ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1930/2014

Decizia nr. 1930/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Gruparea de Jandarmi Mobilă Craiova, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, solicitând constatarea nulității examenului pentru departajarea cadrelor militare, revocarea în totalitate a rezultatului stabilit de comisia de examinare în urma examenului de departajare susținut în perioada 27 iunie 2011-29 februarie 2011; anularea ordinului nr. 1160 din 13 septembrie 2011, precum și adreselor de comunicare a desfășurării examenelor; revenirea reclamantului pe funcția avută anterior desfășurării examenului.

La termenul din 25 mai 2012 reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând instanței anularea Ordinului Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nr. 1160 din 13 septembrie 2011 prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă și să dispună revenirea sa pe funcția deținută anterior, plata drepturilor salariale din momentul trecerii în rezervă până la momentul reîncadrării efective pe postul deținut anterior.

În subsidiar a solicitat, în ipoteza respingerii acțiunii precizate, obligarea pârâtei Gruparea de Jandarmi Mobilă Craiova, să-i achite contravaloarea unui ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază, conform art. 21 alin. (1) din Anexa VII din Legea-cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, obligarea pârâtei să-i achite contravaloarea ajutorului prevăzut de Legea nr. 284/2010 anexa VII, art. 21 alin. (2), pentru luna octombrie 2011.

Pârâții au invocat excepția lipsei procedurii prealabile, având în vedere faptul că reclamantul nu a formulat plângerea prealabilă în condițiile prevăzute de lege.

Prin sentința civilă nr. 813 din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Gruparea de Jandarmi Mobilă Craiova și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în speța de față, adresându-se instanței cu o cerere de anulare a Ordinului M.A.I. nr. 1160 din data de 13 septembrie 2011, act administrativ unilateral emis de o autoritate publică centrală, precum și cu cererile accesorii privind revenirea sa pe funcția deținută anterior, plata drepturilor salariale din momentul trecerii în rezervă până la momentul reîncadrării efective pe postul deținut anterior și în subsidiar obligarea pârâtei Gruparea de Jandarmi Mobilă Craiova să-i achite contravaloarea unui ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază, conform art. 21 alin. (1) din Anexa VII din Legea-cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și achitarea contravalorii ajutorului prevăzut de Legea nr. 284/2010 anexa VII, art. 21 alin. (2), pentru luna octombrie 2011, reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru toate capetele de cerere cu care a investit instanța de contencios administrativ.

Adresa din 11 noiembrie 2011 emisă de Ministerul Administrației și Internelor -Direcția Generală Management Resurse Umane depusă de reclamant cu ocazia dezbaterii excepției pentru neîndeplinirea procedurii prealabile nu face dovada parcurgerii acestei proceduri. Potrivit conținutului acesteia, obiectul plângerii adresate de reclamant Ministrului Administrației și Internelor înregistrată în 18 octombrie 2011 nu poate fi identificat, motiv pentru care instanța nu poate reține că acest înscris constituie răspunsul instituției la plângerea prealabilă formulată de reclamant în prezenta cauză.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța a reținut că „obiectul plângerii adresate de reclamant, Ministrului Administrației și Internelor înregistrată în 18 octombrie 2011 nu poate fi identificat”, motiv pentru care a considerat neîndeplinită procedura prealabilă.

În realitate, răspunsul Ministerului Administrației și Internelor face referire la înscrisul care constituie plângere prealabilă, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004. Este evident că înscrisul adresat Ministrului Administrației și Internelor, ca și organ superior de conducere, constituie plângere prealabilă și este cel trimis în data de 13 octombrie 2011, conform dovezii poștale. Înregistrarea plângerii prealabile la minister din 18 octombrie 2011 se explică prin timpul care a trecut de la momentul expedierii (13 octombrie 2011), parcursul poștal și circuitul actelor din minister.

În factura poștală se poate observa destinatarul plicului în care se afla plângerea prealabilă (ministrul de interne de la acea dată).

Chiar prin adresa din 11 noiembrie 2011 a ministerului, în paragraful de introducere, se menționează existența unei plângeri. În răspunsul primit se afirmă că aspecte semnalate prin plângerea prealabilă, au mai făcut anterior obiectul unei analize.

Recurentul consideră că instanța putea să își formeze convingerea că înscrisul care constituie plângere prealabilă este cel indicat, prin compararea celor două înscrisuri, și anume: memoriul trimis prin poșta electronică în data de 22 august 2012 și înscrisul trimis prin intermediul Poștei Române (ambele trimise Ministrului Administrației și Internelor ca și organ superior), deoarece unele aspecte contestate sunt comune.

Se mai precizează că în răspunsul primit la plângerea prealabilă se face referire la cele două înscrisuri astfel că instanța de fond și-ar fi putut forma convingerea, prin compararea conținutului celor două înscrisuri menționate, că procedura prealabilă prevăzută de lege a fost îndeplinită.

Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform art. 7 alin. (1): „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”, iar potrivit art. 7 alin. (1

1

): „În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând”.

Din actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că, în cauză, recurentul-reclamant și-a îndeplinit această obligație.

Prin urmare, neîndeplinirea acestei obligații a fost greșit constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției invocate de pârâți.

Petiția adresată de recurentul-reclamant autorității pârâte a fost înregistrată la data de 18 octombrie 2011, dar din actele dosarului rezultă că aceasta a fost expediată prin poștă la data de 13 octombrie 2011.

Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă că plângerea prealabilă trebuie formulată anterior sesizării instanței de contencios administrativ.

Chiar denumirea acesteia indică faptul că trebuie adresată emitentului actului „în prealabil”, deci, înainte de introducerea acțiunii.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a efectuat plângerea prealabilă împotriva Ordinului nr. 1160 din 13 septembrie 2011, iar autoritatea pârâtă a răspuns.

Susținerea intimatului-pârât potrivit căreia plângerea prealabilă a fost efectuată peste termenul legal urmează să fie verificată de instanța de fond, în rejudecare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului-reclamant sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, pe care o va casa cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza toate apărările și susținerile părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 813 din 14 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2014.