ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 82/2017

Decizia nr. 82/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Șimleu Silvaniei, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., E. și F., solicitând instanței următoarele: 1. să se constate că din masa succesorală rămasă în urma defunctului G. face parte cota de 1/5 din imobilul înscris în C.F., în suprafață de 2.878 mp, situat administrativ în Mal, com.

Sâg, jud. Sălaj, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor din 12 ianuarie 1995; 2. să se constate că moștenitorii defunctului sunt E., în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de 1/20 și F., în calitate de fiică, cu cota de 3/20 parte; 3. să se dispună ieșirea din indiviziune în privința imobilului din litigiu prin formarea de loturi: un lot în suprafață de 1300 mp-curți, construcții cu o casă de locuit și anexe gospodărești va rămâne în indiviziunea celor 5 moștenitori ai defuncților; loturile 2-6 se vor atribui distinct fiecărui moștenitor în funcție de pozițiile pe care ie vor exprima aceștia prin întâmpinare sau în fața instanței de judecată; 4. să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al moștenitorilor, cu titlu de ieșire din indiviziune, raportat la loturile 2-6, iar în ceea ce privește lotul I să se dispună înscrierea cu titlu de proprietate; 5. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.

Prin sentința nr. 448 din 31 mai 2016 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare. La adoptarea acestei soluții au fost avute în vedere prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. care instituie pentru soluționarea cererilor in materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, o competență materială exclusivă în favoarea instanței de ia ultimul domiciliu al defunctului. în cauză, reclamantul a solicitat stabilirea masei succesorale suplimentare după defunctul G. cu privire la un imobil situat în localitatea Mal, com. Sâg, județul Sălaj. Având în vedere că ultimul domiciliu al acestuia a fost în localitatea Comloșu Mic, jud. Timiș, instanța competentă sa soluționeze cauza este, în temeiul art. 118 alin. (1) pct. 2, coroborat cu H.G.

nr. 337/1993, Judecătoria Sânnicolau Mare. Această instanță, la rândul său, prin sentința nr. 805 din 11 octombrie 2016 a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că obiectul principal al cauzei îl reprezintă partajul judiciar, iar imobilul de partajat se află în localitatea Mal, com. Șag, jud. Sălaj, pe raza de competență a Judecătoriei Șimleu Silvanei, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. 117 C. proc.

civ. Capetele de cerere având ca obiect constatarea masei succesorale după defunctul G. și a calității de moștenitor asupra imobilului în litigiu cu cotele părți indicate în acțiune sunt accesorii partajului în sensul art. 984 C. proc. civ., precum stabilirea bunului supus împărțelii, stabilirea calității de coproprietar, deoarece reclamantul pretinde în petitul acțiunii că stabilirea calității de moștenitor a părților a avut loc deja prin procedura succesorală notarială în urma căreia a rezultat certificatul de moștenitor din 1995, emis de Notariatul de Stat Zalău.

în acest sens, solicită instanței să ia act de cele stabilite în procedura succesorală notarială, concluzii reluate și prin cererea depusă la dosarul Judecătoriei Sânnicolau Mare, fila 12. Pe de altă parte, s-a reținut că bunul supus împărțelii nu face parte integral din succesiunea defunctului G., ci numai cota de 1/5 din acesta, în acest caz indiviziunea nerezultând, în înțelesul art. 117 alin. (3) C. proc. civ., din succesiunea defunctului G., ci din succesiunea defuncților H. și I., cu ultimul domiciliu în localitatea Mal, jud. Sălaj, conform certificatului do moștenitor.

Acest aspect este de natură să atragă competența Judecătoriei Șimleu Silvanei deoarece capotele de cerere având ca obiect succesiunea defunctului G. au drept finalitate stabilirea cadrului procesual corect prin introducerea în cauză a moștenitorilor acestui defunct, dar cu referire la partajul unui imobil situat în jud. Sălaj a cărui stare de indiviziune rezultă din succesiunea defuncților H. și I., cu ultimul domiciliu în localitatea Mal, jud. Sălaj, și nu dezbaterea și partajarea întregii succesiuni a defunctului.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pentru următoarele considerente: Problema care a determinat ivirea conflictului de competență în cauză este dată de calificarea juridică diferită a obiectului litigiului de către cele două instanțe aflate în conflict, și anume cerere în materie de moștenire, respectiv partaj judiciar, ceea ce a atras aplicarea unor norme de competență teritorială exclusiva diferite, art. 117 și 118 C. proc. civ. Așa cum a reținut și cea de-a doua instanță aflată în conflict, capătul principal al cauzei, care determină competența teritorială, este reprezentat de cererea de împărțeală judiciară ce privește imobilul situat în localitatea Mal, com.

Sâg, județ Sălaj, ce a constituit proprietatea tabulară a defuncților H. și I., după care s-a dezbătut succesiunea conform certificatului de moștenitor din 12 ianuarie 1995, moștenitori fiind B., C., D., G. si A. Se poate observa că imobilul în cauză este singurul bun din masa succesorală a defuncților menționați anterior, care au avut ultimul domiciliu ia locul situării acestui imobil. Primele două capete de cerere, așa cum au fost configurate de către reclamanți privesc constatarea faptului că din masa succesorală rămasă în urma defunctului G. face parte cota de 1/5 din imobilul înscris în C.F., în suprafață de 2.878 mp, situat administrativ în Mal, com.

Sâg, jud. Sălaj, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor din 12 ianuarie 1995; și constatarea faptului că moștenitorii defunctului sunt E., în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de 1/20 și F., în calitate de fiică, cu cota de 3/20 parte, prin valorificarea cotelor-părți determinate prin certificatul de moștenitor din 2001. Privitor ia aceste capete de cerere, pe lângă faptul că acestea țin de stabilirea situației de fapt în raport de probatoriul administrat în cauză, nefiind niște cereri de chemare în judecată propriu-zise, acestea nu pot fi calificate drept cereri în materia moștenirii defunctului G., care să atragă competența instanței de la locul ultimului domiciliu al acestuia, având doar roiul de a justifica fixarea cadrului procesual prin formularea cererii împotriva moștenitorilor săi, și cotele-părți din imobil, conform art. 984 C. proc.

civ., și nefiind, așadar, determinante pentru stabilirea obiectului principal al cererii de chemare în judecată. Din actele dosarului se constată că imobilul pentru care se solicită ieșirea din indiviziune nu face parte în totalitate din succesiunea defunctului G., ci, alături de alte bunuri, doar cota de 1/5, din imobilul ce a aparținut defuncților H. și I. în această situație, starea de indiviziune nu rezultă din succesiunea defunctului G., ci din succesiunea defuncților H. și I., conform certificatului de moștenitor menționat mai sus. Ținând cont că ultimul domiciliu al defuncților H. și I., din a căror succesiune a rezultat indiviziunea cu privire la imobilul în cauză, se afla în circumscripția Judecătoriei Șimleu Silvaniei, aceasta este instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece prezentul litigiu.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Șimleu Silvaniei. Definitiva. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2017.