ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1709/2016

Decizia nr. 1709/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 11878/99/2013, reclamanta SC A. SRL Iași, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a solicitat instanței să dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 28 iunie 2013 și a Deciziei de soluționare a contestației din 29 august 2013.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată, în esență, că actele emise de pârâtă sunt nelegale, iar susținerea în sensul că cele două societăți SC A. SRL Iași și SC B. SRL sunt amplasate în aceeași localitate, având contracte de închiriere pe teren și hale cu SC C. SRL, nu are un fundament legal, încălcând dreptul stipulat în ghidul solicitantului, conform căruia "beneficiarii acestei măsuri vor primi tratament egal fără discriminare".

Ca urmare, nu există un temei legal care să justifice situația de fapt reținută de pârâtă în sensul că s-a creat o fracționare artificială a investiției între beneficiarii SC A. SRL Iași și SC B. SRL.

Prin Sentința nr. 1502 a Tribunalului Iași s-a admis excepția de necompetență materială, cauza fiind declinată în favoarea Curții de Apel Iași, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 711/45/2014.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 21 din 9 februarie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Iași în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, fiind anulată Decizia de soluționare a contestațiilor din 29 august 2013 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 28 iunie 2013.

În motivarea sentinței, instanța a reținut, în esență, că reclamanta SC A. SRL este beneficiara proiectului "Înființare secție de producție panouri prefabricate din lemn pentru case modulare prin achiziția de utilaje ", proiect pentru care a primit finanțare și pentru care s-a semnat contractul nr. din 18 aprilie 2011.

Prin procesul-verbal din 28 iunie 2013, reclamanta a fost sancționată pentru nerespectarea prevederilor contractuale și ale Regulamentului UE nr. 65/2011 al Comisiei, stabilindu-se în sarcina sa un debit în cuantum de 353.648.96 lei.

În urma controlului efectuat s-a considerat că s-a creat o fracționare artificială a investiției între beneficiarul SC B. SRL și beneficiarul SC A. SRL, ambele societății fiind sancționate deopotrivă.

Fracționarea investiției este un criteriu de eligibilitate enunțat în Fișa măsurii 312: "Beneficiarul trebuie sa declare pe propria răspundere faptul că suma totală a ajutorului public nerambursabil accesat de către acesta nu depășește 200.000 Euro (100.000 Euro pentru activitățile din sectorul transportului rutier) pe o perioadă de până la 3 ani fiscali".

Prima instanță a reținut că pentru aceeași situație de fapt, pârâta a considerat, pe de-o parte, că SC A. SRL a procedat la fracționarea investiției, imputându-i-se un debit de 353.648.96 de lei, iar pe de altă parte, numitei SC B. SRL îi este admisă contestația și se stabilește inexistența neregularității invocate, context în care pentru situații similare, nu se poate constata într-o decizie că SC A. SRL și SC B. SRL au procedat la fracționarea unei investiții iar în cealaltă decizie că nu există o astfel de fracționarea a aceleiași investiții.

Ca urmare reclamantei i s-a aplicat un tratament inechitabil, discriminatoriu, pârâta încălcând în mod flagrant principii fundamentale ale dreptului ca principiul egalității de tratament, al nediscriminării dar și exigentele echității.

În concluzie, s-a reținut că SC A. SRL are o activitate de producție total diferită de cea a societății SC B. SRL, neexistând - nicio tangență între cele două societăți în ceea ce privește executarea produsului finit, iar SC A. SRL are echipamentele necesare pentru a construi case modulare în flux complet, iar SC B. SRL colaborează cu D., folosind un proces de fabricație unic și inovator.

Denumirea proiectului pentru care s-a semnat contractul de finanțare: "înființare secție de producție panouri prefabricate din lemn pentru case modulare", nu exclude producția de grinzi (la presa achiziționată prin proiect), cu ajutorul cărora se ridica șarpantele care sunt folosite la construcția acoperișurilor, însă acoperișurile pe care le produce SC B. SRL nu sunt exclusiv pentru case modulare pe structura de lemn, acestea putând fi adaptate la orice construcție.

Nu a fost reținute susținerile pârâtei în sensul că pentru ambele proiecte ofertantul este comun, SC E. SRL., având în vedere că reținerea acestui criteriu este lipsită de orice fundament juridic în condițiile în care acceptarea ofertei s-a făcut în urma unei achiziții publice, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.

Faptul ca SC E. SRL a ofertat și a fost desemnată câștigătoare în cazul ambelor proiecte nu se încalcă niciun punct al Contractului de finanțare, al O.U.G. 30/2006 sau al reglementărilor Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, achiziția fiind avizată de reprezentanții APDRP, ceea ce presupune că au fost respectate principiile enumerate în anexa IV din contractul de finanțare: transparentă, tratamentul egal, nediscriminarea.

Nu s-a reținut nici faptul că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului, în condițiile în care toate aspectele menționate în procesul-verbal contestat, nu conturează o fracționare a investiției între SC A. SRL și B. SRL.

Ca urmare nici unul din aspectele menționate de către pârâtă nu pot fi asimilate unei nereguli/fraude la obținerea sprijinului financiar nerambursabil, neputând fi considerată o fracționare a investiției. De altfel în acest sens a statuat chiar pârâta în ceea ce o privește pe SC B. SRL, contestația formulată de aceasta fiind admisă cu motivarea "este clară imposibilitatea existenței unei fracționări a investiției (...), contestatoarea a demonstrat că nu există o legătură între cele două societăți care să ducă la fracționarea investiției."

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinței civile nr. 21 din 9 februarie 2015 a Curții de Apel Iași a formulat recurs pârâta - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate și respingerea acțiunii formulate, ca nefondată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a prezentat pe larg situația de fapt și drept, apreciind că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale în raport de probatoriul administrat.

O primă critică, vizează reținerea greșită de către instanța de fond a unui tratament discriminatoriu, fără a se ține cont că fracționarea investiției este un criteriu de eligibilitate enunțat în Fișa măsurii 312 prevăzute în Ghidul Solicitantului, iar intimata SC A. SRL a încălcat dispozițiile legale, în sensul că împreună cu un alt beneficiar - SC B. SRL a încălcat regula de minimis prin fărâmițarea investițiilor în mod artificial, cele două investiții propuse spre finanțare reprezentând cumulativ o investiție unică.

Ca urmare, nu se pot finanța ambele investiții, ci doar a uneia dintre ele, respectiv a celei principale și cu o valoare mai mare, în caz contrar realizându-se depășirea plafonului maxim admis pentru finanțarea în cadrul măsurii 312.

În mod greșit a apreciat instanța că nu se poate reține faptul că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei nr. 65/2011, în condițiile în care obiectul contractului de finanțare îl reprezintă acordarea unei finanțări nerambursabile, beneficiarul în calitate de autoritate contractantă având obligația de a verifica respectarea regulilor contractuale.

În cauza de față, prin contractul încheiat s-a prevăzut un pact comisoriu de gradul IV - situație în care instanța trebuia să constate că a operat rezilierea de plin drept.

Prin semnarea contractului, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care art. 11(3) din Anexa la Contract, care stipulează ca în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea sau executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare adresată beneficiarului, fără punerea în întârziere, fără altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești, situație în care beneficiarul va restitui integral suma primită ca finanțare nerambursabilă.

În mod greșit a reținut instanța de fond că aspectele reținute de pârâtă, prin actele contestate, nu pot fi asimilate unei nereguli la obținerea sprijinului nerambursabil în condițiile în care din analiza elementelor comune ale SC A. SRL și SC B. SRL rezultă că între cele două societăți există legături, similitudini care duc la concluzia că există premisele creierii de condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 312.

Obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost îndeplinit, deoarece SC A. SRL și SC B. SRL operează pe aceeași piață sau pe o piață adiacentă pentru a crea un avantaj indirect societății C. SRL care este beneficiarul real al utilajelor achiziționate prin proiect, constatându-se elemente comune între cele două societăți beneficiare de finanțare FEADR.

Îndeplinirea obiectivului specific al măsurii 312, nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii a celor doi beneficiari, rezultă că aceștia își prestează servicii reciproce către societățile comerciale în care au calitatea de asociați.

Verificarea încrucișată a celor două contracte de finanțare, au dus la concluzia că s-a urmărit, de la început de către beneficiari, depășirea plafonului minim prin fracționarea artificială a investiției.

Astfel, pentru a eluda prevederile legale, comunitare și procedurale care limitau posibilitatea de a accesa Măsura 312, au fost create două entități juridice A. SRL și SC B. SRL cu evidente legături.

Este evidentă legătura dintre cei doi solicitanți și acționarul societății care a închiriat infrastrutura pentru investiții (SC C. SRL), acționarii acestora având același domiciliu, asociatul SC C. SRL fiind tatăl asociatului A. SRL și în acest mod, SC C. SRL care deține spațiile de producție a fracționat investiția prin depunerea celor două proiecte pe numele SC A. SRL și SC B. SRL, pentru a putea beneficia de o valoare a ajutorului public nerambursabil mai mare decât plafonul maxim de 200.000 Euro. Concluzionând, se arată că SC A. SRL a încălcat dispozițiile legale, în sensul că împreună cu alt beneficiar SC B. SRL a încălcat regula de minimis prin fărâmițarea investițiilor în mod artificial, cele două investiții propuse pentru finanțare reprezentând cumulat o investiție unică în sensul că cele două proiecte cumulate au același scop, respectiv obținerea produsului finit - case modulare.

Ambii beneficiari au cunoscut de la început condițiile de accesare a finanțării în cadrul măsurii 312 informațiile fiind puse la dispoziția acestora, atât prin Ghidul Solicitantului, cât și prin informațiile postate pe site-ul oficial al Agenției, astfel că nu se poate reține o eroare ce nu putea fi depistată în mod rezonabil, pentru a fi exonerate de obligația de rambursare a sumelor acordate necuvenit din moment ce acționarii celor două societăți au conlucrat și au cunoscut că vor realiza investiții complimentare, că vor presta servicii către același beneficiar, că vor folosi capitalul financiar prin reluare de la o firmă la alta, etc.

Intimata-reclamantă avea obligația de a respecta toate criteriile de eligibilitate și selecție precum și de a prezenta documente justificative, fiind în interesul său de a realiza un proiect eligibil.

Ca urmare, față de situația de fapt, probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, rezultă că prin sentința recurată au fost ignorate dispozițiile legale aplicabile, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motivele de recurs expuse pe larg, încadrându-se pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Intimata SC A. SRL, a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului, excepție respinsă ca urmare a admiterii în principiu a recursului declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în procedura filtru.

Pe fondul cererii de recurs, a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că sentința recurată este legală și temeinică, în cauză nefiind elemente care să dovedească fracționarea celor două investiții, aspect reținut și prin Decizia nr. 29216 din 16 septembrie 2013 prin care a fost admisă contestația formulată de SC B. SRL.

Cele două societăți au domenii de activitate total diferite, neexistând puncte comune în ceea ce privește executarea produsului finit, complementaritatea investițiilor invocate de recurentă, fiind pur teoretică, conturată la nivel de posibilitate.

Ca urmare, pentru aceleași argumente expuse pe larg și prin cererea de chemare în judecată, se solicită respingerea recursului ca nefondat.

Procedura filtru

În procedura filtru reglementată de art. 493 C. proc. civ., au fost verificate condițiile de formă ale recursului în raport de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., fiind întocmit raportul și comunicat părților conform art. 493 alin. (2) și (4) C. proc. civ., iar în ședința din data de 25 ianuarie 2016 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta SC A. SRL Iași, dispunându-se citarea părților în ședință publică.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Recurenta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de Autoritate Contractantă și intimata-reclamantă SC A. SRL Iași au încheiat la data de 18 aprilie 2011, contractul de finanțare nr. x pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului național pentru dezvoltare rurală.

Potrivit art. 1 (1) din Contract, obiectul contractului îl reprezintă finanțarea nerambursabilă de către Autoritatea Contractantă prin punerea în aplicarea Cererii de finanțare pentru proiectul "Înființare secție de producție panouri prefabricate din lemn pentru case modulare prin achiziția de utilaje".

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 21 iunie 2013, s-a constatat că beneficiarul contractului de finanțare a încălcat prevederile contractului prin nerespectarea art. 1 din contract și ar. 1, 3 și 13 din anexa 1 - Prevederi Generale la Contractul de finanțare, iar prin Decizia nr. 27232 din 29 august 2013, a fost respinsă contestația formulată de SC A. SRL Iași împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Instanța de contencios administrativ a fost învestită să verifice legalitatea celor două acte administrative în raport de dispozițiile contractuale și legale aplicabile.

Astfel, prin actele contestate s-a reținut că investițiile propuse de SC A. SRL Iași și SC B. SRL sunt fracționate, completându-se în cadrul unui flux tehnologic, cu scopul obținerii unui produs finit - casă modulară, iar prin fracționarea investiției se încalcă criteriul de eligibilitate enunțat în fișa măsurii 312.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă fără echivoc că proiectele dezvoltate de SC A. SRL Iași cât și de SC B. SRL sunt amplasate în comuna P., consultantul ambelor societăți este F., ambele societăți au contracte de închiriere au același locator, iar asociatul unic al SC G. SRL este H., tatăl asociatului unic al SC A. SRL Iași.

De asemenea, asociații celor trei societăți (respectiv I., asociat unic al SC A. SRL Iași, J. asociat unic al SC B. SRL) au același domiciliu - Municipiul Iași, fapt ce rezultă din actele de la dosar fond, iar produsele fabricate de cele două societăți sunt complementare în condițiile în care o societate a executat panouri pentru pereți, iar cealaltă societate - panouri pentru acoperiș, produsul finit fiind case modulare.

Investițiile propuse de cele două societăți sunt fracționate, pentru obținerea produsului finit casă modulară, iar clientul celor două societăți este SC G. SRL, această societate fiind și locatorul spațiilor de producție pentru cele două societăți.

Din situația expusă rezultă legătura dintre cele trei societăți, scopul urmărit, creându-se astfel condiții artificiale pentru finanțarea investițiilor, SC A. SRL Iași, beneficiind de un ajutor public nerambursabil de 128.047 euro, iar SC B. S.R.L de 145.298 euro, investițiile propuse de cele două societăți fiind complementare.

Prin Ghidul Solicitantului - măsura 312 - se arată că sprijinul acordat se va face conform Regulamentului Comisiei CE nr. 1998/2006 de aplicare a art. 87 și 88 al Tratatului de instituire a Comunităților Europene, privind ajutorul "de minimis", Jurnalul Oficial L 379/28.12.2006 și conform Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea schemei de ajutor de minimis aferentă măsurilor anexei 3 din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 cu Titlu "Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural" prevăzute de anexa ce face parte din acord.

Prin art. 9 din Anexă, sunt stabilite condițiile ce trebuie îndeplinite de beneficiarii ajutorului de minimis, la art. 11 - 12 sunt stabilite criteriile de eligibilitate, iar neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate și selecție pe toată durata contractului, reprezintă neregulă ce poate duce la declararea ca neeligibile a cheltuielilor.

Intimata-reclamantă SC A. SRL Iași a încălcat dispozițiile contractului de finanțare, respectiv art. 1, 3 și 13 din Anexa I - Prevederi generale la Contractul de finanțare, având în vedere că împreună cu SC B. SRL a încălcat regula de minimis prin fragmentarea investițiilor, cele două proiecte având ca scop obținerea produsului finit - casă modulară.

Faptul că Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a aprobat finanțarea investiției cu o valoare mai mare pentru SC B. SRL, nu reprezintă un motiv de nelegalitate al actelor contestate în prezenta cauză, iar reținerea instanței în sensul că "s-a aplicat un tratament inechitabil, discriminatoriu" nu are un fundament legal, instanța fiind investită să se pronunțe asupra legalității actelor contestate în prezenta cauză prin raportare la dispozițiile contractuale și comunitare.

Conform art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei Europene, nu se efectuează plata către beneficiarii pentru care s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste plăți, cu scopul de a obține un avantaj care contravine obiectivelor programului.

Crearea condițiilor artificiale se apreciază sub rigoarea normelor metodologice de implementare și verificare a criteriilor de eligibilitate specifice fiecărei măsuri.

Elementele comune, generale, care au dus la crearea condițiilor artificiale, ținând cont de dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, ale CE nr. 1698/2005, sunt amplasamentul comun pentru ambele proiecte, proiectele au același consultant, asociații unici ai celor două societăți au același domiciliu, atât SC A. SRL Iași cât și SC B. S.R.L au contracte de închiriere pentru teren și halele unde își desfășoară activitatea de la SC G. SRL, această societate având ca asociat unic pe tatăl asociatului unic al intimatei-reclamante, iar investițiile sunt complementare pentru obținerea produsului finit - casă modulară - în condițiile în care o societate execută panouri pentru pereți, iar cealaltă execută panouri pentru acoperișuri.

Prin Ghidul de accesare a fondurilor europene nerambursabile prin PNDR, se arată ce sunt condițiile artificiale și cum se sancționează, condițiile artificiale fiind acele condiții de eligibilitate sau selecție create de beneficiari cu scopul de a transforma o solicitare neeligibilă în eligibilă, de a spori punctajul obținut sau de a obține avantaje financiare mai mari.

În cauza de față, prin condițiile artificiale arătate s-a urmărit obținerea unor avantaje financiare mai mari, cu depășirea ajutorului de minimis, prin fragmentarea celor două proiecte complementare, încălcându-se astfel dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei nr. 65/2011 privind normele de aplicare ale Regulamentelor CE nr. 1698/2008.

Față de considerentele de fapt și drept expuse, se constată că instanța de fond a reținut eronat situația de fapt expusă prin raportare la normele de drept național și comunitar, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 21 din 9 februarie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, va casa Sentința nr. 21 din 9 februarie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal și în consecință va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Iași, privind anularea procesului-verbal din 28 iunie 2013 și a Deciziei nr. 27.232 din 29 august 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 21 din 9 februarie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează Sentința nr. 21 din 9 februarie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Iași, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL