ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, înalta

Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: Secția I civilă,

Secția a Ii-a civilă, Secția penală și Secția de contencios administrativ și

fiscal, 4 complete de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.

În lipsa

unor norme de competență materială (care nu se confundă cu normele de

organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite

categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care

funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma „cu competență

proprie" prevăzută de dispoziția legală menționată distinge, în mod

evident, între competențele proprii și comune ale celor două secții civile și

competențele celorlalte secții ale instanței supreme, precum și competența

completelor de 5 judecători.

Alocarea

unor competențe specializate, distinct de competențele comune, completelor de

judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile începând cu data

de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până

la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a

realizat prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere

al înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit Anexei 1 a hotărârii

menționate, în cadrul Secției I civilă funcționează complete specializate

pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia

Legii nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia exproprierii, dintre

care două complete specializate și în soluționarea dosarelor având ca obiect

cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin aceeași hotărâre a Colegiului de

conducere s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1

octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor specializate

care funcționează la nivelul Secției a Ii-a civilă, având diverse obiecte

identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții

civile ale instanței supreme, în proporție de V2 pentru fiecare dintre acestea,

prin utilizarea aplicației ECRIS.

Or, în speță,

se constată că obiectul cauzei și anume, „întoarcerea executării silite prin

restabilirea situației anterioare, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei

achitată de reclamantă cu titlu de preț de adjudecare a activelor debitoarei SC

G. SA la licitația publică organizată de AVAS la 15 decembrie 2006, se

circumscrie competențelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată

ale Secției a Ii-a civilă.

În atare

situație, competența funcțională de soluționare a recursului revine Secției a

Ii-a civilă, în raport de prevederile hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a

Colegiului de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa

fiind, dosarul urmează a fi scos de pe rolul secției I civile și trimis, spre

competentă soluționare, Secției a Ii-a civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate de pe rol cauza având ca obiect

recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

București împotriva sentinței nr. 97 din 24 septembrie 2012 a Curții de Apel

București, secția a Vi-a civilă și o trimite, spre competentă soluționare, secției

a Ii-a civilă a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

25 ianuarie 2013.