ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1461/2016

Decizia nr. 1461/2016 Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 38 decembrie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au chemat în judecată Statul Român prin G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la efectuarea operațiunilor administrative prevăzute de Legea nr. 165/2013, în sensul evaluării și stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în puncte valorice în dosarul aferent Dispoziției nr. 210 din 26 ianuarie 2011 privind modificarea Dispoziției nr. 2199 din 26 martie 2008, așa cum a fost modificată prin Dispoziția nr. 919 din 19 februarie 2009 emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca și să emită decizia de compensare prin puncte, pentru restituirea prin echivalent a imobilului teren și construcție demolată din municipiul Cluj-Napoca, înscris în C.F.

Cluj, trecut în proprietatea statului în mod abuziv șl fără titlu. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei, cu titlu de daune cominatorii, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu cele 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. Prin sentința nr. 625 din 6 mai 2015 pronunțată de Tribunalul București a fost admisă excepția prematurității acțiunii și, în consecință, a fost respinsă cererea reclamanților, ca prematur introdusă. Curtea de Apel București, secția a III-a civiIă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 121/A din 29 februarie 2016, a anulat cererea de apel formulată de apelanții-reclamanți A., B., C., D., E. și F. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 aprilie 2016 și repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei Ecris aflată la fila 1 din dosarul de recurs.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. acesta fiind comunicat părților pentru a putea depune puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. în cauză, nu au fost depuse puncte de vedere la raport. Analizând recursul în condițiile art 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din aceeași lege, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca si analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și, prin urmare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri. În drept, Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau în echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acțiune, în art. 16 arată că „Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natura la nivelul entităților investite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii, sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7)", Prevederile art. 21 descriu procedura ce trebuie urmată în vederea emiterii deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

Dispozițiile art. 35 stipulează că: „ Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și art. 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de masuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. 3 sunt supuse numai apelului. Rezultă, deci, ca potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea specială nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă numai apelului, a cărui soluționare intră în competența curții de apel. În speță, sunt. însă incidente și dispozițiile art. 18 alin. (2), teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. care statuează că „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Astfel, din interpretarea sistematică a textelor de lege menționate rezultă, că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribuna! în materia Legii nr. 165/2013 este apelul. Pentru argumentele expuse, Decizia nr. 121/A din 29 februarie 2016 a Curții de Apel București nu este susceptibilă de recurs, fund pronunțată în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E. și F., ca inadmisibil. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E. și F. cu domiciliul procesual ales în București, sector 3, în contradictoriu cu Statul român prin G. cu sediul în București, sector 1, împotriva Deciziei nr. 121/A din 29 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iulie 2016.