ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2404/2015

Decizia nr. 2404/2015 Asupra recursului de față; I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 102 din 16 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate și, în consecință, a fost anulat Raportul de evaluare nr. 59415/G/II din 13 decembrie 2013, întocmit de pârâtă. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 102 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de pârâtă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. Recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în esență, pentru următoarele motive: În baza documentelor care au stat la baza întocmirii Raportului de evaluare nr. 59415/G/II din 13 decembrie 2013, se constată că în cadrul actului constitutiv al SC B. SA, încheiat la data de 01 noiembrie 2010, la art. 1 cu privire la acționari, se precizează faptul că, Municipiul Mediaș, persoană juridică de drept public, reprezentată prin primar A., a hotărât să înființeze SC B. SA.

Aceeași prevedere este reluată în cadrul actului constitutiv actualizat, redactat la data de 25 februarie 2013, al SC B. SA, în care se specifică, tot în cadrul art. 1 cu privire la acționari, faptul că Municipiul Mediaș, este reprezentat prin primar A. Totodată, în certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, figurează în calitate de reprezentant al Municipiului Mediaș, primarul A. Aceste înscrisuri dovedesc calitatea asumată de intimatul-reclamant, aceea de reprezentant al Unității Administrativ-Teritoriale Mediaș în SC B. SA. Or, acest fapt constituie o situație de reprezentare pe care Municipiul Mediaș o conferă intimatului și nu îl absolvă pe acesta de situația de incompatibilitate în care s-a aflat, chiar dacă au fost desemnate și alte persoane în calitate de reprezentanți ai Unității Administrativ-Teritoriale Mediaș în SC B. SA.

Textul art. 5 din Legea nr. 26/1990 specifică că înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în M. Of. al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel, iar persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care, face dovada că ele erau cunoscute de aceștia, indiferent de interpretarea subiectivă pe care intimatul-reclamant o oferă textului. Prin înscrierea în Registrul Comerțului, se încearcă evitarea unor situații de aparență juridică, astfel încât, persoana să continue să-și exercite atribuțiile și activitatea în cadrul societății comerciale în urma unor decizii și proceduri interne, care să fie invocate atunci când situația o cere.

Chiar dacă intimatul-reclamant poate pretinde că a realizat demersuri pentru ieșirea din incompatibilitate, nu a depus toate diligențele necesare pentru a ieși din starea de incompatibilitate. 3. Apărările formulate de intimatul A. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-reclamant A. a invocat excepția nulității recursului, apreciind că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., republicat, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând, în esență, argumentele prezentate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc.

civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Recurenta a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că recursul a fost tardiv formulat, atașând și înscrisuri doveditoare, care atestă faptul că recursul a fost formulat cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Prin încheierea din 4 martie 2015, completul de filtru, față de înscrisurile depuse de recurenta-pârâtă la dosar, după comunicarea raportului, a constatat că recursul a fost formulat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, a reținut că acesta îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului. II. Analiza motivelor de casare Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de pârâtă, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentă, pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Criticile formulate de recurenta-pârâtă, subsumate motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ., republicat, sunt neîntemeiate, sentința pronunțată în litigiu fiind dată ca urmare a interpretării și aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanțele de fapt ale cauzei. Prin Raportul de evaluare nr. 59415/G/II din 13 decembrie 2013, întocmit de Agenția Națională de Integritate, contestat prin acțiunea dedusă judecății, s-a reținut că reclamantul A. se află în stare de incompatibilitate începând cu data de 24 decembrie 2010 și până la data întocmirii actului de constatare, întrucât deține simultan, atât funcția de primar al Municipiului Mediaș, județul Sibiu, cât și calitatea de reprezentant asociat persoană juridică în cadrul SC B. SA, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

În mod judicios instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru existența cazului de incompatibilitate, întrucât calitatea de reprezentant legal al unei persoane juridice la semnarea actului constitutiv, nu presupune deținerea aceleiași calități în Adunarea Generală a Acționarilor, fiind necesară desemnarea specială pentru dobândirea dreptului de reprezentare.

Reprezentarea legală a unei unități administrativ-teritoriale nu poate fi asimilată cu calitatea de reprezentant al Municipiului Mediaș în Adunarea Generală a Acționarilor la SC B. SA, având în vedere prevederile art. 37 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora: "Persoanele împuternicite să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale în societăți comerciale, regii autonome de interes local, asociații de dezvoltare intercomunitară și alte organisme de cooperare sau parteneriat sunt desemnate prin hotărâre a consiliului local, în condițiile legii, respectându-se configurația politică de la ultimele alegeri locale". În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 125 din Legea nr. 31/1990, coroborat cu prevederile art. 37 din Legea nr. 215/2001, dobândirea calității de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în Adunarea Generală a Acționarilor, pentru a exercita în numele ei drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute de aceasta la societăți comerciale, implică un mandat special pentru adunarea respectivă, concretizat într-o hotărâre a Consiliului Local.

În speță, aceste dispoziții legale s-au concretizat în Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Mediaș nr. 218/2010, prin care, la art. 5, s-a desemnat reprezentantul unității administrativ-teritoriale în Adunarea Generală a Acționarilor la SC B. SA, în persoana domnului C., aspect probat și prin Hotărârea nr. 1 din 12 decembrie 2012 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SC B. SA, semnată de către acesta din urmă. În contextul arătat, așa cum a reținut prima instanță, în lipsa altor mențiuni în hotărârile evocate, nu se poate susține că intimatul-reclamant ar fi participat în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale Municipiul Mediaș în ședințele Adunării Generale a Acționarilor la SC B. SA, societate comercială de interes local, motiv pentru care, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 102 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2015. Procesat de GGC - NN