ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 262/2017

Decizia nr. 262/2017

Deliberând asupra admisibilității contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 6 iulie 2016, sub nr. x/54/2016, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, petentul A. a solicitat desființarea ordonanței de clasare din 24 iunie 2016 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/P/2016, invocând caracterul insuficient al cercetărilor efectuate față de făptuitoarea Pițurcă Maria Antoaneta și necompetența materială a unității de parchet care a instrumentat cauza.

Prin încheierea nr. 151 din 5 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2016, în temeiul art. 341 alin. 6 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent, apreciind că ordonanța de clasare din 24 iunie 2016 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/P/2016 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare petentul A., în argumentarea demersului judiciar limitându-se la reluarea apărărilor formulate în procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen., fără a indica cazurile reglementate de disp. art. 426 C. proc. pen. pe care se întemeiază contestația, precum

și motivele aduse în sprijinul acestora.

În consecință, prin Încheierea nr. 204 din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/54/2016, contestația în anulare formulată de petentul A. a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri, la data de 9 decembrie

2017, a formulat contestație petentul A.

Calea de atac au fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 18 ianuarie 2017, sub nr. x/54/2016.

La termenul fixat în cauză, 10 martie 2017, reprezentatul Ministerului Public a solicitat respingerea contestației, ca inadmisibilă, cu argumentarea că hotărârea atacată este definitivă.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea căii de atac exercitate de petentul A. împotriva Încheierii

nr. 204 din 7 decembrie 2016

, prin care, în procedura verificării admisibilității în principiu prevăzută de art. 431 C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petent împotriva Încheierii nr. 151 din 5 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/54/2016.

Încheierea contestată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 425

1

C. proc. pen. sau a art. 432 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen.: „calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres”.

Dispozițiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Statuând asupra acestei chestiuni de drept, doctrina (Grigore Gr. Theodoru, „Tratat de Drept procesual penal”, Editura Hamangiu, 2013; Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău, Raluca Moroșanu, Victor Văduva, Daniel Atasiei, Cristinel Ghigheci, Corina Voicu, Georgiana Tudor, Teodor-Viorel Gheorghe, Cătălin Mihai Chiriță,” N.C.P.P. comentat”, Editura Hamangiu, 2014) și jurisprudența (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, sentința nr. 599/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, sentința nr. 817/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, sentința nr. 892/2014) au subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare.

Dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. care prevăd că „

sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă” sunt incidente nu în etapa verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

Aceeași opinie a exprimat și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5/2015 (publicată în M. Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015), prin care s-a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului,

conform art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

În consecință, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată distinct în dispozițiile art. 431 C. proc. pen., sunt definitive, motiv pentru care contestația formulată de petentul A. împotriva unei asemenea hotărâri - Încheierea nr. 204 din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, ca atare.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 204 din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2017.