ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1461/2016

Decizia nr. 1461/2016

Deliberând asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 38 decembrie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a

civilă, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au chemat în

judecată Statul Român prin G., pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să fie obligată pârâta la efectuarea operațiunilor

administrative prevăzute de Legea nr. 165/2013, în sensul evaluării

și stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în puncte

valorice în dosarul aferent Dispoziției nr. 210 din 26 ianuarie 2011

privind modificarea Dispoziției nr. 2199 din 26 martie 2008, așa cum

a fost modificată prin Dispoziția nr. 919 din 19 februarie 2009

emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca și să emită

decizia de compensare prin puncte, pentru restituirea prin echivalent a

imobilului teren și construcție demolată din municipiul

Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj, trecut în proprietatea statului în mod

abuziv șl fără titlu. De asemenea, s-a solicitat obligarea

pârâtei la plata sumei de 200 lei, cu titlu de daune cominatorii, pentru

fiecare zi de întârziere, începând cu cele 60 de zile de la data rămânerii

definitive a hotărârii.

Prin sentința

nr. 625 din 6 mai 2015 pronunțată de Tribunalul București a fost

admisă excepția prematurității acțiunii și, în

consecință, a fost respinsă cererea reclamanților, ca

prematur introdusă.

Curtea

de Apel București, secția a III-a civiIă și pentru cauze cu

minori și de familie, prin Decizia nr. 121/A din 29 februarie 2016, a

anulat cererea de apel formulată de apelanții-reclamanți A., B.,

C., D., E. și F.

Împotriva

acestei decizii, au declarat recurs reclamanții, dosarul fiind înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12

aprilie 2016 și repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei

Ecris aflată la fila 1 din dosarul de recurs.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului

privind admisibilitatea în principiu a recursului, în temeiul

dispozițiilor art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. acesta fiind comunicat

părților pentru a putea depune puncte de vedere, conform art. 493 alin.

(4) C. proc. civ. în cauză, nu au fost depuse puncte de vedere la raport. Analizând

recursul în condițiile art 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art.

499 teza finală din aceeași lege, potrivit cărora în cazul în

care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea

de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca

si analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile

date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu

recurs.

Rezultă

că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici

recursului și, prin urmare, are caracter inadmisibil calea de atac

exercitată împotriva unor atare hotărâri.

În

drept,

Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în

natură sau în echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada

regimului comunist în România, în temeiul căreia a fost formulată

prezenta acțiune, în art. 16 arată că „Cererile de restituire

care nu pot fi soluționate prin restituire în natura la nivelul

entităților investite de lege se soluționează prin

acordarea de măsuri compensatorii, sub formă de puncte, care se

determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7)", Prevederile art. 21

descriu procedura ce trebuie urmată în vederea emiterii deciziei de

compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

Dispozițiile

art. 35 stipulează că: „ Deciziile emise cu respectarea prevederilor art.

33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul entității, în

termen de 30 de zile de la data comunicării. în cazul în care entitatea

învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33

și art. 34, persoana care se consideră îndreptățită se

poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1)

în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru

soluționarea cererilor. în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2),

instanța judecătorească se pronunță asupra

existenței întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea

în natură sau, după caz, acordarea de masuri reparatorii în

condițiile prezentei legi. Hotărârile judecătorești pronunțate

potrivit alin. 3 sunt supuse numai apelului.

Rezultă,

deci, ca potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea specială nr. 165/2013,

hotărârea tribunalului este supusă numai apelului, a cărui

soluționare intră în competența curții de apel.

În

speță, sunt. însă incidente și dispozițiile art. 18 alin.

(2), teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

care statuează că „În procesele pornite începând cu data

intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31

decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în

cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația

civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și

de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind

repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte

cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De

asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Astfel,

din interpretarea sistematică a textelor de lege menționate

rezultă, că singura cale de atac împotriva hotărârilor

pronunțate de tribuna! în materia Legii nr. 165/2013 este apelul.

Pentru

argumentele expuse, Decizia nr. 121/A din 29 februarie 2016 a Curții de

Apel București nu este susceptibilă de recurs, fund

pronunțată în cadrul soluționării unui apel declarat

împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Față

de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de

reclamanții A., B., C., D., E. și F., ca inadmisibil.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E.

și F. cu domiciliul procesual ales în București, sector 3, în

contradictoriu cu Statul român prin G. cu sediul în București, sector 1,

împotriva Deciziei nr. 121/A din 29 februarie 2016 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Fără

nicio cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 iulie 2016.