ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1144 din 6 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2014, în baza art. 459 alin. (3) pct. 5 C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată în baza dispozițiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen. de către condamnatul A. ca inadmisibilă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul condamnat la 150 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10 iulie 2014, sub nr. x/63/2014, condamnatul A., deținut în Penitenciarul Craiova a solicitat, prin apărător ales, revizuirea Sentinței penale nr. 486 din data de 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 2707 din 13 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, condamnatul a invocat dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate.

Revizuentul a mai indicat că în hotărâre s-a dispus confiscarea unui număr de 9 procuri, iar decizia instanței de apel a fost nu numai netemeinică, dar și nelegală, iar în recurs s-a înlăturat o dublă nelegalitate, respectiv pedeapsa aplicată cu depășirea limitelor legale și deducerea perioadei de detenție omisă de instanța de apel.

S-a mai susținut că, hotărârea a cărei revizuire o cere este greșită și din alte puncte de vedere, respectiv reținerea unei stări de fapt, a unor fapte și împrejurări nereale, cum ar fi împrejurarea că, deși s-a reținut existența unui grup infracțional, nu s-au arătat care sunt faptele și legăturile sale cu ceilalți infractori.

Totodată, nu s-a menționat în ce a constat complicitatea sa la infracțiunea de acces la un sistem informatic, în condițiile în care procura bulgară pe care el i-a dat-o celuilalt inculpat era legală și nu i-a înmânat-o în scopul plastifierii.

La cerere au fost atașate, în copie, Decizia penală nr. 2707 din 13 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia penală nr. 186 din 23 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Sentința penală nr. 486 din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj.

În vederea unei juste soluționări a cauzei și în conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (1) C. proc. pen., a fost atașat Dosarul de fond nr. x/63/2009 al Tribunalului Dolj, iar la solicitarea apărătorului ales al condamnatului, instanța a acordat un nou termen de judecată, pentru a se depune și alte înscrisuri în susținerea cererii.

Analizând cererea de revizuire, în raport de actele și lucrările cauzei, s-au constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 486 din data de 19 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 2707 din data de 13 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru art. 323 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) a fost condamnat la 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) comb. cu alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. s-a dispus contopirea celor trei pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

S-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 565 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Gorj și executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsă rezultantă aplicată anterior, în total inculpatul executând pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

S-a dedus perioada executată de la 4 august 2006 la 15 septembrie 2006 și durata reținerii de 24 ore din data de 10 decembrie 2008.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de către condamnatul A., în raport de motivele invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 455 - 459 C. proc. pen., prima instanță a constatat următoarele:

Deși cererea formulată îndeplinește condițiile formale prevăzute de art. 456 C. proc. pen., faptele și mijloacele de probă nominalizate în deschiderea procedurii nu conduc automat la deschiderea procedurii care să permită o reanalizare a fondului cauzei.

În primul rând, petentul-revizuent a făcut o referire generică la mijloacele de probă fără a fi nominalizate care au determinat pronunțarea unei soluții de condamnare, fără a preciza fapte, împrejurări ale stării de fapt menite să califice proba ca mincinoasă.

În calea extraordinară de atac formulată, petentul-revizuent a solicitat și reaudierea unor persoane care au fost audiate cu ocazia judecării fondului, invocând aspecte de netemeinicie legate de modul de apreciere a probelor de către instanțele care au soluționat cauza. De asemenea, se constată că aceste aspecte nu pot fi calificate fapte, împrejurări ale stării de fapt ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei.

Criticile aduse hotărârii și care vizează aspecte de nelegalitate în soluționarea cauzei de către instanțe au fost de fapt înlăturate prin exercitarea ultimei căi de atac, aspect care menționat chiar de către revizuent și nici nu pot fi supuse unor analize în condițiile prevederilor art. 453 lit. a) C. proc. pen. atâta vreme cât nu privesc o interpretare eronată a situației de fapt.

De asemenea, negarea faptei în susținerea unei căi extraordinare de atac nu conduce în mod evident la o admisibilitate în principiu a cererii, în condițiile în care aceasta nu este susținută de fapte, împrejurări menite s-o confirme.

Față de cele precizate, s-a constatat neîndeplinirea condițiilor prev. de alin. (3) al art. 459 C. proc. pen. care favorizează, în situația în care sunt îndeplinite condițiile, admisibilitatea în principiu a cererii, motiv pentru care a fost respinsă cererea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul A.

În motivarea apelului, condamnatul a solicitat desființarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond deoarece există unul din cazurile de nulitate prevăzute de lege, iar în subsidiar pronunțarea unei hotărâri noi în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

A mai solicitat să se stabilească și cadrul procesual al cauzei respectiv apel după legea nouă, când hotărârea este definitivă sau apel după legea veche când hotărârea nu era definitivă și era supusă recursului.

Prin Decizia penală nr. 147 din 5 februarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelul formulat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 1144 din 6 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul nr. x/63/2014, ca nefondat însușindu-și argumentația instanței de fond, respectiv faptul că acest caz de revizuire presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și nu mijloace de probă noi ce privesc fapte sau împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei astfel că revizuirea nu poate constitui o posibilitate de prelungire a probatoriului sau o reinterpretare a probatoriului administrat.

În privința căilor de atac ce pot fi formulate în prezenta cauză, prevederile referitoare la calea de atac în materie de revizuire se raportează la dispozițiile în vigoare privind căile de atac, astfel că sentințele pronunțate în revizuire după data de 1 februarie 2014 pot fi atacate doar cu apel.

Împotriva sus-menționatei decizii a formulat apel revizuentul A. reiterând, în motivele scrise depuse la dosarul cauzei, aspectele inițial invocate în fața instanței de fond și ulterior în calea de atac a apelului, respectiv fapte și împrejurări noi necunoscute de instanțele de judecată la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate, invocând în acest sens prezentarea unui înscris, a unui indiciu în sensul că actul respectiv procura bulgară nu este fals și a fost emis de un Birou notarial din Vidin și că deși acel act nu infirmă falsul este un indiciu pentru a se dispune expertiză. Chiar dacă procura a fost emisă legal și este înregistrată nu ar fi imposibil să fi fost falsificată material și aceasta este o împrejurare nouă ce nu a fost cunoscută, verificată și discutată în dosarul de fond și pe care instanța de revizuire avea obligația să o examineze.

A mai susținut că există fapte și împrejurări noi referitoare la existența în baza de date informatice a altui inculpat, a unor date personale ale salariaților firmei revizuentului, dar și a datelor din procura bulgărească precum și a discuțiilor telefonice dintre revizuent și un alt inculpat, ce constituie fapte noi și împrejurări care nu au fost verificate.

A mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că puteau fi ascultate mai multe persoane în calitate de martori care au cunoscut că procura nu este falsă iar din actele și lucrările dosarului nu rezultă că s-a susținut în speță că la cererea sau cu ajutorul revizuentului s-ar fi falsificat înscrisul sau că ar fi existat un astfel de act fals.

Apelul declarat de revizuentul A. este inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul, împrejurări care să conducă la o hotărâre contrară primei hotărâri, de achitare sau încetare a procesului penal.

Revizuirea este mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive ce conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal.

Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 453 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (1) și (2) C. proc. pen., anterior analizării pe fond a cererii de revizuire, instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.

Însă, prealabil analizării admisibilității în principiu a cererii, Înalta Curte, după cum anterior s-a consemnat în partea introductivă a prezentei hotărâri, a pus în discuție și a dispus respingerea cererii de recalificare a căii de atac drept recurs formulată de revizuent, având în vedere faptul că, căile de atac sunt strict prevăzute de C. proc. pen., iar situația la care s-a făcut referire este specială fiind un caz de revizuire care are aplicabilitate doar în ipoteza în care hotărârea instanței de recurs este desființată ca urmare a unei hotărâri CEDO.

Or, din analiza actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că decizia atacată a fost pronunțată la data de 5 februarie 2015, dată la care, din 1 februarie 2014, era în vigoare Noul C. pen.

În această situație, prin introducerea prezentei căi de atac la data de 28 mai 2015, aceasta se va soluționa potrivit dispozițiilor reglementărilor procesual penale în vigoare, astfel cum acestea sunt prevăzute și reglementate de C. proc. pen., precizări în raport de care, Înalta Curte califică și încadrează calea de atac de atac promovată ca fiind apel.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că problema vizând calificarea căii de atac a fost tranșată și în fața instanței de apel, care a stabilit că în privința căilor de atac ce pot fi formulate în prezenta cauză, prevederile referitoare la calea de atac în materie de revizuire se raportează la dispozițiile în vigoare privind căile de atac, astfel că sentințele pronunțate în revizuire după data de 1 februarie 2014 pot fi atacate doar cu apel.

În această ordine de idei, conform art. 16 (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale."

Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În speță, revizuentul A. a formulat apel împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, ca instanță de apel, prin care s-a soluționat apelul declarat de condamnat împotriva unei sentințe penale a Tribunalului Dolj, secția penală, hotărâre care însă este definitivă, după cum era menționat și în dispozitivul acesteia.

Dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pe cale de consecință, cum căile de atac sunt cele prevăzute de lege, astfel că în prezent nu există decât calea de atac a apelului, iar hotărârea atacată fiind pronunțată în apel și fiind definitivă, apelantul revizuent a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, cale de atac ce nu este prevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, cum nu pot fi atacate cu apel hotărârile definitive, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul formulat de revizuentul A.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil apelul formulat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 147 din 5 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2015.

Procesat de GGC - CL