ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 468/2016

Decizia nr. 468/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Oradea

la data de 6 iulie 2015,

reclamanta A.

a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul B.

, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

exercitarea autorității părintești asupra minorului C., în mod exclusiv de către reclamantă și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de acordul pârâtului pentru întocmirea oricăror acte care privesc persoana minorului, inclusiv pentru eliberarea unui pașaport necesar la ieșirea din țară a minorului, având în vedere că există neînțelegeri.

Prin sentința civilă nr. 9457 din 29 octombrie 2015, Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei Oradea a reținut că

în pricinile privitoare la persoane se aplică dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța competentă este cea de la domiciliul pârâtului.

În raport de dispozițiile art. 126 C. proc. civ. raportat la cele ale art. 129 pct. 3 din același cod, în litigiile care nu sunt referitoare la bunuri, competența teritorială este exclusivă.

Față de împrejurarea că domiciliul actual al pârâtului se află în localitatea Simeria, arondată teritorial Judecătoriei Deva, Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Astfel învestită, Judecătoria Deva, prin sentința civilă nr. 148 din 26 ianuarie 2016, la rândul său, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea și, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din N.C.P.C., constatând ivit conflictul negativ de competență, l-a înaintat, spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Deva a reținut că,

potrivit dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ. în competența instanței de tutelă și familie, se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Această normă reglementează o competență teritorială exclusivă, criteriul de determinare a sferei sale de aplicare reprezentându-l obiectul cererilor, potrivit voinței exprese a legiuitorului.

Având în vedere dispozițiile art. 106 C. civ., care enumeră măsurile de ocrotire a minorului, și exercitarea drepturilor părintești constituie o formă de ocrotire, ce atrage aplicabilitatea art. 114 C. proc. civ., având caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că minorul, persoană ocrotită, locuiește în localitatea Rontau, județul Bihor, împreună cu reclamanta, competența soluționării cauzei revine Judecătoriei Oradea.

Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 decembrie 2014, fiind fixat termen pentru soluționare la 29 ianuarie 2015.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru considerentele care succed.

Art. 106 alin. (1) C. civ. prevede că; „

Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…) iar potrivit art. 107 C. proc. civ., „Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii”.

Conform art. 76 C. proc. civ., „judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare”.

Art.

114 C. proc. civ. prevede că

„dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.

Titlul IV C. civ. intitulat „Autoritatea părintească” cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din

neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).

De asemenea,

art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că „

În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc” iar la alin. (2) că” Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți (art. 398 alin. (1)), stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1)) sau stabilirea contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1)).

În raport de textele legale menționate, având în vedere obiectul acțiunii dedusă judecății, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală, conform căreia „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel (alin. (1))”.

Pentru aceste considerente, având în vedere că minorul C. locuiește cu mama sa, în

localitatea Rontau, jud. Bihor

, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2016.