria Constanța.
Astfel, în raport cu
dispozițiile legale precitate, Înalta Curte reține că, fiind o contravenție
care se săvârșește prin inacțiune - neîndeplinirea obligației legale de a
asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și
dimensiunile maxime admise/ autorizate ale acestora - aceasta nu putea fi
săvârșită, în cauză, decât la sediul operatorului rutier.
De asemenea, potrivit
art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 69/2012:
„(1)
Contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 1-12, 14, 19-22,
25-61 și 77 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se
aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier
în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.”
În concluzie,
contravenția constatată în sarcina petentei o reprezintă nerespectarea de către
aceasta a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care
să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, locul
săvârșirii faptei omisive este la sediul petentei, care nu și-a respectat
obligațiile legale ce-i reveneau în calitate de operator de transport rutier ce
avea respectiva obligație, iar, în speță, sediul petentei se află în
localitatea
Călărași,
str.
Mărășești,
jud.
Călărași,
aflată în
raza de competență a Judecătoriei Călărași.
În consecință, având
în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin.
(1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a
cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe petenta SC H. SRL și pe intimatul Inspectoratul
de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial
Constanța în favoarea Judecătoriei Călărași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 27 februarie 2015.