ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2953/2015

Decizia nr. 2953/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 61/CA/2015-PI din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții B. cu sediul în București și C. Satu Mare, în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond învestită cu soluționarea cauzei a reținut că, potrivit prevederilor art. 10 din Legea 554/2004, toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

A mai reținut instanța că, în speță, actul administrativ atacat, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 21 mai 2014, a fost emis de B. - C. Satu Mare, care nu este o autoritate publică centrală ci o autoritate publică locală.

Așadar, față de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC A. SRL nu este a curții de apel ci a tribunalului și, în raport de art. 132 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, art. 248 C. proc. civ. și art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC A. SRL aparține Tribunalului Satu Mare, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța de la sediul societății reclamante.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Satu Mare, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 381/CA din 28 mai 2015, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare, invocată de către părți și în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta B. - România, în favoarea Curții de Apel Oradea.

Argumentând soluția, tribunalul a reținut că, în speță, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală, competența instanței de contencios administrativ și fiscal urmează a fi stabilită în funcție de rangul organului emitent al cărui act este atacat în instanță.

Tribunalul a mai reținut că nu este investit și cu soluționarea anularii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de B. Satu Mare, astfel încât aspectul că acest act a făcut obiectul contestației administrative nu atrage competența în prima instanță a Tribunalului.

În plus, Tribunalul reține că inclusiv contractul de finanțare este încheiat de pârâtă, ca și autoritate centrală.

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, așa cum în mod corect a reținut și curtea de apel, anularea actului administrativ atacat, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 21 mai 2014, a fost emis de B. - C. Satu Mare.

În alți termeni, pârâta B. - C. Satu Mare nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale.

Într-adevăr, potrivit art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,"toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel".

Însă, în speță, actul contestat nu a fost emis de o autoritate publică de nivel central, astfel că devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Competența materială a instanței de contencios administrativ este determinată de apartenența organului emitent al actului la categoria autorităților publice centrale sau locale, neavând relevanță dacă acestea au sau nu au personalitate juridică.

În plus, trebuie subliniat faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că pârâta B. - C. Satu Mare este o autoritate descentralizată, care funcționează la nivel local.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul acestuia, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei.

În consecință, având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Satu Mare în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2015.

Procesat de GGC - ED