ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 604/2013

Decizia nr. 604/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. 753/36 din 5 iunie 2012, reclamanta SC A. SA, a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și Venituri la Bugetul Local Constanța (SPITVBL), solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună suspendarea provizorie a executării Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2012 nr. S33607 din 2 mai 2012 cu suma de 9.334.180 RON, comunicată în data de 11 mai 2012 și Adresa nr. S33608 din 2 mai 2012, ambele emise de pârâtă, până la data capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării acelorași acte administrative, formulat în cadrul contestației promovate împotriva acestora.

Motivând cererea, reclamanta învederează, în esență, că, aplicarea actelor respective este de natură să prejudicieze în mod grav societatea, care se vede în situația de a nu-și mai putea continua activitatea în viitor.

Prin întâmpinare, pârâtul solicită respingerea cererii de suspendare provizorie a efectelor Deciziei de impunere nr. S33607 din 2 mai 2012, ca neîntemeiată, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv „paguba iminentă” și „cazul bine justificat”.

Prin Încheierea nr. 13/CA din 12 iunie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei SC A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța și a dispus suspendarea provizorie a executării efectelor Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2012 nr. S33607 din 2 mai 2012 și a Adresei nr. S33608 din 2 mai 2012 emise de SPITVBL Constanța, până la soluționarea cererii de suspendare executare a acelorași acte administrativ-fiscale - Dosar nr. x/36/2012 al Curții de Apel Constanța.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:

În această fază procesuală, pentru admisibilitatea cererii având ca obiect suspendarea provizorie a executării, a reținut Curtea că, legea contenciosului administrativ condiționează îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

1) - abordarea judecății,

2) - depunerea unei cauțiuni,

3) - luarea măsurii prin examinarea condițiilor de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 14 cu referire la art. 15 din Legea nr. 554/ 2004.

Materialul probator administrat în cauză face dovada îndeplinirii cumulative, a sus-menționatelor condiții de admisibilitate impuse de lege.

În referire la cea din urmă condiție de admisibilitate a cererii, din perspectiva luării măsurii prin examinarea condițiilor de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 14 cu referire la art. 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază în sensul că, și aceasta este îndeplinită.

Astfel, în speță, s-a făcut dovada în sensul art. 1169 C. civ., a existenței unui „caz bine justificat”, deoarece, rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, de care se bucură actul administrativ-fiscal atacat, atât timp cât:

- reclamanta a depus declarația fiscală de impunere în data de 27 ianuarie 2012, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (2), cu referire la art. 86 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat și ale art. 253, cu referire la art. 254 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pe care avea obligația a o depune, conform textelor citate, la autoritatea fiscală în 30 de zile de la data la care, se modifica valoarea de impunere a clădirilor, urmare reevaluării, declarație ce are regimul unei decizii de autoimpunere, sub rezerva verificărilor ulterioare, ale autorității fiscale;

- declarația fiscală de impunere a fost însoțită de raportul de evaluare întocmit de o societate membră ANEVAR - SC B. SRL, potrivit prevederilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 4 din H.G. nr. 1.553/2003 și art. 1 din Normele privind reevaluarea imobilizărilor corporale, din care rezultă, metoda de evaluare;

- reclamanta a achitat la data de 2 aprilie 2012, prima tranșă din impozitul datorat, aferent anului 2012, cu Ordinul de plată nr. 1007 din 2 aprilie 2012, în sumă de 194.593 RON.

În ceea ce privește condiția - „paguba iminentă”, Curtea a reținut că instituția suspendării provizorii a actului administrativ-fiscal, este singura care folosește această noțiune, pe care o definește în art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, definiția fiind elaborată, special pentru această procedură, toate caracteristicile surprinse în ea, referindu-se la ipoteze care, pot fi întâlnite în practică și care, impun constatarea pagubei iminente.

Având în vedere caracterul provizoriu al măsurii, Curtea a apreciat ca fiind un motiv suficient și concludent, pentru a considera întrunită cerința „pagubei iminente”, urmare constatării că, neplata drepturilor de natură salarială în beneficiul angajaților, este de natură a determina denunțarea contractelor individuale de muncă, încheiate cu aceștia, la inițiativa angajatorului, determinând astfel, blocarea activității reclamantei și perturbarea gravă a funcționării societății, ce nu ar mai putea onora comenzile de materiale și materii prime, și plățile către bugetul de stat, odată ce aceasta are în flux tehnologic două nave în construcție de 40.000 tdw, cu parteneri externi, prin contracte fiind stabilite obligații și termene, în care să se încadreze, deci cu „consecințe directe și imediate”.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local Constanța a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea modului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul susține că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza prin pronunțarea unei încheieri în locul unei sentințe în urma unei ședințe publice de judecată și confuzia pe care o face instanța între procedura suspendării actului administrativ, reglementată de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și suspendarea provizorie a executării silite reglementată de art. 403 alin. (4) C. proc. civ., procedură inadmisibilă în cazul executării creanțelor fiscale.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că soluția instanței de fond prin care s-a admis cererea de suspendare este nelegală.

Se menționează că, în cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta făcând numai simple afirmații care nu pot conduce către soluția pronunțată.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor art. *304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o acțiune având ca obiect suspendarea provizorie a executării efectelor Deciziei de impunere nr. S33607 din 2 mai 2012 pentru stabilirea impozitului pe clădiri datorat pentru anul 2012, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei suma de 9.334.180 RON, reprezentând diferența de impozit pe clădiri pentru anul 2012, în valoare de 9.154.972 RON și accesorii calculate până la data de 2 mai 2012, în valoare de 179.208 RON, comunicată la data de 11 mai 2012, precum și a Adresei nr. S33608 din 2 mai 2012, ambele emise de pârât.

Analizând motivul de recurs invocat prevăzut de art. 304 pct. 9, în condițiile art. *304

1

C. proc. civ., se reține că soluția instanței de fond este nelegală.

Se constată că instanța de fond, în temeiul art. 14 cu referire la art. 15 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea provizorie a efectelor Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2012, nr. S33607 din 2 mai 2012 și a Adresei nr. S33608 din 2 mai 2012, emise de pârâta SPITVBL Constanța, până la soluționarea cererii de suspendare executare a acelorași acte administrativ-fiscale - Dosar nr. x/36/2012 al Curții de Apel Constanța.

Or, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii privind anularea actului, în situația sesizării, în condițiile art. 7 din aceeași lege, a autorității publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare, în vederea revocării în tot sau în parte a acestuia.

Conform art. 15 din aceeași lege, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată fie odată cu acțiunea pentru anularea acestuia, fie printr-o acțiune separată.

Deci, față de dispozițiile legale menționate care reglementează instituția suspendării executării actului administrativ în ipotezele prezentate, se reține că o astfel de cerere are ca obiect „suspendarea provizorie” până la soluționarea unei alte cereri de suspendare a acelorași acte administrative ce formează obiectul Dosarului nr. x/36/2012 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța și nu are temei legal.

Legiuitorul nu a reglementat posibilitatea formulării unei astfel de cereri de „suspendare provizorie” cum este cea care a fost dedusă judecății și admisă de prima instanță prin sentința recurată.

Deci, în lipsa unui fundament legal, o astfel de cerere este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

În consecință, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

Înalta Curte, față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul formulat în cauză, va casa sentința recurată și va respinge cererea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local Constanța împotriva Încheierii nr. 13/CA din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM