ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 233/2015

Decizia nr. 233/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 6547 din 18 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 2789 din 7 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2/2010*, în contradictoriu cu intimatele B. și C. - D., ca nefondată.

Împotriva acestei decizii A. a formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii, formulată în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7, teza a II-a C. proc. civ. revizuentul a expus pe larg situația de fapt și de drept din mai multe cauze prezente pe rolul instanțelor de judecată, considerând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a putea solicita revizuirea hotărârii Curții de Apel București.

Revizuentul în motivarea cererii invocă și incidența dispozițiilor Dreptului Uniunii Europene și ale Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, reglementări, ce se regăsesc, în textul art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, Republicată.

Examinând cauza, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- să existe hotărâri definitive contradictorii;

- hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină;

- hotărârile să fie date în dosare diferite;

- în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale, ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

Așa cum am arătat, această condiție presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

Or, în cauza de față, această condiție nu este îndeplinită, întrucât revizuentul nu precizează care sunt hotărârile judecătorești potrivnice.

Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Având în vedere că revizuentul nu indică hotărârile definitive potrivnice, astfel cum prevăd dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 322 alin. (3) C. proc. civ., se constată că motivele cererii de revizuire nu se încadrează în condițiile strict și limitativ prevăzute de textele legale invocate, motiv pentru care cererea de revizuire este inadmisibilă.

În ceea ce privește motivele de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, republicată, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este tot o cale extraordinară de atac, ca și cea prevăzută de art. 322 C. proc. civ., numai că motivul pentru care se solicită revizuirea este diferit de cel prevăzut de C. proc. civ. și are menirea de a asigura respectarea principiului priorității normelor dreptului Uniunii Europene, față de norma internă, principiul care are și o consacrare constituțională în art. 148 alin. (2) din Constituția României, republicată, de către instanțele de contencios administrativ.

Prin urmare, revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ar putea fi admisă numai dacă s-ar constata încălcări ale normelor din Dreptul Uniunii Europene de către instanța de recurs.

Or, în cauză, această condiție nu este îndeplinită, deoarece cererea de revizuire a fost respinsă de Curtea de Apel București pentru alte considerente, în care dreptul Uniunii Europene nu are incidență.

Prin urmare, nu poate fi reținută încălcarea art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

N NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 6547 din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2015.