ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ de competență de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, din 31 august 2011, a fost trimis în judecată inculpatul N.R. reținându-se în sarcina sa comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, și introducerea în țară, fără drept, de droguri de risc, în forma participației improprii, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Învestit cu soluționarea cauzei a fost Tribunalul Cluj, care, prin sentința penală nr. 374/D/2011 din 29 septembrie 2011, în temeiul art. 30 C. proc. pen., și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Cluj a reținut că: Un prim criteriu ce trebuie avut în vederea stabilirii competenței de soluționare a cauzei este acela al „locului săvârșirii infracțiunii", în cazul de față reținându-se, chiar prin rechizitoriu, că infracțiunile imputate inculpatului N.R. au fost comise în străinătate, iar flagrantul a fost realizat pe raza localității Satu Mare, unde numitul N.R. a fost prins, acesta constituind și cel de al doilea criteriu indicat în art. 30 alin. (1) C. proc. pen. (locul unde a fost prins făptuitorul). Cel de al treilea criteriu de determinare a competenței teritoriale este „locul unde locuiește inculpatul" , acesta având domiciliul în municipiul Satu Mare, jud. Satu Mare, în timp ce ultimul criteriu, acela al „locului unde locuiește partea vătămată" nu are aplicabilitate în cauză.
Observând, așadar, fiecare dintre aceste criterii, rezultă că Tribunalul Cluj nu întrunește nici una dintre condițiile la care textul de lege amintit face referire. La 20 octombrie 2011, cauza a fost înregistrată sub nr. 7658/117/2011 pe rolul Tribunalului Satu Mare. Pentru termenul de judecată din 23 ianuarie 2012, apărătorul ales al inculpatului a formulat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Satu Mare, motivându-și excepția pe faptul că prezenta cauză a fost disjunsă dintr-un dosar instrumentat de D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj, tot această instituție a efectuat urmărirea penală în dosarul disjuns, în cauză există un caz de indivizibilitate, iar la data de 5 septembrie 2011 a sesizat Tribunalul Cluj cu soluționarea cauzei.
Prin sentința penală nr. 39 din 5 martie 2012, Tribunalul Satu Mare, secția penală, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj și, sesizând că s-a ivit conflictul negativ de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare. Pentru a hotârî astfel, Tribunalul Satu Mare a reținut că: Drogurile expediate de inculpatul N.R., prin intermediul unei firme de transport din Portugalia în România, trebuiau să ajungă la fratele acestuia, N.R., care urma să le comercializeze pe raza județului Cluj, așa cum a procedat și cu celelalte substanțe, fapte pentru care a și fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, prin sentința penală nr. 151/D/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj.
Împrejurarea că inculpatul N.R. s-a întâlnit cu conducătorul auto care a adus drogurile din Portugalia pe raza municipiului Satu Mare, unde a și fost depistat de lucrătorii poliției judiciare din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Cluj Napoca, nu înseamnă că infracțiunea s-a săvârșit în raza de competență a Tribunalului Satu Mare. Mai mult, potrivit alin. (2) al art. 30 C. proc. pen., judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțele competente în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală, iar art. 3 al aceluiași text de lege prevede în mod expres că, atunci când urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele prevăzute la alin. (1) îi revine competența de a judeca, ținând seama ca în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal, iar alin. (4) al art. 30 C. proc.
pen. explicitează semnificația sintagmei locul săvârșirii infracțiunii, arătând că este locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia. Înalta Curte de Casație și Justiție, în examinarea conflictului negativ de competență de față analizând actele și lucrările din dosar, precum și în raport cu prevederile art. 30 C. proc. pen., constată că, în cauza de față, infracțiunile au fost comise în străinătate, iar flagrantul a fost realizat pe raza localității Satu Mare, localitate unde a și fost prins inculpatul; mai mult, N.R. are domiciliul în Satu Mare, str. B. Astfel fiind, se va stabili în favoarea Tribunalului Satu Mare competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul N.R.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul N.R. în favoarea Tribunalului Satu Mare, instanță căreia i se va trimite dosarul. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, î nsumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 mai 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.