ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2069/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin Ordonanța nr. 705/ P din 17 iunie 2015,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, în temeiul dispozițiilor art.

315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) teza a II-a C.

proc. pen. raportat la art. 28 C. pen., art. 315 alin. (2) lit. e) C. proc.

pen., art. 62 din Legea nr. 487/2002 și art. 110 C. pen., a dispus clasarea

cauzei cu privire la infracțiunea de ultraj judiciar prevăzută de art. 279 alin.

(2) C. pen. raportat la art. 206 alin. (1) C. pen., privind pe suspecta E.M.

În baza art. 110 C.

pen. s-a dispus sesizarea Judecătoriei Vălenii de Munte în vederea luării

măsurii internării medicale a suspectei E.M.

Judecătoria Vălenii

de Munte, secția penală, prin Sentința penală nr. 11 din 1 iulie 2015, în baza art.

315 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 61 alin. (6) din Legea nr. 487/2002,

a respins ca inadmisibilă sesizarea Parchetului privind internarea medicală

nevoluntară a suspectei E.M.

S-a dispus ca, în

baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de Stat

să rămână în sarcina acestuia, iar în baza art. 272 alin. (2) C. proc. pen., ca

onorariul apărătorului din oficiu să se avanseze din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Judecătoria Vălenii de Munte, secția penală, a reținut că, în

conformitate cu dispozițiile art. 247 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul de

drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră

preliminară, pe durata procedurii de cameră preliminară, sau instanța, în

cursul judecății, pot dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau

inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substanțe

psihoactive, dacă luarea măsurii este necesară pentru înlăturarea unui pericol

concret și actual pentru siguranța publică, consacrându-se în mod expres

etapele procesuale în care se poate dispune internarea medicală provizorie.

Astfel, după

dispunerea soluției de clasare și finalizarea fazei urmăririi penale, sesizarea

instanței penale cu luarea măsurii este inadmisibilă, putându-se sesiza

instanța competentă în vederea confirmării internării nevoluntare conform

procedurii prevăzute de art. 62 din Legea nr. 487/2002.

Însă această

procedură specială are la rândul său, o procedură prealabilă ce constă în

emiterea unei decizii de internare nevoluntară de către o comisie dintr-un

spital de psihiatrie, decizie ce se supune confirmării instanței competente,

respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află unitatea medicală.

S-a constatat că în

cauză nu s-a parcurs această etapă obligatorie, neexistând în speță o decizie

de internare nevoluntară emisă de o comisie dintr-un spital specializat care să

fie confirmată de instanță, în cazul în care ar fi competentă.

Prin adresa din 1

iulie 2015, Judecătoria Vălenii de Munte a înaintat Curții de Apel Ploiești

spre competentă soluționare cererea de strămutare formulată oral de apărătorul

din oficiu al suspectei E.M., avocat S.C., în temeiul art. 72 alin. (8) C.

proc. pen. apreciind că nu se impune suspendarea cauzei până la soluționarea

cererii de strămutare, motiv pentru care a și acordat cuvântul părților și a

soluționat dosarul.

Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

considerându-se investită cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Vălenii de Munte împotriva sentinței penale nr. 11 din 1

iulie 2015, prin încheierea din 18 august 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1542/331/2015,

a transpus cauza de la Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie la Secția civilă, acordând termen de judecată la 19 august 2015.

Curtea de Apel

Ploiești, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 560 din 19 august 2015, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența în

favoarea Secției Penale pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel

Ploiești.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, a trimis cauza spre competentă soluționare a

conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a reținut că

prezenta cauză are ca obiect calea de atac exercitată împotriva unei sentințe

penale, iar instanța competentă să cenzureze în căile de atac această hotărâre

este instanța penală.

Astfel, în temeiul art.

133 și 135 C. proc. civ., constatându-se ivit conflictul negativ de competență,

s-a trimis dosarul instanței superioare comune - Înalta Curte de Casație și Justiție.

Învestită cu

soluționarea conflictului la 20 august 2015, Înalta Curte va constata că, în

speță, competența soluționării cauzei revine Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pentru următoarele considerente:

Secția Penală și

pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel Ploiești s-a considerat

învestită cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Vălenii de Munte împotriva sentinței penale nr. 11 din 1 iulie 2015

pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte, apel înregistrat la Judecătoria Vălenii de Munte la 7 iulie 2015 (f. 5 dosar Curtea de Apel Ploiești, secția penală)

și nu cu soluționarea cererii de strămutare formulate de E.M. oral, în fața

completului Judecătoriei Vălenii de Munte.

Având în vedere

obiectul cauzei, față de dispozițiile art. 315 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.,

raportat la art. 62 alin. (8) din Legea nr. 487/2002 privind sănătatea mintală

și art. 99 alin. (2) din Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005 cu modificările și

completările ulterioare, pentru aprobarea Regulamentului de Ordine interioară

al instanțelor judecătorești, s-a transpus cauza de la Secția penală la Secția civilă a Curții de Apel Ploiești, fără a se observa că această

instanță (Curtea de Apel Ploiești, secția penală) a fost învestită prin adresa

din 1 iulie 2015, Dosar nr. 1542/331/2015, a Judecătoriei Vălenii de Munte (f.

19) cu soluționarea cererii de strămutare formulate de suspecta E.M. oral, prin

avocatul din oficiu, situație consemnată și prin practicaua sentinței penale nr.

11 din 1 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte, secția penală.

Prin urmare, Înalta

Curte, în temeiul art. 135 și 136 C. proc. civ., va constata că, în ceea ce

privește soluționarea cererii de strămutare a judecății unui dosar penal,

competența revenea Curții de Apel Ploiești, secția penală, conform art. 71 C.

proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, pct. 38 și nu

Secției civile a aceleiași instanțe.

În consecință, se va

stabili competența în favoarea Secției penale a Curții de Apel Ploiești, urmând

ca această instanță să aprecieze atât în ceea ce privește cererea de strămutare

formulată de Ene Margareta, cât și asupra competenței soluționării căii de atac

declarate la 2 iulie 2015 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte

împotriva Sentinței penale nr. 11 din 1 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria

Vălenii de Munte, secția penală, înregistrat în același dosar (f. 4, 5, 6).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2015.