ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 68/2016

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 februarie 2014, reclamantul Consiliul Națională pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului A., cu motivarea că în cauză sunt întrunite cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 1737/2 iunie 2014 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de CNSAS și a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului A.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât arată că sentința atacată este nelegală pentru următoarele considerente: - hotărârea pronunțată reproduce susținerile reclamantului și cuprinde aprecieri de ordin general, ceea ce conduce la concluzia că este nemotivată; - supravegherea informativă a preotului B. a fost efectuată în baza atribuțiilor de serviciu, respectiv a normelor și instrucțiunilor interne ale MAI, justificat de faptul că acesta fusese condamnat în anul 1958 de o instanță de judecată la o pedeapsă de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "activitate dușmănoasă", fiind eliberat în anul 1964.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iulie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin Încheierea din 23 octombrie 2015, completul de filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor invocate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a investit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul disp. art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât A.. În cauză, verificările au fost declanșate ca urmare a cererii formulate în acest sens de către numitul C., în temeiul disp. art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008. În temeiul Notei de constatare nr. DI/I/2135 din 20 august 2013, întocmită în cauză și a documentației atașată acesteia, prima instanță a reținut că recurentul-pârât a avut calitatea de sergent-major în cadrul Direcției Regionale Ploiești, Raionul Buzău (1964, 1965, 1966 și 1967) și că, prin activitatea desfășurată a participat activ la supravegherea informativă a unui preot, condamnat politic în anul 1958, îngrădindu-i în acest mod drepturile și libertățile fundamentale recunoscute și garantate de legislația din acea vreme. În ceea ce privește critica referitoare la nemotivarea hotărârii [art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.], Înalta Curte reține că este nefondată. Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanță ca urmare a soluționării cauzei cu care a fost investită va cuprinde: "(...) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Respectarea acestei cerințe are valoare de principiu și se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situația în care instanța procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, pentru a le aprecia pertinența. Examinând considerentele sentinței recurate instanța constată că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor părților, expunând pe larg motivele pentru care a admis, respectiv cele pentru care a înlăturat argumentele părților, contrar susținerilor recurentului-pârât, care afirmă că au fost reproduse susținerile reclamantului CNSAS. Critica privind neîncadrarea activității recurentului-pârât în prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este, de asemenea, nefondată. Potrivit dispozițiilor legale enunțate, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Prima condiție prevăzută de disp. art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv ca persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, al Securității în perioada 1945 - 1989, este întrunită, întrucât pârâtul a avut calitatea de sergent major în cadrul Direcției Regionale Ploiești, Raionul Buzău, împrejurare care, de altfel, nu a fost contestată în cauză. Și cea de-a doua condiție prevăzută de textul legal, respectiv aceea ca persoana vizată să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, este evident întrunită în cauză. Activitatea desfășurată de pârât, anume de supraveghere informativă a unui preot, condamnat politic în anul 1958, la pedeapsa închisorii și eliberat în 1964, în scopul de "a i se cunoaște relațiile și poziția față de noul regim", a încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată. Pârâtul a dirijat surse din legătura personală, respectiv sursele "D." și "E.", pentru a obține informații privind viața privată a urmăritului și poziția acestuia față de politica regimului. Împrejurarea că activitatea desfășurată de pârât a respectat și s-a încadrat în prevederile regulamentelor militare și ordinele comandanților ierarhici nu sunt de natură a înlătura aplicarea dispozițiilor legale ce definesc noțiunea de lucrător al Securității, care nu fac o astfel de distincție între cei care au respectat și cei care nu s-au conformat normelor ce reglementau activitatea Securității și Miliției. Din documentele atașate notei de constatare rezultă implicarea ofițerului în acțiunea informativă deschisă asupra titularului dosarului X. (titular B.), relevantă fiind împrejurarea că simplă obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința sau fără acordul acestora și pentru motive care nu aveau de-a face cu apărarea intereselor naționale, constituie o violare a dreptului la viața privată și a dreptului la liberă exprimare. Astfel, îngrădirea drepturilor mai sus menționate s-a produs în momentul în care, ofițerul a dirijat surse informative în intimitatea persoanei urmărite în scopul de a obține informații despre comentariile acestuia. Concluzionând, sentința atacată este legală și temeinică, astfel că în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.