ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4189/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea adresată inițial Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscală, la data de 29 ianuarie 2013 și declinată ulterior la Curtea de Apel Suceava, reclamantul SC L.T.F. SRL a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română - Agenția Suceava și Inspectoratul de Stat pentru Controlul Rutier - ISCTR - Inspectoratul Teritorial N - E III anularea adresei din 18 decembrie 2012 emisă de ARR și a adresei din 14 ianuarie 2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul Rutier. S-a solicitat totodată și suspendarea celor două acte în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, reclamanta a arătat că punerea în executare a unor acte administrative prin care s-a dispus retragerea și anularea licențelor de traseu eliberate societății în calitate de operator de transport pentru traseul județean 014 Mihoveni - Șcheia - Suceava, este de natură a prejudicia în mod evident activitatea societății. În ceea ce privește existența cazului bine justificat, a considerat reclamanta că față de situația de fapt dar și de temeiurile de drept specificate în actele a căror revocare/suspendare a solicitat-o, acestea sunt nefondate și nelegale. 2. Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin Încheierea din 20 iunie 2013, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamanta SC L.T.F.

COM SRL. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru următoarele considerente: Prin adresa din 18 decembrie 2012 s-a solicitat ISCTR, de către ARR să întreprindă măsurile care se impun pentru a ridica licențele de traseu eliberate operatorului de transport SC L.T.F. Com SRL pentru traseul județean 014 Mihoveni - Șcheia - Suceava. Prin Adresa nr. 57/SV/2013 i s-a solicitat reclamantei de către ISCTR să predea licența de traseu. Aceste solicitări au avut drept temei Hotărârea intermediară nr. 3411 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 4907/2012 a Curții de Apel Suceava (Dosar nr. 1654/86/2012).

În același dosar a fost pronunțată Sentința nr. 4696 din 10 iulie 2012. În Dosarul nr. 1654/86/2012 s-au contestat acte similare actelor contestate în prezentul dosar, respectiv acte prin care i s-a solicitat reclamantei predarea licenței de traseu - notificarea 638 din 27 decembrie 2011 și Notificarea nr. IE din 33 din 31 ianuarie 2012. Acțiunea reclamantei a fost respinsă. În plus, a mai reținut instanța că prin Sentința nr. 3695/2011 (Dosarul nr. 611/86/2009*) s-a anulat licența de traseu LT nr. 0168310. În concluzie, în opinia instanței, date fiind hotărârile judecătorești învederate, indiciile sunt în sensul că licența de traseu a reclamantei e afectată de vicii de legalitate. Existența acestor hotărâri judecătorești exclude "îndoiala serioasă" în privința legalității actelor contestate.

3. Recursul declarat de reclamanta SC L.T.F. COM SRL Împotriva Încheierii din data de 20 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamanta SC L.T.F. COM SRL, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Prin criticile din recurs, recurenta-reclamantă susține că argumentele expuse în cererea de chemare în judecată demonstrează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. În acest sens, arată că instanța de fond nu a indicat niciun text de lege în motivarea soluției, în afară de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, făcând referire doar la niște hotărâri care nu au nicio legătură cu licența a cărei retragere se solicită prin actul administrativ contestat, ceea ce în opinia sa echivalează cu necercetarea fondului cererii de suspendare formulată.

Susține recurenta-reclamantă că punerea în executare a unor acte administrative prin care s-a dispus retragerea și anularea licențelor de traseu eliberate societății în calitate de operator de transport pentru traseul județean 014 Mihoveni - Șcheia - Suceava, este de natură a prejudicia în mod evident activitatea societății. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Conform celor expuse anterior, reclamanta a învestit instanța, cu o cerere de suspendare a executării adresei din 18 decembrie 2012 emisă de ARR și a adresei din 14 ianuarie 2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul Rutier.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege: - cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; - paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate. În cauză, însă, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor sus-menționate, constată că, prin Sentința nr. 2581 din 1 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. 1721/86/2013, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC L.T.F.

COM SRL având ca obiect anularea adresei din 18 decembrie 2012 emisă de ARR și a adresei din 14 ianuarie 2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul Rutier. Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acțiunii în anulare.

Or, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de SC L.T.F. COM SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC L.T.F. COM SRL împotriva Încheierii din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN