ÎCCJ, Secția penală

Asupra

conflictului negativ de competență de față, în baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Cluj, din 31 august 2011, a fost trimis în judecată

inculpatul N.R. reținându-se în sarcina sa comiterea infracțiunii de trafic de

droguri de risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, și

introducerea în țară, fără drept, de droguri de risc, în forma participației improprii,

prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Învestit cu soluționarea

cauzei a fost Tribunalul Cluj, care, prin sentința penală nr. 374/D/2011 din 29

septembrie 2011, în temeiul art. 30 C. proc. pen., și-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Pentru a hotărî

astfel Tribunalul Cluj a reținut că:

Un prim criteriu

ce trebuie avut în vederea stabilirii competenței de soluționare a cauzei este acela

al „locului săvârșirii infracțiunii", în cazul de față reținându-se, chiar

prin rechizitoriu, că infracțiunile imputate inculpatului N.R. au fost comise în

străinătate, iar flagrantul a fost realizat pe raza localității Satu Mare, unde

numitul N.R. a fost prins, acesta constituind și cel de al doilea criteriu indicat

în art. 30 alin. (1) C. proc. pen. (locul unde a fost prins făptuitorul).

Cel de al treilea

criteriu de determinare a competenței teritoriale este „locul unde locuiește inculpatul"

, acesta având domiciliul în municipiul Satu Mare, jud. Satu Mare, în timp ce ultimul

criteriu, acela al „locului unde locuiește partea vătămată" nu are aplicabilitate

în cauză.

Observând, așadar,

fiecare dintre aceste criterii, rezultă că Tribunalul Cluj nu întrunește nici una

dintre condițiile la care textul de lege amintit face referire.

La 20 octombrie

2011, cauza a fost înregistrată sub nr. 7658/117/2011 pe rolul Tribunalului Satu

Mare.

Pentru termenul

de judecată din 23 ianuarie 2012, apărătorul ales al inculpatului a formulat excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului Satu Mare, motivându-și excepția pe faptul

că prezenta cauză a fost disjunsă dintr-un dosar instrumentat de D.I.I.C.O.T., Serviciul

Teritorial Cluj, tot această instituție a efectuat urmărirea penală în dosarul disjuns,

în cauză există un caz de indivizibilitate, iar la data de 5 septembrie 2011 a sesizat

Tribunalul Cluj cu soluționarea cauzei.

Prin sentința

penală nr. 39 din 5 martie 2012, Tribunalul Satu Mare, secția penală, și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj și, sesizând că

s-a ivit conflictul negativ de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție

spre competentă soluționare.

Pentru a hotârî

astfel, Tribunalul Satu Mare a reținut că:

Drogurile expediate

de inculpatul N.R., prin intermediul unei firme de transport din Portugalia în România,

trebuiau să ajungă la fratele acestuia, N.R., care urma să le comercializeze pe

raza județului Cluj, așa cum a procedat și cu celelalte substanțe, fapte pentru

care a și fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, prin sentința penală

nr. 151/D/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj.

Împrejurarea că

inculpatul N.R. s-a întâlnit cu conducătorul auto care a adus drogurile din Portugalia

pe raza municipiului Satu Mare, unde a și fost depistat de lucrătorii poliției judiciare

din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Cluj Napoca, nu înseamnă

că infracțiunea s-a săvârșit în raza de competență a Tribunalului Satu Mare.

Mai mult, potrivit

alin. (2) al art. 30 C. proc. pen., judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțele

competente în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală, iar art. 3

al aceluiași text de lege prevede în mod expres că, atunci când urmărirea penală

s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele prevăzute la

alin. (1) îi revine competența de a judeca, ținând seama ca în raport cu împrejurările

cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal, iar alin. (4) al

art. 30 C. proc. pen. explicitează semnificația sintagmei locul săvârșirii infracțiunii,

arătând că este locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau

în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, în examinarea conflictului negativ de competență de față analizând

actele și lucrările din dosar, precum și în raport cu prevederile art. 30 C.

proc. pen., constată că, în cauza de față, infracțiunile au fost comise în străinătate,

iar flagrantul a fost realizat pe raza localității Satu Mare, localitate unde a

și fost prins inculpatul; mai mult, N.R. are domiciliul în Satu Mare, str. B.

Astfel fiind,

se va stabili în favoarea Tribunalului Satu Mare competența de soluționare a cauzei

privind pe inculpatul N.R.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă

de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe inculpatul N.R. în favoarea Tribunalului Satu Mare, instanță

căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, î nsumă de 100 RON, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 02 mai 2012.