ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2329/2015

Decizia nr. 2329/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Soluția instanței de fond

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 46 din 18 februarie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, prin care solicita anularea Raportului de evaluare nr. 32271/G/II din 17 iulie 201, emis de aceasta.

1.2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, invocând, în mod generic, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 și 8 din noul C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a invocat nulitatea raportului de evaluare pentru încălcarea dreptului la apărare în cursul procedurii de evaluare.

Pe fondul cauzei, a susținut că actul este netemeinic și nelegal, deoarece, deși are și calitatea de asociat unic la SC B. SRL Reșița, nu deține funcții și nu a desfășurat activități în cadrul acestei societăți, instanța interpretând în mod greșit prevederile Legii nr. 161/2003.

1.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 11 februarie 2015.

2.1. Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

2.2. Așa cum s-a arătat la pct. 1.2. al acestor considerente, recurentul a invocat în mod generic prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 și 8 din noul C. proc. civ., fără să-și sistematizeze criticile în raport cu motivele de recurs menționate.

Astfel, potrivit motivului de recurs de la pct. 3, art. 488 alin. (1) din noul C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.

Or, în conținutul cererii de recurs nu se face nicio referire la competența/necompetența Curții de Apel Timișoara, pe care de altfel, a sesizat-o prin acțiunea formulată pentru anularea Raportului de evaluare nr. 32271/G/II din 17 iulie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

De asemenea, potrivit motivului de la pct. 6 art. 488 alin. (1) din noul C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Or, în conținutul cererii de recurs, nu au fost identificate susțineri referitoare la faptul că hotărârea pronunțată nu ar corespunde cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) din noul C. proc. civ. sau la existența unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că susținerile/criticile recurentului se circumscriu exclusiv motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

În esență, recurentul a susținut că raportul de evaluare este lovit de nulitate în condițiile art. 5 alin. (8) și (9) din Legea nr. 144/2007, potrivit cărora actele întocmite de inspectorii de integritate sunt nule de drept, atunci când persoana verificată nu a fost înștiințată despre declanșarea procedurii de verificare.

Or, așa cum în mod judicios a reținut și instanța de fond, din înscrisurile aflate la dosarul de fond, recurentul-reclamant a fost înștiințat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire despre declanșarea procedurii de evaluare și, respectiv, invitația de prezentare la sediul autorității și despre posibilitatea de a depune un punct de vedere.

Faptul că recurentul-reclamant nu a dat curs invitației ce i-a fost transmisă și că nu a depus un punct de vedere justificativ, nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, ci constituie elemente ale conduitei adoptate în raport cu activitatea de evaluare desfășurată de autoritatea competentă.

Referitor la fondul cauzei/soluției pronunțate, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, susțineri care sunt neîntemeiate.

Astfel, prin Raportul de evaluare nr. 32274/G/II din 12 iulie 2013, ANI a reținut că recurentul-reclamant, de la data de 19 februarie 2009 și până în prezent, a deținut funcția publică de execuție de consilier superior în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-Severin și, pe de altă parte, începând cu data de 21 octombrie 2008 deține calitatea de asociat unic la SC B. SRL Reșița, aflându-se în starea de incompatibilitate prevăzută la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În cauză, recurentul-reclamant nu a contestat că în perioada supusă evaluării a deținut funcția publică de execuție în cadrul AJOFM Caraș-Severin, concomitent cu calitatea de asociat unic la SC B. SRL Reșița.

În perioada supusă verificării/evaluării conținutul art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost, în perioada 12 noiembrie 2009 - 01 ianuarie 2011: "Art. 96. - (1) Funcționarii publici pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifici al creației literar-artistice și în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sa indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public potrivit fișei postului. - Alineatul (1) a fost modificat prin alineatul din Legea nr. 330/2009 începând cu 12 noiembrie 2009".

Începând cu data de 1 ianuarie 2011, conținutul art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, a fost: "Art. 96 - (1) Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții au activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivi fișei postului. - Alineatul (1) a fost modificat prin punctul 3. din Lege nr. 284/2010 începând cu 01 ianuarie 2011".

Deci, din interpretarea per a contrario a celor două texte ale art. 96 alin. (1), rezultă că în ambele situații, funcționarului public îi era interzis să exercite funcții sau activități care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile sale potrivit fișei postului de funcționar public.

Or, în cauză, este necontestat că, potrivit fișei postului deținut la AJOFM Caraș-Severin, recurentul-reclamant participa/participă la organizarea cursurilor de calificare, recalificare, inițiere a șomerilor în meserii, profesii sau activități cerute de agenții economici în vederea reintegrării lor în muncă, la care a participat efectiv, potrivit înscrisurilor de la dosar fond.

Pe de altă parte, nu este contestat nici faptul că obiectul principal de activitate al SC B. SRL Reșița îl constituie, potrivit Codului CAEN Rev.2-8559 - Alte forme de învățământ u.c.a.

Recurentul-reclamant a susținut că, în cadrul SC B. SRL nu a susținut nicio funcție și nu a exercitat nicio activitate, ci a avut doar calitatea de asociat unic, ceea ce nu este menționat în prevederile legale reținute de instanță și de autoritatea intimată, susțineri lipsite de temei legal.

Astfel, din conținutul prevederilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, rezultă că legiuitorul a folosit noțiunea de "funcții" nu în sensul Legii nr. 188/1991, ci în sensul său general, de activitate, sarcină, rol, calitate, etc., ceea ce include și calitatea de asociat unic al unei societăți comerciale.

A mai susținut recurentul-reclamant că, în perioada supusă evaluării, SC B. SRL Reșița nu a desfășurat activitate, ceea ce este infirmat de informațiile publice existente pe site-ul firme.info și cele comunicate de ONRC la dosarul de fond.

În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind nefondat, urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 46 din 18 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN