ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4189/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin cererea adresată inițial Tribunalului

Suceava, secția contencios administrativ și fiscală, la data de 29 ianuarie

2013 și declinată ulterior la Curtea de Apel Suceava, reclamantul SC L.T.F. SRL

a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română - Agenția Suceava

și Inspectoratul de Stat pentru Controlul Rutier - ISCTR - Inspectoratul

Teritorial N - E III anularea adresei din 18 decembrie 2012 emisă de ARR și a

adresei din 14 ianuarie 2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul

Rutier.

S-a solicitat

totodată și suspendarea celor două acte în temeiul art. 15 din Legea nr.

554/2004.

În ceea ce privește

condiția prevenirii unei pagube iminente, reclamanta a arătat că punerea în

executare a unor acte administrative prin care s-a dispus retragerea și

anularea licențelor de traseu eliberate societății în calitate de operator de

transport pentru traseul județean 014 Mihoveni - Șcheia - Suceava, este de

natură a prejudicia în mod evident activitatea societății.

În ceea ce privește

existența cazului bine justificat, a considerat reclamanta că față de situația

de fapt dar și de temeiurile de drept specificate în actele a căror

revocare/suspendare a solicitat-o, acestea sunt nefondate și nelegale.

de Curtea de apel

Prin Încheierea din

20 iunie 2013, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată cererea de

suspendare formulată de reclamanta SC L.T.F. COM SRL.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru următoarele

considerente:

Prin adresa din 18

decembrie 2012 s-a solicitat ISCTR, de către ARR să întreprindă măsurile care

se impun pentru a ridica licențele de traseu eliberate operatorului de

transport SC L.T.F. Com SRL pentru traseul județean 014 Mihoveni - Șcheia -

Suceava.

Prin Adresa nr.

57/SV/2013 i s-a solicitat reclamantei de către ISCTR să predea licența de

traseu.

Aceste solicitări au

avut drept temei Hotărârea intermediară nr. 3411 a Tribunalului Suceava, rămasă

definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 4907/2012 a Curții de Apel Suceava

(Dosar nr. 1654/86/2012). În același dosar a fost pronunțată Sentința nr. 4696

din 10 iulie 2012.

În Dosarul nr.

1654/86/2012 s-au contestat acte similare actelor contestate în prezentul

dosar, respectiv acte prin care i s-a solicitat reclamantei predarea licenței

de traseu - notificarea 638 din 27 decembrie 2011 și Notificarea nr. IE din 33

din 31 ianuarie 2012. Acțiunea reclamantei a fost respinsă.

În plus, a mai

reținut instanța că prin Sentința nr. 3695/2011 (Dosarul nr. 611/86/2009*) s-a

anulat licența de traseu LT nr. 0168310.

În concluzie, în

opinia instanței, date fiind hotărârile judecătorești învederate, indiciile

sunt în sensul că licența de traseu a reclamantei e afectată de vicii de

legalitate. Existența acestor hotărâri judecătorești exclude "îndoiala

serioasă" în privința legalității actelor contestate.

de reclamanta SC L.T.F. COM SRL

Împotriva Încheierii

din data de 20 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Suceava a declarat

recurs reclamanta SC L.T.F. COM SRL, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Prin criticile din

recurs, recurenta-reclamantă susține că argumentele expuse în cererea de

chemare în judecată demonstrează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și

prevenirea unei pagube iminente. În acest sens, arată că instanța de fond nu a

indicat niciun text de lege în motivarea soluției, în afară de art. 14 și art.

15 din Legea nr. 554/2004, făcând referire doar la niște hotărâri care nu au

nicio legătură cu licența a cărei retragere se solicită prin actul

administrativ contestat, ceea ce în opinia sa echivalează cu necercetarea

fondului cererii de suspendare formulată.

Susține

recurenta-reclamantă că punerea în executare a unor acte administrative prin

care s-a dispus retragerea și anularea licențelor de traseu eliberate societății

în calitate de operator de transport pentru traseul județean 014 Mihoveni -

Șcheia - Suceava, este de natură a prejudicia în mod evident activitatea

societății.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele arătate în continuare.

și de drept relevante

Conform celor expuse

anterior, reclamanta a învestit instanța, cu o cerere de suspendare a

executării adresei din 18 decembrie 2012 emisă de ARR și a adresei din 14

ianuarie 2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul Rutier.

Suspendarea

executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în

art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile

administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de

contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit

să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința

cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea

acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în

anulare.

Această măsură de

protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ,

poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute

cumulativ de lege:

- cazul bine

justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

- paguba iminentă,

definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public.

Cazul bine justificat

și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete

ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate

efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de

fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru

rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să

îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care

pot fi afectate.

În cauză, însă,

instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul

litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor

sus-menționate, constată că, prin Sentința nr. 2581 din 1 octombrie 2013,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. 1721/86/2013, s-a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC L.T.F. COM SRL având ca obiect anularea adresei

din 18 decembrie 2012 emisă de ARR și a adresei din 14 ianuarie 2013 emisă de

Inspectoratul de Stat pentru Controlul Rutier.

Soluția pronunțată de

instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, conferă

consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine

justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a

fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de

art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor

două condiții prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării

executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acțiunii în

anulare.

Or, constatarea

faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat

în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos

analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1)

lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi

dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ,

este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art.

14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de

SC L.T.F. COM SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC L.T.F. COM SRL împotriva Încheierii din 20 iunie 2013 a Curții

de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN