ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1469/2016

Decizia nr. 1469/2016

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 4 decembrie 2014, sub nr. x/98/2014, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâta SC F. SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata despăgubirilor cu titlu de daune materiale și morale, după cum urmează:

Pentru decesul numitului D.

Pentru vătămările suferite personal de numitul C. - suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 321/F din 4 martie 2015 Tribunalul Ialomița a admis, în parte, cererea formulată de reclamanții A., E., B. și C., a obligat pârâta SC F. SA la plata către reclamantul A. a sumei de 7.050 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale pentru decesul fiului D.; către reclamanta E. a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale pentru decesul fiului D., către reclamantul B. a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru decesul fratelui D.; către reclamantul C. a sumei de 25.000 lei, cu titlu de daune morale pentru vătămarea sa. Pe cale de consecință, a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 338 lei cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport avocat și la plata sumei de 6.200 lei către reclamanta E. și respectiv 1.860 lei către reclamantul C., reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A., E., B. și C. precum și pârâta SC F. SA Voluntari.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 533/A din 6 noiembrie 2015 a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă SC F. SA Voluntari - împotriva Sentinței civile nr. 321/F din 4 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă.

A admis apelul formulat de apelanții-reclamanți A., E., B. și C. împotriva Sentinței civile nr. 321/F din 4 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă.

A schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantul C. a sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.

A menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC F. SA Voluntari.

Recurenta-pârâtă solicită, în temeiul art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ., admiterea recursului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, desființarea titlului executoriu reprezentat de către Decizia nr. 533/2015 a Curții de Apel București, întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia în temeiul art. 722 C. proc. civ., iar pe fond, în rejudecare, respingerea apelului declarant de către reclamanții A., E., B. și C..

Recurenta-pârâtă, prin criticile formulate, reproșează instanței de apel faptul că a majorat, în rejudecare, suma de bani solicitată cu titlu de daune morale pentru reclamantul C., de la 25.000 la 50.000 lei, considerând că acest cuantum exagerat de mare nu este rezultatul unei evaluări corecte.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 496 - 497 C. proc. civ.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au invocat, în principal, excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. iar, în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Problema care se pune este aceea dacă instanța de apel a respectat legislația în materie, aplicabilă stării de fapt în speța dedusă judecății și dacă a luat în considerare în stabilirea cuantumului daunelor morale, criterii relevante.

Despăgubirile atât pentru daunele materiale cât și pentru daunele morale se acordă în baza art. 50 și urm. din Legea nr. 136/1995, cât și prin Ordine ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), la data producerii accidentului, fiind în vigoare Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care prevede, la art. 49 pct. 2 că daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

În recursul său, recurenta a criticat decizia instanței de apel sub aspectul majorării cuantumului daunelor morale acordate apelantului-reclamant C. cu 25.000 lei față de cel stabilit de instanța de fond și a menținerii obligației sale de plată a despăgubirilor solicitate de ceilalți apelanți-reclamanți.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanța de apel a validat parțial raționamentul primei instanțe, care a făcut o amplă analiză asupra stării de fapt, concluzionând totuși că, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate apelantului C., acesta nu a fost determinat în mod corect.

Spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. Chiar în condițiile în care stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, aspecte luate în considerare de instanța de control judiciar.

Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci procedează la o apreciere a circumstanțelor particulare a cauzei relevate însă de probatoriul administrat.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC F. SA Voluntari împotriva Deciziei civile nr. 533/A din 6 noiembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 septembrie 2016.

Procesat de GGC - CT