ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2015

I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la 31 mai 2012, reclamanta O.P. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții A.N.R.M., A.N.R.D.E. și M.E.C.M.A., să se dispună: - anularea art. 6 lit. e) și art. 8 alin. (2) din Ordinul comun nr. 1.284/27/160/2011 privind valorificarea cantităților de gaze naturale pe piața internă și unele măsuri pentru întărirea disciplinei în sectorul gazelor naturale adoptat de M.E.C.M.A., de președintele A.N.R.D.E.

și de președintele A.N.R.M.; - anularea Adresei din 28 noiembrie 2011 emisă de A.N.R.D.E., reprezentând răspunsul acestei autorități la plângerea prealabilă a reclamantei; - anularea Adresei din 11 noiembrie 2011 emisă de M.E.C.M.A., reprezentând răspunsul acestei autorități la plângerea prealabilă a reclamantei; - anularea Adresei din 28 noiembrie 2011 emisă de A.N.R.M., reprezentând răspunsul acestei autorități la plângerea prealabilă formulată de reclamantă.

În motivarea acțiunii, au fost invocate următoarele argumente pentru nelegalitatea Ordinului comun nr. 1.284/27/160/2011: - contravine Legii Gazelor nr. 351/2004 și scopului pentru care a fost instituită măsura legală privind coșul de gaze, astfel cum este aceasta reglementată de legislația în vigoare, deoarece introduce o modificare inadmisibilă a sensului și scopului pentru care a fost introdus amestecul de gaze naturale și implicit, a Legii gazelor; - față de noțiunile de consumator și de client cuprinse în Legea gazelor și în legislația comunitară, punctele de lucru ale O.P.

SA nu au calitatea de consumator client și fiind lipsite de personalitate juridică, nu îndeplinesc nici celelalte condiții pentru a cumpăra/achiziționa gaze naturale, întrucât cumpărarea/achiziționarea presupun, prin însăși natura lor, încheierea de acte juridice și dobândirea de drepturi și obligații civile; - contravine prevederilor art. 21 alin. (1) și art. 26 lit. d) din Legea gazelor privind activitatea de transport a gazelor naturale și situațiile în care aceasta poate fi sistată, deoarece prin introducerea unei noi situații de sistare a prestării serviciului de transport, se încearcă, în mod nelegal, a se lărgi sfera drepturilor acordate operatorului de transport în ceea ce privește situațiile în care se poate sista transportul gazelor naturale, ceea ce constituie o adăugare la lege și o încălcare flagrantă a normelor de tehnică legislativă; - contravine Legii gazelor care reglementează obligația elaborării politicilor în domeniul gazelor naturale cu consultarea destinatarilor actelor normative elaborate și Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică; - contravine Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece nu conține temeiurile juridice în baza cărora a fost adoptat și modifică, respectiv completează un act normativ de nivel superior și anume, Legea gazelor;

- încalcă dreptul la liberă inițiativă economică și dreptul de proprietate privată ale titularilor de acorduri petroliere, garantate de art. 44, art. 45 și art. 135 alin. (1) lit. a), b) și d) din Constituția României. Pârâții au solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâtul M.E.C.M.A., succesor în drepturi și obligații al M.I.M.M.C.M.A. a invocat excepțiile privind tardivitatea și lipsa de obiect a acțiunii. 2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 6.951 din 5 decembrie 2012, prin care a respins excepțiile privind tardivitatea și lipsa de obiect a acțiunii, a respins, ca nefondată, cererea de anulare parțială a Ordinului comun nr. 1.284/27/160/2011 și a respins, ca inadmisibile, cererile de anulare a adreselor de răspuns la plângerile prealabile.

Excepția tardivității acțiunii a fost respinsă, cu motivarea că au fost respectate prevederile art. 9 alin. (10) din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, interpretate în raport cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ceea ce presupune, ca premisă a contestării, ca actul administrativ să fi produs efecte juridice, pretins vătămătoare și doar din acest moment există interesul părții de a contesta actul. Excepția lipsei de obiect a acțiunii a fost respinsă, reținându-se că ordinul contestat este în vigoare și produce efecte juridice. Cererea de anulare a adreselor de răspuns la plângerile prealabile a fost respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că acestea nu constituie acte administrative susceptibile să producă efecte juridice și deci nu sunt supuse cenzurii instanței de judecată.

Pe fondul cauzei, s-a constatat legalitatea Ordinului comun nr. 1.284/27/160/2011 privind valorificarea cantităților de gaze naturale pe piața internă și unele măsuri pentru întărirea disciplinei în sectorul gazelor naturale emis de M.E.C.M.A., președintele A.N.R.D.E. și Președintele A.N.R.M. Instanța de fond a constatat că prevederile legale invocate de reclamantă nu au fost încălcate prin ordinul contestat, a cărui adoptare s-a datorat intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 53/2011, care a instituit anumite derogări de la prevederile art. 98 alin. (3) și art. 100 alin. (5) din Legea gazelor "pentru consumatorii casnici și producătorii de energie termică, numai pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice, destinată consumului populației", derogări care au impus ajustarea în consecință și a legislației secundare, fără nici o modificare a reglementării anterioare din perspectiva titularului de acord petrolier de a respecta structura amestecului de gaze naturale, inclusiv pentru consumul propriu care excede consumurilor tehnologice specifice operațiunilor petroliere desfășurate de titularii de acorduri petroliere.

De asemenea, s-a avut în vedere că drepturile operatorului SNT sunt enumerate doar exemplificativ în art. 26 din Legea nr. 351/2004 și această condiționare nu constituie altceva decât o măsură de asigurare a respectării obligației legale impuse cu privire la respectarea structurii amestecului de gaze. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta O.P. SA, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării parțiale a Ordinului comun nr. 1.284/27/160/2011 emis de M.E.C.M.A., președintele A.N.R.D.E. și președintele A.N.R.M. Hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru următoarele motive de recurs invocate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ. 3.1. Încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților. Recurenta a susținut că judecătorul fondului nu a îndeplinit această obligație legală, întrucât motivarea sentinței este lacunară, nu răspunde argumentelor extinse de nelegalitate a ordinului și problemelor deduse judecății, impunându-se astfel sancțiunea nulității hotărârii recurate. 3.2. Instanța de fond nu a răspuns argumentelor invocate prin acțiune cu privire la calificarea "O.P.

SA - operator licențiat", preferând să creeze aparența unei motivări, facilitată de invocarea unor soluții disparate din jurisprudența Curții de Apel București având ca obiect anularea ordinelor anterioare, cauze care însă nu sunt soluționate prin raportare la motivele de nelegalitate invocate pentru anularea Ordinului comun nr. 1287/27/160/2011 sau care nu clarifică chestiunile deduse judecății prin cererea de anulare a Ordinului nr. 11/2010, respectiv cererea de anulare a Ordinului comun nr. 102136/2006. În opinia recurentei, instanța de fond nu își poate fundamenta soluția pe interpretările existente în alte hotărâri judecătorești și avea obligația de a indica raționamentele legale în temeiul cărora calitatea de operator licențiat a O.P.

SA ar atrage și obligația furnizării gazelor naturale în amestec, inclusiv către punctele sale de lucru. În consecință, referirea la jurisprudența instanței în materia anulării ordinelor comune nu poate reprezenta un argument pentru care judecătorul fondului să decidă asupra legalității și temeiniciei cererii de chemare în judecată. 3.3. Instanța de fond a răspuns doar unui număr de trei probleme din totalul de 8 cu care a fost învestită și toate aceste trei interpretări de lege sunt greșite.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost invocate următoarele argumente: Concluzia instanței de fond că nu există o incompatibilitate între calitatea de titular de acord petrolier și cea de consumator a fost criticată cu motivarea că, până în 2012, corespondența calității de consumator cu punctele de lucru al unor astfel de companii - titulare de acord petrolier nu avea suport legal și prin Ordinul nr. 11/2011 s-a introdus expres obligația titularului de acord petrolier de a respecta amestecul de gaze naturale pentru consumul punctelor sale de lucru, legiuitorul operând o clarificare cu privire la calitatea de consumatori a punctelor de lucru.

Concluzia instanței de fond că toate drepturile conferite titularului de acord petrolier se limitează la operațiunile petroliere a fost criticată, arătându-se că interpretarea corectă prin raportare la textele coroborate din Legea gazelor nu este atât de restrictivă și titularul de acord petrolier, atunci când livrează gaze naturale către punctul său de lucru, nu are calitatea de consumator; prin aplicarea forțată a obligației prevăzute de art. 8 lit. e) din ordinul contestat titularului de acord petrolier care livrează gaz către punctele sale de lucru, se încalcă tocmai rațiunea instituirii amestecului de gaze intern/import, respectiv protecția consumatorului. Instanța de fond nu a răspuns argumentelor din acțiune pentru care punctele de lucru ale O.P.

SA nu au calitatea de consumator în sensul legii și nu își pot asuma drepturi și obligații printr-un act juridic de achiziționare. Concluzia instanței de fond că prevederile art. 8 alin. (2) din Ordinul nr. 1.284/2011 se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 26 din Legea nr. 351/2004 nu este corectă, întrucât acestea cuprind o delimitare/circumscriere extrem de clară și restrictivă a situației în care serviciile de transport și distribuție a gazelor naturale vor fi prestate și fără asigurarea transportului gazelor naturale, activitatea comercială a unui producător de gaze naturale, fie el titular de acord petrolier sau nu, este efectiv blocată.

În opinia recurentei, faptul că SNT are posibilitatea in extenso să întrerupă furnizarea de gaze naturale reprezintă o situație de forță majoră și aceasta fiind situația în care SNT poate întrerupe furnizarea de gaze naturale, este evident că prevederile art. 8 alin. (2) din Ordinul nr. 1.284/2011 sunt în afara situației de excepție reglementată de lege. 3.4.

Instanța de fond nu a răspuns unui număr de trei motive de anulare a Ordinului nr. 1.284/2011 expuse în cererea de chemare în judecată și anume: - ordinul atacat a fost adoptat cu încălcarea Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică; - ordinul atacat încalcă Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece nu conține temeiurile juridice în baza cărora a fost adoptat și modifică, respectiv, completează un act normativ de nivel superior și anume, Legea gazelor nr. 351/2004; - ordinul atacat încalcă dreptul la liberă inițiativă economică și dreptul de proprietate privată ale titularului de acord petrolier, garantate de art. 45, art. 135 alin. (1) și (2) lit. a), b) și d) și art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: II.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. din 1865 este nefondat, constatându-se că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. din 1865, cuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Recurenta a considerat neîntemeiat că nu au fost respectate aceste prevederi legale, dat fiind că prima instanță a prezentat o motivare coerentă, clară și lipsită de contradicții și ambiguități, cu dezvoltarea raționamentului juridic care a condus la soluția de respingere a acțiunii printr-o interpretare corectă a normelor legale incidente în cauză.

II.2. Motivul de recurs privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate pe considerentul că aceasta a fost pronunțată pe baza jurisprudenței Curții de Apel București în cauze cu obiect similar este nefondat, constatându-se că instanța de fond s-a pronunțat asupra legalității actului administrativ dedus judecății în prezenta cauză și în raport cu toate circumstanțele concrete ale litigiului, iar argumentele referitoare la hotărâri judecătorești irevocabile din alte dosare având ca obiect cereri de anulare a altor ordine comune nu au fost determinante pentru soluția de respingere a acțiunii, adoptată, în mod corect, față de raportul juridic și cadrul procesual din această pricină.

Contrar susținerilor din dezvoltarea acestui motiv de recurs, instanța de control judiciar are în vedere că judecătorul fondului a analizat nu numai jurisprudența Curții de Apel București din cauze cu un obiect similar, ci toate probele administrate de părți și actele normative incidente, în baza cărora a constatat, în mod judicios, legalitatea Ordinului nr. 1.284/27/160/2011 și obligația recurentei de a respecta această reglementare, față de dubla sa calitate în materia gazelor naturale, atât de producător de gaze naturale, cât și de consumator de gaze naturale (producător - consumator). Împrejurarea că ordinele contestate în alte litigii de către recurentă cuprindeau reglementări similare celor din ordinul dedus judecății în prezenta cauză a fost corect interpretată de instanța de fond, reținându-se întemeiat că adoptarea acestui ultim ordin s-a impus față de intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 53/2011, care a instituit anumite derogări de la prevederile art. 98 alin. (3) și art. 100 alin. (5) din Legea gazelor nr. 351/2004, fără modificarea reglementărilor anterioare cu privire la obligația titularului de acord petrolier de a respecta structura amestecului de gaze naturale, inclusiv pentru consumul propriu, care excede consumurilor tehnologice specifice operațiunilor petroliere desfășurate de titularii de acorduri petroliere. II.3. Motivul de recurs prin care s-a susținut că soluția de respingere a acțiunii a fost pronunțată în temeiul a trei calificări juridice greșite, fără analizarea tuturor celor opt probleme sesizate, este nefondat, constatându-se că instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nelegalitate invocate pentru anularea Ordinului comun nr. 1.284/27/160/2011 și respingerea acestora este rezultatul unei interpretări corecte a probelor administrate și a legislației aplicabile litigiului.

Concluzia primei instanțe că nu există incompatibilitate între calitatea de titular de acord petrolier și cea de consumator corespunde unei corecte interpretări a dispozițiilor art. 2 pct. 40 2 și art. 47 lit. e) din Legea petrolului nr. 238/2004, conform cărora titularul de acord petrolier este persoana juridică având dreptul de a efectua operațiuni petroliere (activități de exploatare, dezvoltare, exploatare, abandonare a unui zăcământ petrolier, înmagazinarea subterană, transportul și tranzitul petrolului pe conducte magistrale, precum și operarea terminalelor petroliere) în baza unui acord petrolier și având dreptul să dispună asupra cantităților de petrol care îi revin, inclusiv să le exporte.

Conform definiției cuprinse la art. 1 alin. (2) din aceeași lege, petrolul reprezintă substanțele minerale combustibile constituite din amestecuri de hidrocarburi naturale, acumulate în scoarța terestră și care, în condiții de suprafață, se prezintă în stare gazoasă, sub formă de gaze naturale [...]. Concluzia primei instanțe că obligația de livrare a gazelor naturale în amestec, instituită prin ordinul atacat, incumbă tuturor furnizorilor licențiați, inclusiv recurentei-reclamante, este conformă dispozițiilor art. 3 din Directiva Europeană 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din data de 26 iunie 2003 privind regulile comune ale pieței interne a gazului natural, Legii gazelor nr. 351/2004 și Ordinului ministrului industriei și resurselor nr. 199/2001 privind întărirea disciplinei din sectorul gazelor naturale care prevăd necesitatea asigurării accesului nediscriminatoriu al tuturor consumatorilor la sursele de gaze naturale din producția internă.

Legea gazelor nr. 351/2004 instituie în art. 100 alin. (5) dreptul consumatorilor de a fi alimentați cu gaze naturale în aceeași structură intern/import a surselor, corelativ cu obligația furnizorilor licențiați de a asigura cantitățile de gaze naturale în aceeași structură intern/import, garantându-se astfel accesul nediscriminatoriu la sursele de gaze naturale. Caracterul general al dreptului și obligației corelative astfel prevăzute rezultă și din Adresa din 4 august 2006 a Consiliului Concurenței, în care se reține că exceptarea sucursalelor P. (D., A. și P.) de la aplicarea mecanismului de dozaj al consumului de gaze naturale ar fi de natură să asigure acestora un avantaj neconcurențial pe piață, ceea ce dovedește lipsa de relevanță în prezenta cauză a analizei regimului juridic al punctelor de lucru ale societății recurente.

De altfel, legislația comunitară nu prevede, în mod expres, pentru existența calității de consumator și condiția dobândirii personalității juridice, definind consumatorul în art. 2 pct. 24 din Directiva nr. 2003/55/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale ca fiind angrosiștii și consumatorii finali de gaze naturale, precum și întreprinderile din sectorul gazelor naturale care achiziționează gaze naturale.

Concluzia primei instanțe că prin ordinul contestat nu se derogă de la dispozițiile art. 26 din Legea gazelor nr. 351/2004 este, de asemenea, corectă, în contextul în care art. 8 alin. (2) din acest ordin nu a creat un nou caz de limitare sau de întrerupere a transportului gazelor naturale și s-a avut în vedere obligația titularilor de acorduri petroliere de a face dovada nominalizărilor obținute, dat fiind că, serviciile de transport și distribuție a gazelor naturale sunt prestate numai în situația și pentru perioada pentru care acestea fac dovada către Operatorul de piață din cadrul Dispeceratului Național de Gaze Naturale a nominalizărilor obținute de la furnizorii de gaze naturale din producția internă curentă/înmagazinare și din import/înmagazinare, după caz.

II.4. Motivul de recurs prin care s-a invocat omisiunea de pronunțare asupra a trei motive de anulare a Ordinului nr. 1.284/2011 este nefondat, întrucât legalitatea acestui act administrativ a fost constatată prin raportare la întregul cadru legislativ aplicabil domeniului reglementat și la normele de tehnică legislativă, deci inclusiv Legea gazelor nr. 351/2004, Legea nr. 52/2003, Legea nr. 24/2000 și prevederile art. 44, art. 45 și art. 135 alin. (1) și (2) lit. a), b) și d) din Constituție, care garantează dreptul la inițiativa economică și dreptul de proprietate privată. Instanța de fond a analizat temeiurile juridice în baza cărora a fost emis ordinul contestat și prin concluzia de legalitate a actului, s-a pronunțat atât cu privire la respectarea condițiilor de formă, cât și cu privire la respectarea cerințelor de fond, astfel că este neîntemeiată critica formulată sub acest aspect în ultimul motiv de recurs.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii instanței de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat. III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din 1865 și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de O.P. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.P. SA împotriva Sentinței civile nr. .6951 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2015. Procesat de GGC - N