ÎCCJ, Decizia nr. 198/2016

Decizia penală nr. 198/2016

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1169 din 20 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru a decide astfel, prima instanță a constatat următoarele:

Prin Încheierea nr. 115/A din 25 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/225/2015, au fost respinse, ca inadmisibile, apelurile formulate de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 1460/2015 din 10 noiembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, și au fost obligați apelanții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a reținut, în esență, faptul că cei doi contestatori au formulat plângere împotriva ordonanței nr. 370/P/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, respinsă prin încheierea penală din 22 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.

Împotriva acestei încheieri penale petenții au formulat contestație în anulare, respinsă ca inadmisibilă prin Sentința penală nr. 2 din 29 iunie 2016 pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.

Împotriva acestei sentințe penale contestatorii au declarat apel, respins ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 1460 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

S-a reținut că, instanța de fond, în mod judicios, a dispus respingerea apelului ca inadmisibil, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) raportat la art. 432 alin. (4) C. proc. pen., apreciind că nu poate fi atacată cu apel o hotărâre prin care s-a soluționat o contestație în anulare formulată împotriva unei încheieri pentru care nu este prevăzută vreo cale de atac, fiind definitivă, potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

Totodată, s-a constatat că apelanții contestatori au declarat o cale de atac împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, au încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Împotriva încheierii penale nr. 115/A din 25 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/225/2015 au formulat din nou contestație în anulare apelanții contestatori A. și B., cauza înregistrându-se pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1/2016, fixându-se prim termen pentru examinarea admisibilității în principiu a contestației în anulare la 14 iunie 2016 și, urmare amânării judecării cauzei, s-a stabilit un nou termen pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare la data de 20 septembrie 2016.

Contestatorii au invocat, în drept, cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 426 lit. a) - j) C. proc. pen.

Prin cererea din 19 septembrie 2016 contestatorii B. și A. au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen., apreciind că judecarea contestației în anulare fără citarea părților este neconstituțională.

La termenul din 20 septembrie 2016, examinând, în cameră de consiliu, admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen. formulată de contestatorii A. și B., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că excepția de neconstituționalitate viza dispoziții legale ce nu mai erau în vigoare și care, mai mult, au fost declarate anterior neconstituționale, nefiind îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Astfel s-a relevat că prin Decizia nr. 542 din 14 iulie 2015, publicată în M. Of. nr. 707/21.09.2015, anterior formulării de către numiții B. și A. a contestației în anulare împotriva Încheierii nr. 115/A din 25 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/225/2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen. și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a contestației în anulare se examinează de către instanță "fără citarea părților" este neconstituțională.

Prin urmare, Secția Penală a Înaltei Curți a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva dispoziției vizând respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen., din cuprinsul Deciziei penale nr. 1169 din data de 20 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/1/2016, în termen legal, au formulat apel contestatorii A. și B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând admiterea apelului, casarea deciziei penale atacate numai în ceea ce privește dispoziția vizând respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Cauza s-a înregistrat la 17 noiembrie 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători sub nr. x/1/2016, fixându-se aleatoriu, prim termen de judecată la 12 decembrie 2016.

La termenul din 12 decembrie 2016, apelanții contestatori, personal, dar și prin apărătorii desemnați din oficiu, în esență, au apreciat că, în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată și au solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, casarea în parte a deciziei atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen.

Prin memoriul olograf depus de apelanții contestatori la dosar se constată că aceștia, în principal, au criticat legalitatea Încheierii nr. 115/A din 15 martie 2016 pronunțată de Secția Penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/225/2015, invocând lipsa interesului și reaua-credință a apărătorului desemnat în Dosarul nr. x/1/2016, încălcări ale principiului dreptului la apărare și al principiului contradictorialității, ale dreptului la un proces echitabil ș.a., toate circumscrise unor apărări pe fondul inițial al cauzei.

În privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen. apelanții contestatori au făcut o scurtă referire la fila 21 dosar apel, arătând că instanța care a soluționat contestația în anulare nu și-a motivat hotărârea, fiind "încălcate principiile Constituției" și au solicitat a fi admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale, considerând că excepția invocată este admisibilă.

Examinând dispoziția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, atât prin prisma motivelor invocate de apelanții contestatori (oral și în scris), cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează:

Excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei și, în consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei, respectiv a dispoziției legale și a textului constituțional, ci trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Verificând și analizând condițiile enumerate anterior, instanța de control judiciar constată că, la momentul când excepția a fost invocată de contestatori, exista pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți un dosar aflat în faza examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare formulată de aceiași contestatori, iar excepția a vizat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen., care fuseseră declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 542 din 14 iulie 2015, prin care s-a statuat că soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a contestației în anulare se examinează de către instanță "fără citarea părților" este neconstituțională.

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rezultă că cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, trebuie să vizeze un text dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, text care să nu fi fost declarat anterior neconstituțional și, de asemenea, trebuie să aibă evidentă și directă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Totodată, potrivit alin. (3) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale " nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Așadar, instrumentul excepției a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca acestea, în raport de interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor prevederi legale asupra cărora instanța de contencios constituțional nu s-a mai pronunțat anterior, constatându-le neconstituționale.

În speța dedusă judecății, contrar apărărilor apelanților contestatori A. și B., Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători constată că prima instanță, în mod corect, a reținut că prin Decizia nr. 542 din 14 iulie 2015, publicată în M. Of. nr. 707/21.09.2015, anterior formulării de către B. și A. a contestației în anulare împotriva Încheierii nr. 115/A din 25 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/225/2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen. și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a contestației în anulare se examinează de către instanță "fără citarea părților" este neconstituțională.

Verificând actele dosarului, se constată că petiționarii au invocat, în scris, la 19 septembrie 2016, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen. (cu o zi înainte de termenul de judecată fixat de instanță pentru discutarea admisibilității în principiu a contestației în anulare), când deși au fost legal citați, nu s-au prezentat pentru a-și susține apărările, fiind reprezentați de apărătorul desemnat din oficiu, iar din cuprinsul deciziei apelate nu rezultă ce texte ale legii fundamentale ar fi intrat în coliziune cu dispozițiile criticate - art. 431 alin. (1) C. proc. pen.

Textul art. 431 alin. (1) C. proc. pen. criticat de contestatori a fost anterior cenzurat de instanța de contencios constituțional și ulterior, pus în acord cu textele legii fundamentale, prin intervenția legislativă promovată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 18/2016, publicată în M. Of. nr. 389/23.05.2016, astfel că, în prezent, textul sus-menționat stipulează că "instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, cu citarea părților și cu participarea procurorului".

Prin urmare, petiționarii au învestit Secția Penală a Înaltei Curți cu cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen., la aproximativ 1 an și 2 luni de când textul a fost declarat neconstituțional (14 iulie 2015) și după trecerea a 4 luni de la momentul la care acest text a fost modificat (23 mai 2016), astfel că, în mod evident, interesul în soluționarea acestei excepții nu se justifică.

Întrucât contestatorii au ridicat excepția de neconstituționalitate a unei dispoziții legale ce nu mai este în vigoare și care, mai mult decât atât, a fost declarată anterior neconstituțională, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în acord cu prima instanță, constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel că, în mod justificat, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen.

De asemenea, având în vedere cadrul procesual și stadiul concret în care se află cauza, instanța de control judiciar constată că soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de către apelanții contestatori se referă la procedura de urmat prevăzută de legiuitor în faza examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare (fază ce a fost demult depășită) și situație care a fost deja reglementată, astfel cum s-a arătat, apelanții contestatori fiind, în fapt, nemulțumiți de modul în care s-a soluționat cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/225/2015.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatorii B. și A. împotriva dispoziției vizând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen., din cuprinsul Deciziei penale nr. 1169 din data de 20 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/1/2016.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanții contestatori la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen. va stabili ca onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 130 lei, să se suporte din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatorii B. și A. împotriva dispoziției vizând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen., din cuprinsul Deciziei penale nr. 1169 din data de 20 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/1/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelanții contestatori la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții contestatori B. și A., în sumă de câte 130 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2016.

Procesat de GGC - NN