MURPHY v. THE UNITED KINGDOM

A doua secțiune DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 28044/02 de Thomas MURPHY împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 28 august 2008 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, Secțiunea Grefier Având în vedere cererea depusă la 1 martie 2001, având în vedere decizia parțială din 4 noiembrie 2003, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Thomas Murphy, este un național britanic născut în 1949 și locuiește în Skelmersdale. El a fost reprezentat în fața Curții de către Royds Rdw, avocati din Londra. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului Externe și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 1 februarie 1996. La 20 septembrie 2000, reclamantul a solicitat beneficiile văduvelor și a fost respinsă. În septembrie 2000, reclamantul a solicitat o reexaminare; totuși, decizia anterioară a fost confirmată de un tribunal de recurs un timp mai târziu. Reclamantul nu a apelat mai departe, după cum a considerat sau a fost recomandat că o astfel de remediere ar fi obligată să nu fie în curs de eșuare, deoarece nu există astfel de prestații de securitate socială care sunt plătite vădilor în temeiul legislației Regatului Unit. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§§ 26, ECHR 2002-IV și Runkee și White v. Regatul Unit , nr. 42949/98 §§ 40-41, 25 iulie 2007. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenție, luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. La 3 august 2007, Registrul Curții a trimis reprezentantului reclamantului o scrisoare care solicită reclamantului să prezinte cereri de soluționare prietenoasă până la 3 noiembrie 2007. Reprezentantul reclamantului nu a răspuns. La 14 decembrie 2007, Registrul Curții a trimis reprezentantului reclamantului o altă scrisoare prin poștă înregistrată care a afirmat că dacă el nu a contactat Curtea până la 2 ianuarie 2008, se presupune că reclamantul nu mai dorește să își continue cererea. La 17 martie 2008, Registrul Curții a trimis reprezentantului reclamantului o altă scrisoare prin poștă înregistrată care a afirmat că, întrucât el nu a pus contact, Curtea ar lua în considerare eliminarea cererii din lista sa pentru lipsa de interes. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să își continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Prin urmare, restul cererii ar trebui să fie eliminat din lista de cazuri a Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să atace restul cererii din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 28044/02

by Thomas MURPHY

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 28

August 2008 as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

Nicolas Bratza,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 1 March 2001,

Having regard to the partial decision of 4 November 2003,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Thomas Murphy, is a British national who was born in 1949 and lives in Skelmersdale. He was represented before the Court by Royds Rdw, solicitors in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant’s wife died on 1 February 1996. On 20 September 2000 the applicant applied for widows’ benefits and his claim was rejected. On 28

September 2000 the applicant requested reconsideration; however, the previous decision was confirmed by an appeal tribunal some time later. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefit was payable to widowers under United Kingdom law.

B.

Relevant domestic law

The domestic law relevant to this application is set out in

Willis v. the United Kingdom,

no. 36042/97, §§

14

‑

26, ECHR 2002-IV and

Runkee and White v. the United Kingdom

, no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007.

COMPLAINT

The applicant complained that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

On 3 August 2007 the Registry of the Court sent the applicant’s representative a letter requesting the applicant to put forward any claims for a friendly settlement by 3 November 2007. The applicant’s representative did not reply. On 14 December 2007 the Registry of the Court sent the applicant’s representative another letter by registered mail stating that if he failed to contact the Court by 2 January 2008, it would be assumed that the applicant no longer wished to pursue his application. On 17 March 2008 the Registry of the Court sent the applicant’s representative another letter by registered mail stating that since he had not made contact, the Court would consider striking out the application from its list for lack of interest. The applicant’s representative has not contacted the Court since.

In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols which require the continuation of the examination of the application.

Accordingly, the remainder of the application should be struck out of the Court’s list of cases.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President