ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 901/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 12268 din 17 noiembrie 2014, Judecătoria Constanța, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petenta SC H.I.T. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, în favoarea Judecătoriei Călărași. Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că fapta contravențională reținută în sarcina petentei, prevăzută de art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, putea fi săvârșită doar la sediul societății petente, situat în str. Mărășești, Călărași.

Având în vedere că acest sediu este s ituat în raza de competență a Judecătoriei Călărași, după cum rezultă din dispozițiile H.G. nr. 337/1993, în raport de normele legale imperative ale art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța a reținut că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Călărași.

Prin sentința civilă nr. 157 din 19 ianuarie 2015, Judecătoria Călărași a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența soluționării plângerii contravenționale formulată de reclamanta SC H. SRL împotriva procesului verbal de contravenție din data de 12 mai 2014, întocmit de pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, în favoarea Judecătoriei Constanța și, constatând că între Judecătoria Călărași și Judecătoria Constanța a intervenit un conflict negativ de competență în ceea ce privește soluționarea prezentei cauze, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Călărași a apreciat că fapta contravențională reținută în sarcina petentei, prevăzută de art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, putea fi săvârșită nu la sediul petentei, ci doar pe drumurile publice, în cazul de față, la locul unde a fost prins șoferul autovehiculului, respectiv localitatea Murfatlar, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Constanța, după cum rezultă din dispozițiile H.G. nr. 337/1993, astfel că, în raport de prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, competența aparține Judecătoriei Constanța. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Călărași a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria ISCTR nr. 41160027, încheiat la data de 12 mai 2014, prin care petenta a fost sancționată contravențional, în temeiul art. 7 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 69/2012, cu amendă în cuantum de 4.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4 pct. 61 din H.G.

nr. 69/2012, respectiv nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora. Așadar, în speță a fost constatată o contravenție constând într-o faptă omisivă intrând în responsabilitatea SC H. SRL, reglementată prin H.G. nr. 69/2012, privind stabilirea unor încălcări ale reglementărilor europene și naționale în materia transportului rutier. Acest act normativ nu conține o normă derogativă de competență a judecării plângerilor contravenționale, ci face trimitere la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, prin art. 59, potrivit căruia: „Contravențiilor prevăzute le sunt aplicabile dispozițiile O.G.

nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.” Astfel, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. A stabili locul săvârșirii contravenției, ca element de determinare a competenței teritoriale, înseamnă a statua asupra conținutului contravenției, cu consecința identificării locului săvârșirii ei. Conform art. 4 pct. 61 din H.G.

nr. 69/2012, în baza căruia a fost sancționată petenta: ” Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: Pct. 61. Nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/ autorizate ale acestora;”.

Locul de îndeplinire a obligației legale de a asigura echiparea autovehiculului cu numărul de înmatriculare X cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate era sediul operatorului de transport, SC H. SRL, deoarece la sediu ar fi trebuit să se verifice dacă autovehiculele care pornesc pentru efectuarea unui transport respectă prevederile legale, și nu la locul unde a fost prins șoferul autovehiculului, respectiv localitatea Murfatlar, astfel cum în mod corect a reținut Judecătoria Constanța. Astfel, în raport cu dispozițiile legale precitate, Înalta Curte reține că, fiind o contravenție care se săvârșește prin inacțiune - neîndeplinirea obligației legale de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/ autorizate ale acestora - aceasta nu putea fi săvârșită, în cauză, decât la sediul operatorului rutier.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 69/2012: „(1) Contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 1-12, 14, 19-22, 25-61 și 77 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.” În concluzie, contravenția constatată în sarcina petentei o reprezintă nerespectarea de către aceasta a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, locul săvârșirii faptei omisive este la sediul petentei, care nu și-a respectat obligațiile legale ce-i reveneau în calitate de operator de transport rutier ce avea respectiva obligație, iar, în speță, sediul petentei se află în localitatea Călărași, str. Mărășești, jud. Călărași, aflată în raza de competență a Judecătoriei Călărași.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC H. SRL și pe intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial Constanța în favoarea Judecătoriei Călărași. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2015.