ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 462/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 462/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 462/2015
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr 3318 din 13 septembrie 2013 Tribunalul Buzău a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâta A. - com. Mihăilești, a admis în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamanta SC B. SRL și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 52.004,67 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și suma de 52.004,67 lei, cu titlu de penalități de întârziere, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a A. com. Mihăilești, aceasta a fost respinsă în considerarea disp art. 19 alin. (1) și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, aceasta a fost respinsă pe considerentul că termenul de prescripție curge de la data scadenței facturii din 1 martie 2011, iar acțiunea a fost formulată în termen.
Între părți s-au încheiat două contracte de servicii: contractul din 28 octombrie 2008 prin care reclamanta se obliga să presteze în favoarea pârâtei studii de fezabilitate pentru rețeaua de alimentare cu apă satul Mihăilești, rețeaua de canalizare menajeră satul Mihăilești și reabilitare drumuri comunale 5 km, necesare accesării de către pârâtă a fondurilor structurale din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală - măsura 322; prin al doilea contract, ridicări topografice și studii geotehnice pentru rețeaua de alimentare cu apă satul Mihăilești; rețeaua de canalizare menajeră satul Mihăilești și reabilitare drumuri comunale 5 km.
Pentru executarea studiilor de fezabilitate reclamanta a emis factura fiscală din 1 aprilie 2009 în valoare de 50.085,30 lei achitată de pârâta A. com. Mihăilești cu O.P. din 16 aprilie 2009. Pentru executarea lucrărilor de ridicări topografice și studii geotehnice reclamanta a emis factura fiscală din 1 martie 2011 în valoare de 52.004,67 lei.
Executarea corectă, conform contractului și la standardele necesare de către reclamantă a serviciilor contractate, rezultă din aprobarea acestora de către Consiliul Local al com. Mihăilești prin Hotărârile nr. 24, nr. 25 și nr. 26 din 30 iulie 2009.
Penalitățile de întârziere de 1% pretinse de reclamantă au ca temei clauza penală stipulată de părți în art. 8 pct. 8.2 din Contractul de servicii din 28 octombrie 2008.
Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractate, iar pârâta nu a achitat decât parțial prețul serviciilor prestate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta A. com. Mihăilești prin primar criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului se arată că instanța a realizat o greșită aplicare a legii, cauzată în primul rând de lipsirea de eficiență a probelor administrate în cauză, întemeindu-și soluția în principal pe simplele susțineri neprobate ale intimatei, privind executarea corespunzătoare și la timp a lucrărilor promise.
Prin Decizia
nr
70 din 24 martie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat în parte sentința în sensul că pe fond a respins acțiunea și a menținut restul dispozițiilor instanței.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele:
În cauză au fost încălcate dispozițiile legale obligatorii prevăzute de Legea nr. 7/1996 ce prevăd la art. 19 și art. 20 avizarea, verificarea lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei, topografiei și cartografiei, cu consecința ineficacității lucrării pentru proiectul ce urma a fi desfășurat.
S-a invocat neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor contractuale asumate, respectiv neavizarea lucrării potrivit legislației în vigoare, aspect ce este confirmat de înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Intimata pârâtă s-a apărat doar în sensul că lucrarea a fost avizată prin Hotărâre de Consiliu Local, fără a face dovada respectării procedurii legale de avizare a lucrărilor, context în care s-a reținut executarea defectuoasă a clauzelor contractuale.
Așa fiind, pârâta apelantă nu poate fi obligată a achita prețul unei lucrări ce nu respectă cuprinsul clauzelor contractuale, fiind ineficientă sub aspectul destinației sale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC B. SRL,
criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:
Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii și este dată cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Lucrările efectuate de recurentă au fost executate la standardul cerut de legiuitor și la termenele stabilite.
Prin achitarea studiilor de fezabilitate, intimata pârâtă a recunoscut că societatea recurentă și-a îndeplinit obligațiile izvorâte din contractul având ca obiect ridicări topografice și studii geotehnice fără de care studiile de fezabilitate nu puteau fi făcute.
Lucrările au fost executate conform cerințelor din măsura 322 - actul normativ care reglementează activitatea de întocmire și standardele cerute documentației pentru obținerea de către instituții a finanțărilor din fonduri europene.
Art. 19 și art. 20 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare nu sunt aplicabile speței deduse judecății, nu reprezintă temeiuri de drept ale stabilirilor standardelor pentru lucrările făcute de societatea recurentă și nu dovedesc neexecutarea lucrării sau a obligațiilor contractuale de către aceasta.
Normele care stabilesc criteriile pentru obținerea finanțării și care reglementează activitatea de întocmire și standardele cerute documentației și lucrărilor pentru obținerea de către instituții a finanțărilor sunt cuprinse în Măsura 322.
Din analiza dispozițiilor Măsurii 322 rezultă că lucrările de ridicări topografice și de studii geodezice nu se cere avizarea lor de către oficiul de cadastru.
Pentru studiul de fezabilitate nu s-a cerut avizul de la oficiul teritorial de cadastru și sub acest aspect cererea de finanțare a fost conformă cu standardele cerute de Măsura 322.
Curtea de Apel a reținut în mod greșit că ne aflăm în fața unei excepții de neexecutare a contractului, lucrarea fiind ineficientă destinației sale deoarece lucrările au fost executate și predate beneficiarului. Au fost folosite de acesta pentru obținerea finanțării și au corespuns standardelor cerute de Măsura 322 (nefiind necesar avizul și înregistrarea la Oficiul de Cadastru) cererea de finanțare depusă de pârâta-intimată nefiind respinsă pentru motivul că nu exista avizul, înregistrarea sau controlul oficiului de cadastru, ci pentru culpa sa.
Se solicită modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 3318 din 13 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău.
În cauză, intimata a depus note de concluzii solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
În mod greșit s-a reținut că lucrările de ridicare topografică și geotehnice nu sunt avizate de oficiul de cadastru conform disp. art. 19 și art. 20 din Legea nr. 7/1996, situație în care lucrarea nu respectă cuprinsul clauzelor contractuale „fiind ineficientă destinației sale” și drept consecință ne aflăm în „fața unei excepții de neexecutare a contractului”.
În realitate, între părți au fost încheiate două contracte de prestări servicii. Unul dintre aceste contracte prevede că prestatorul SC B. SRL se obligă să execute:
a) Studiile de Fezabilitate: - rețea alimentare apă (sat Mihăilești);
- rețea canalizare menajeră (sat Mihăilești);
- reabilitare drumuri comunale (5 km) necesare accesării fondurilor structurale din cadrul PNDR - m
ăsura 322.
Prin cel de-al doilea contract, prestatorul se obligă să execute:
a) Ridicări topografice pentru
- rețea alimentare apă (sat Mihăilești);
- rețea canalizare menajeră (sat Mihăilești);
- reabilitare drumuri comunale (5 km);
b) Studii geotehnice pentru - rețea alimentare apă (sat Mihăilești);
- rețea canalizare menajeră (sat Mihăilești);
- reabilitare drumuri comunale (5 km).
Lucrările executate în temeiul primului contract au fost achitate.
Lucrările executate în temeiul celui de-al doilea contract, intimata pârâtă refuză să le plătească.
Nu se poate reține că suntem în prezenta unei excepții de neexecutare a contractului întrucât lucrările au fost executate în conformitate cu clauzele contractuale și cu standardele prevăzute în
Măsura 322.
Această Măsură nu prevede obligativitatea avizării lucrărilor de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Pe de altă parte, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 19 și art. 20 din Legea nr 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare. Aceste articole de lege prevăd atribuțiile oficiului teritorial de cadastru și se regăsesc în cap. III din Lege - Organizarea lucrărilor sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară.
Art. 19 - Oficiul teritorial controlează, avizează și recepționează, după caz, lucrările de geodezie, topografie, cadastru și cartografie.
Art. 20 - Modul de avizare, verificare și recepție a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei, topografiei și cartografiei se stabilește prin regulament aprobat prin ordin al directorului general al Agenției Naționale, cu consultarea uniunii profesionale înființate prin lege specială.
Este de precizat că recurenta nu a executat lucrări de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară, ci a efectuat lucrări conform clauzelor contractuale, respectiv ridicări topografice și studii geotehnice necesare accesării fondurilor structurale din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală - m
ăsura 322.
Nefiind lucrări de cadastru rezultă că nu exista obligația avizării și recepționării de oficiul teritorial de cadastru.
În contractul de prestări servicii nu există nicio clauză care să impună obținerea vreunui aviz de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară și nici în Măsura 322 nu se face referire la obținerea unui asemenea aviz.
Așadar, în mod greșit s-a reținut culpa recurentei reclamantei cu ocazia executării prestației stabilite în sarcina sa.
În realitate, recurenta reclamantă a executat lucrările în conformitate cu clauzele contractului încheiat cu intimata, astfel încât este îndreptățită să primească plata acestor servicii.
Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, recursul urmează a fi admis și se va modifica decizia recurată în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de
pârâta A. com. Mihăilești împotriva sentinței nr 3318 din 13 septembrie 2013 a Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC B. SRL Buzău prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență, C.
Modifică Decizia nr. 70 din 24 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta A. com. Mihăilești împotriva sentinței nr. 3318 din 13 septembrie 2013 a Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
12 februarie 2015.