ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2395/2015

Decizia nr. 2395/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 33806 din 27 decembrie 2012 emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Prin sentința nr. 179 din 06 martie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din probele administrate nu rezultă că părăsirea domiciliului familiei reclamantei s-ar fi datorat persecuțiilor entice, ci datorită războiului.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând faptul că fratele său, care a suferit aceleași persecuții ca și reclamanta, are dobândit statutul de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentele ce urmează:

Argumentele de fapt și de drept relevante

Dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, prevăd expres faptul că „beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940-06 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.

Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Înalta Curte a constatat că interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor legale nu este în acord cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice (...). Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a susținut că fratele său, numitul B., beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, iar instanța de fond, în virtutea rolului activ impus de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., poate și trebuie să solicite suplimentarea probatoriului administrat, în sensul celor arătate.

Este adevărat că este sarcina reclamantei de a-și proba cererile și pretențiile deduse judecății, însă în cazul de față, în care reclamanta nu beneficiază de apărare calificată, instanța trebuie să manifeste diligențe sporite pentru aplicarea și respectarea dreptului la un proces echitabil, în scopul pronunțării unei soluții temeinice și legale.

Având în vedere necesitatea suplimentării probatoriului administrat, cu depunerea înscrisurilor privind situația fratelui reclamantei, acte de stare civilă și hotărârea Casei Județene de Pensii de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, instanța de recurs va casa hotărârea atacată cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre soluționare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 179 din 06 martie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2015.