Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.07.2016
inadmisibil

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1461/2016

HOTĂRÂRE
07.07.2016
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1461/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1461/2016 Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 38 decembrie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au chemat în judecată Statul Român prin G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la efectuarea operațiunilor administrative prevăzute de Legea nr. 165/2013, în sensul evaluării și stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în puncte valorice în dosarul aferent Dispoziției nr. 210 din 26 ianuarie 2011 privind modificarea Dispoziției nr. 2199 din 26 martie 2008, așa cum a fost modificată prin Dispoziția nr. 919 din 19 februarie 2009 emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca și să emită decizia de compensare prin puncte, pentru restituirea prin echivalent a imobilului teren și construcție demolată din municipiul Cluj-Napoca, înscris în C.F.

Cluj, trecut în proprietatea statului în mod abuziv șl fără titlu. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei, cu titlu de daune cominatorii, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu cele 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. Prin sentința nr. 625 din 6 mai 2015 pronunțată de Tribunalul București a fost admisă excepția prematurității acțiunii și, în consecință, a fost respinsă cererea reclamanților, ca prematur introdusă. Curtea de Apel București, secția a III-a civiIă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 121/A din 29 februarie 2016, a anulat cererea de apel formulată de apelanții-reclamanți A., B., C., D., E. și F. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 aprilie 2016 și repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei Ecris aflată la fila 1 din dosarul de recurs.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. acesta fiind comunicat părților pentru a putea depune puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. în cauză, nu au fost depuse puncte de vedere la raport. Analizând recursul în condițiile art 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din aceeași lege, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca si analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și, prin urmare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri. În drept, Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau în echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acțiune, în art. 16 arată că „Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natura la nivelul entităților investite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii, sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7)", Prevederile art. 21 descriu procedura ce trebuie urmată în vederea emiterii deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

Dispozițiile art. 35 stipulează că: „ Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și art. 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de masuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. 3 sunt supuse numai apelului. Rezultă, deci, ca potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea specială nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă numai apelului, a cărui soluționare intră în competența curții de apel. În speță, sunt. însă incidente și dispozițiile art. 18 alin. (2), teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. care statuează că „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Astfel, din interpretarea sistematică a textelor de lege menționate rezultă, că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribuna! în materia Legii nr. 165/2013 este apelul. Pentru argumentele expuse, Decizia nr. 121/A din 29 februarie 2016 a Curții de Apel București nu este susceptibilă de recurs, fund pronunțată în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E. și F., ca inadmisibil. PENTRU

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E. și F. cu domiciliul procesual ales în București, sector 3, în contradictoriu cu Statul român prin G. cu sediul în București, sector 1, împotriva Deciziei nr. 121/A din 29 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iulie 2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-01-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 155/2016
Decizia nr. 155/2016 Deliberând, asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 03 noiembrie 2004, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul S
ÎCCJ 2016-06-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1244/2016
cedare. Despăgubirile de 46.000 lei au fost acordate cu privire la construcția demolată și nu cu privire la teren. Atâta timp cât aleea nu este de utilitate publică și accesul în imobil se poate face prin altă parte, terenul poate fi restit
ÎCCJ 2018-03-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 871/2018
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 248/A din 15 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul formulat de
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 968/2016
București, secția a V-a civilă. Critica formulată de recurenții pârâți potrivit căreia decizia recurată s-a dat cu încălcarea art. 2494 și art. 2499 C. civ., se constată că este străină de natura pricinii, câtă vreme temeiul de drept al acț
ÎCCJ 2019-10-23
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1890/2019
Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin Cererea înregistrată sub număr x/2015 la Judecătoria sectorului 1 București, la data de 22 aprilie 2015, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C. și Statul Român, prin Minist
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă