ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2475/2015

Decizia nr. 2475/2015

Asupra recursurile de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația de Dezvoltare Intracomunitară a Transportului Public Râmnicu Sărat, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea art. 11 alin. (1

1

) teza ultimă, art. 17 lit. h) teza ultimă și art. 271 teza ultimă din Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 353/2007, cum a fost modificat prin Ordinul nr. 182/2011.

Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 25 din 11 februarie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară a Transportului Public - ATRAS, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Ministerul Afacerilor Interne, a anulat art. 11 alin. (1

1

) ultima teză din Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 353/2007, modificat prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 182/2011, respectiv „cu avizul Consiliului Județean” și a respins cererile de anulare a art. 17 lit. h) ultima teză și art. 27

1

teza ultimă din același ordin, ca neîntemeiate.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 25 din 11 februarie 2014, au formulat recurs pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Prin cererea de recurs Ministerul Afacerilor Interne a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii în principal ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și în subsidiar, ca neîntemeiată.

Recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice arată în motivarea căii de atac că punctele din Ordinul nr. 182/2011 a căror nelegalitate a fost invocată de intimata-reclamantă au fost emise în baza și în executarea prevederilor art. II din Legea nr. 163/2011 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007, cu modificările și completările ulterioare, care au ca obiect stabilirea cadrului juridic privind înființarea, autorizarea, organizarea, exploatarea, gestionarea, finanțarea și controlul funcționării serviciilor de transport public în comune, orașe, municipii, județe și în zonele asociațiilor de dezvoltare intercomunitară și care abilita M.A.I. să emită norme metodologice de aplicare a actului administrativ.

Dispozițiile legale a căror nelegalitate a fost constatată de instanța de fond sunt în deplin acord cu art. 16 alin. (4) din Legea nr. 92/2007 care prevăd următoarele: „consiliile județene coordonează și cooperează cu consiliile locale cu privire la asigurarea și dezvoltarea serviciului de transport public de persoane prin curse regulate de interes județean și pentru corelarea acestuia cu serviciile de transport public local de persoane la nivelul localităților”.

Cererile de intervenție formulate în cauză

în favoarea recurentului pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.

În cauză au formulat cereri de intervenție accesorie operatorii de transport rutier SC A. SRL și SC B. SNC cu sediul în comuna Zărnești, județul Buzău, în sprijinul recurentului-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

La termenul din data de 12 iunie 2015 a fost admisă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Consiliul Județean Buzău cu motivarea că aceasta este autoritatea publică vizată de norma legală contestată și au fost respinse cererile de intervenție accesorie formulate de SC A. SRL și SC B. SNC, având în vedere că litigiul privește anularea unor norme juridice și nu raporturi juridice individuale sau aspecte legate de programul de transport local.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 06 martie 2015, completul de filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de casare și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Controlul de legalitate declanșat de intimata-reclamantă Asociația de Dezvoltare Intercomunitară a Transportului Public - ATRAS vizează dispozițiile art. 11 alin. (1

1

) teza ultimă, art. 17 lit. h) teza ultimă și art. 27

1

teza ultimă din Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 353/2007, pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007, modificată prin Ordonanța nr. 182/2011.

Prima instanță a admis în parte cererea reclamantei considerând că dispozițiile art. 11

1

alin. (1

1

) din Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 353/2007 modificat prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 182/2011, respectiv „cu avizul consiliului județean” contravin dispozițiilor Legii nr. 92/2004, lege care nu abilitează consiliul județean să emită avize pentru eliberarea licențelor de transport pentru programele de transport local.

Concluzia Curții de apel nu este însușită de instanța de control judiciar.

Potrivit dispozițiilor legale contestate - art. 11 alin. (1

1

) din Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 353/2007: „În cazul transportului public local de persoane prin curse regulate desfășurat pe raza de competență a unităților administrativ teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară, licența de traseu se eliberează de către compartimentul sau serviciul specializat, cu avizul consiliului județean”.

Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 353/2007 a fost emis în baza și în executarea Legii nr. 92/2007 - Legea serviciilor de transport public local.

Conform disp.art. 16 alin. (3) lit. a) din legea mai sus menționată, consiliile județene sunt obligate să înființeze autorități județene de transport prin care să asigure, să organizeze și să reglementeze, să coordoneze și să controleze prestarea serviciului de transport public de persoane prin servicii regulate, desfășurat între localitățile județului, inclusiv în cazul în care acestea au înființat o asociație de dezvoltare comunitară, precum și să înființeze societăți de transport public județean de persoane prin curse regulate necesare, dacă acestea nu există.

Serviciile de transport public local se organizează de către autoritățile administrației publice locale pe raza lor de competență [art. 1 alin. (4) din Legea nr. 92/2007], iar consiliul județean coordonează consiliile locale cu privire la asigurarea și dezvoltarea serviciului de transport de persoane prin curse regulate de interes județean [art. 16 alin. (4)].

Coroborând cele două texte rezultă că serviciul de transport public de persoane prin curse regulate între localitățile județene revine în competența de reglementare a consiliului județean, care coordonează activitatea consiliilor locale în ceea ce privește serviciul de transport public local de persoane.

Pornind de la funcția avizului (opinia pe care emitentul actului administrativ de autoritate este obligat, potrivit legii să o solicite altor organe ale administrației publice sau unor organisme de specialitate - avizul consultativ) și având în vedere disp. art. 16 alin. (4) din Legea nr. 92/2007, care conferă consiliilor județene atribuții de coordonare a serviciului public de transport de persoane prin curse regulate de interes județean și de corelare a acestora cu serviciile de transport public local de persoane la nivelul localității, concluzia instanței de fond în sensul că printre atribuțiile consiliului județean nu se află emiterea unor avize, este nelegală.

Astfel, reglementările citate conduc univoc spre concluzia susținută de recurente și intervenient, că scopul emiterii avizului prevăzut de art. 11 alin. (1

1

) din Ordinul nr. 353/2007 de către consiliul județean, este în esență realizarea unei armonizări a serviciului de transport public față de emiterea unor licențe de traseu de către asociațiile de dezvoltare intercomunitară pentru trasee comune cu cele din programul județean de transport.

În sprijinul acestei teze sunt și dispozițiile Legii nr. 215/2001 care reglementează competența autorităților administrației publice locale. Astfel, consiliul județean este autoritatea administrației publice locale, constituită la nivel județean pentru coordonarea activității consiliilor comunale, orășenești și municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean (serviciul public de transport fiind unul dintre acestea), iar în realizarea acestei atribuții emite avize, acorduri și autorizații conform art. 9.1 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 215/2001.

În consecință, dispozițiile legale contestate în prezenta cauză, sunt legale și au fost emise tocmai pentru că în realizarea atribuțiilor sale de coordonare, reglementare și controlare a serviciului public județean de transport persoane prin curse regulate între localitățile județului, consiliul județean emite avize la eliberarea licențelor de traseu de către asociațiile de dezvoltare inter-comunitară.

În ceea ce privește critica legată de greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte apreciază că așa cum judicios a reținut și prima instanță, Ministerului Afacerilor Interne are legitimare procesuală în cauză, întrucât este emitentul actului contestat.

Conchizând, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate și cererea de intervenție formulată de Consiliul Județean Buzău, va casa sentința recurată și rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 25 din 11 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Admite cererea de intervenție formulată de Consiliul Județean Buzău.

Casează sentința recurată și rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară a Transportatorului Public ATRAS, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie 2015.