ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1122/2017

Decizia nr. 1122/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, anularea Deciziei nr. 171327 din 07 iunie 2014 emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul de trecere al frontierei Brăila, precum și suspendarea deciziei criticate până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 232 din 19 noiembrie 2014, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată contestația formulată de A. împotriva Deciziei nr. 171327 din 07 iunie 2014 emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul de trecere al frontierei Brăila.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 232 din 19 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia și admiterea acțiunii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a argumentat greșita aplicare a legii, raportat la situația de fapt: în mod eronat a reținut instanța de fond faptul că a introdus în țară în mod clandestin cele 6 persoane, deoarece prezența celor 6 la bordul navei a fost adusă la cunoștința autorităților române încă înainte de intrarea navei în portul Sulina; că formalitățile de frontieră au fost realizate de către reprezentanții intimatei, care au condus ulterior cele 6 persoane la un centru de refugiați, unde aceștia au primit protecție subsidiară; că nici o acțiune a sa nu a fost de natură a periclita securitatea publică, apărarea ordinii și prevenirea săvârșirii de infracțiuni.

A susținut că temeiurile de drept invocate de intimat în actul administrativ contestat nu au nici o legătură cu calitatea și fapta presupus săvârșită de către recurent.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002.

Pe fond, a reiterat situația de fapt reținută prin actul contestat și a argumentat că acesta a fost legal și temeinic emis și se impune respingerea recursului.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Intimatul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus punct de vedere referitor la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil.

Prin rezoluția din data de 26 octombrie 2016, s-a stabilit termen la data de 21 martie 2017, în complet filtru, fără citarea părților, în vederea examinării recursului în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimatul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Înalta Curte constată că aceasta este fondată și urmează a o admite, cu consecința respingerii recursului declarat în cauză, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 457 alin. (1) Cod proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta", iar art. 483 alin. (1) arată că sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile prevăzute de lege."

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a supus cenzurii instanței de contencios administrativ legalitatea Deciziei nr. 171327 din 07 iunie 2014 emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul de trecere al frontierei Brăila, decizie ce are ca obiect instituirea interdicției de intrare în România, pentru o perioadă de 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (5), coroborat cu art. 105 și 106 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, "interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este irevocabilă."

În consecință, sentința recurată nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, Curtea va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 232/2014 din 19 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2017.

Procesat de GGC - NN