ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 516/2018

Decizia nr. 516/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 118 din 23 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria

Șimleu Silvaniei

s-a luat act de cererea reclamanților de renunțare la judecată față de pârâtul de rândul 2 - A.. S-a admis în parte cererea modificată și precizată a reclamanților B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâții G., A., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U. - decedată, V., având ca obiect succesiune și partaj. S-a constatat că din masa succesorală suplimentară a defunctului X., decedat, cu ultimul domiciliu în orașul Șimleu Silvaniei, județul Sălaj, face parte dreptul de proprietate în cotă de 1/12 din terenul în suprafață de 1.600 mp înscris în TP din 13 martie 1994, la poziția 4 arabil din intravilan din parcela Niarosca. S-a constatat că moștenitori ai defunctului sunt reclamanții de rândul 3-4 D., în calitate de soție supraviețuitoare cu cota de 2/96, F. și E., în calitate de copii cu cota de câte 3/96 fiecare, potrivit certificatului de moștenitor din 07 iunie 2013 eliberat de B.N.P., Z. S~a constatat că din masa succesorală suplimentară a defunctei Y. (Y. în TP), decedată la data de 23 martie 2013, cu ultimul domiciliu în orașul Șimleu Silvaniei, județul Sălaj, face parte dreptul de proprietate în cotă de 1/12 din terenul în suprafață de 1.600 mp înscris în TP din 13 martie 1994, la poziția 4 arabil din intravilan din parcela Niarosca. S-a constatat că unic moștenitor al defunctei Y. este reclamanta C., conform certificatului de moștenitor din 07 iunie 2013 eliberat de B.N.P., Z. S-a constatat că din masa succesorală suplimentară a defunctului J. decedat, cu ultimul domiciliu în orașul Șimleu Silvaniei, județul Sălaj, face parte dreptul de proprietate în cota de 1/4 din terenul în suprafață de 1.600 mp înscris în TP din 13 martie 1994, la poziția 4 arabil din intravilan din parcela Niarosca. S-a constatat că unic moștenitor ai defunctului este pârâta T., în calitate de legatar universal, conform certificatului de legatar din 19 februarie 2015, eliberat de B.N.P., A.A. S-a constatat că din masa succesorală suplimentară a defunctului B.B. decedat, cu ultimul domiciliu în mun. Satu Mare, face parte dreptul de proprietate în cota de 1/12 din terenul în suprafață de 1.600 mp înscris în TP din 13 martie 1994, la poziția 4 arabil din intravilan din parcela Niarosca. S-a constatat că moștenitori ai defunctului sunt pârâtul de rândul 3 H., în calitate de fam. cu cota de 3/4 și U., în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de V conform certificatului de moștenitor din 19 martie 1998, eliberat de B.N.P., C.C. S-a constatat că din masa succesorală suplimentară a defunctei U. decedată la data de 17 aprilie 2000, cu ultimul domiciliu în Satu Mare, jud. Satu Mare, face parte dreptul de proprietate în cota de 1/48 din terenul în suprafață de 1.600 mp înscris în TP din 13 martie 1994, la poziția 4 arabil din intravilan din parcela Niarosca. S-a constatat că unic moștenitor al defunctei este pârâtul de rândul 3 H. în calitate de fiu, conform certificatului de moștenitor din 26 septembrie 2003, eliberat de B.N.P., D.D. S-a constatat că din masa succesorală suplimentară a defunctului K., decedat, cu ultimul domiciliu în Oradea, județul Bihor, face parte dreptul de proprietate în cota de 1/12 din terenul în suprafață de 1.600 mp înscris în TP din 13 martie 1994, la poziția 4 arabil din intravilan din parcela Niarosca. S-a constatat că moștenitori ai defunctului sunt pârâții de rândul 6-7, K. și L., în calitate de fii, cu cota de 3/8 fiecare, adică 3/96 fiecare din bunul indiviz, și pârâta V., în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de 2/8, adică 2/96 din bunul indiviz, conform certificatului de moștenitor din 01 iulie 2004 eliberat de B.N.P., E.E.. S-a constatat deschisă succesiunea defunctului L. decedat, cu ultimul domiciliu în Șimleu Silvaniei, județul Sălaj.

S-a constatat că din masa succesorală suplimentară a defunctului L., decedat, cu ultimul domiciliu în Șimleu Silvaniei, județul Sălaj, face parte dreptul de proprietate în cota de 1/12 din terenul în suprafață de 1.600 mp înscris în TP din 13 martie 1994, la poziția 4 arabii din intravilan din parcela Niarosca. S-a constatat că moștenitori ai defunctului sunt pârâții de rândul 9-13 N., O., P., R. și S., în calitate de copii, cu cota de câte 1/5 fiecare, adică, 1/60 fiecare din bunul indiviz. S-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul situat în Șimleu Silvaniei, județul Sălaj compus din teren în suprafață de 1.600 mp înscris în TP din 13 martie 1994, la poziția 4 arabil din intravilan din parcela Niarosca, în valoare de 24.000 lei, prin atribuirea în întregime, in cote părți ideale, reclamanților în următoarele cote: reclamantei B. cota de 1/3, adică 8/24, reclamantei C. cotă de 1/3, adică 8/24, reclamantei D. cota de 1/12, adică 2/24, reclamantului E. cota de 3/24, reclamantei F. cota de 3/24. Reclamanții au fost obligați, în funcție de cotele ideale de proprietate arătate mai sus la plata, în termen de maxim 12 luni de la data rămânerii definitive a prezentei, a următoarelor sume de bani cu titlu de sultă aferentă cotelor de proprietate ale pârâților, indicați mai jos, astfel: pârâtei T. suma de 6000 lei, pârâtei G. suma de 2.000 lei, pârâtului K. suma de 750 lei, pârâtului L. suma de 750 lei, pârâtului M. suma de 2.000 lei, pârâtei V. suma de 500 lei, pârâtei R. suma de 400 lei, pârâtei S. suma de 400 lei.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis de Tribunalul Sălaj, secția civilă, prin Decizia nr. 728 din 07 septembrie 2017, A fost

schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul că s-a înlăturat obligația reclamanților de a plăti suma de 6.000 lei cu titlu de sultă către pârâta T. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Împotriva acestei din urmă decizii,

reclamanții B., C., D., E. și F. au declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Sălaj la data de 15 noiembrie 2017.

Tribunalul Sălaj a înaintat, la data de 22 decembrie 2017, cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția 1 civilă, la data de 08 ianuarie 2018.

Prin rezoluția din 10 ianuarie 2018, s-a fixat termen la 20 februarie 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Decizia supusă recursului a fost pronunțată de tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect partaj judiciar, a cărui competență de soluționare aparține în primă instanță, potrivit art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., judecătoriei.

În ceea ce privește interpretarea și aplicarea în cauză a dispozițiilor C. proc. civ., în conformitate cu art. 97 din cod Înalta Curte de Casație și Justiție judecă; „1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a instanței supreme.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu nesocotirea conținutului expres al normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a acesteia, ajungându-se la crearea unei reguli noi de competență, prin adăugare la lege. Or, potrivit art. 122 C. proc. civ.: „Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".

Nici art. 483 alin. (3) C. proc. civ., normă ce reglementează natura și scopul căii extraordinare de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate, nu poate conduce la o altă interpretare, a unei competențe de drept comun în materia recursului, care ar aparține instanței supreme.

Astfel, potrivit textului menționat, „recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Rezultă că norma art. 483 alin. (3) C. proc. civ. are ca obiect de reglementare natura și scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate.

În

acest context, neexistând o legală învestire a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecata cauzei va fi declinată către Curtea de Apel Cluj, căreia îi aparține competența, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat decizia în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului formulat de reclamanții B., C., D., E. și F. împotriva Deciziei nr. 728 din 7 septembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Sălaj, secția civilă, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2018.