ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1029/2017

Decizia nr. 1029/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 martie 2015 sub nr. x/2 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.S. anularea Actului administrativ din 4 martie 2015 emis de M.S. - D.R.U.D.P. și obligarea pârâtului M.S. să emită un ordin prin care să dispună schimbarea specialității de rezident a reclamantului, din farmacologie clinică, în radiologie și imagistică medicală.

1.2. Prin Sentința nr. 2.171 din 9 septembrie 2015, Curtea de Apel București, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul M.S., a obligat pârâtul să emită un ordin prin care să dispună schimbarea specialității de rezident a reclamantului din farmacologie clinică în radiologie și imagistică medicală și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50 RON cheltuieli de judecată, respingând în rest acțiunea.

2.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.S. întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

2.3. Prin Încheierea de ședință din data de 4 octombrie 2016, completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

3.1. Recursul este nefondat, fiind respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.2. Așa cum s-a menționat la pct. 1.2. al prezentei decizii, instanța de fond a admis în parte acțiunea.

În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a reținut, în esență, că autoritatea pârâtă a refuzat în mod nejustificat soluționarea favorabilă a cererii formulate de reclamant, deși erau îndeplinite cerințele art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 899/2002 privind organizarea învățământului postuniversitar de specialitate medical, medico-dentar și farmaceutic uman.

3.3. În recursul formulat, așa cum s-a menționat în Raportul asupra admisibilității în principiu, pct. 2.1., criticile/susținerile autorității recurente au putut fi încadrate în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În cererea de recurs s-a susținut, în esență că instanța de fond a reținut în mod greșit că ar exista un refuz nejustificat din partea ministerului, atâta vreme cât reclamatul rezident nu s-a conformat/nu a respectat cerințele art. 26 din Ordinul nr. 1.083/2010.

A solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

3.4. Din actele și lucrările dosarului rezultă că ministerul recurent nu a contestat nici participarea și nici punctajul obținut de intimatul-reclamant la concursul de rezidențiat din anul 2013, care îi dădea dreptul să acceadă ca rezident la specialitatea radiologie și imagistică medicală.

În cererea de recurs, ministerul recurent a invocat faptul că reclamantul intimat nu a respectat dispozițiile art. 26 din Ordinul nr. 1.083/2010.

Într-adevăr, potrivit art. 26 din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 1.083/2010 emis de ministrul sănătății: "Candidații sau împuterniciții acestora care nu sunt prezenți la data, ora și locul fixate pentru alegerea postului sau a locului în specialitate și a centrului de pregătire pierd drepturile conferite de concurs".

În cauză, a existat, însă, un caz excepțional, justificat, constând în aceea că, din cauza furtului actelor de identitate ale mamei intimatului-reclamant, comisia nu i-a permis acesteia să prezinte opțiunea fiului său pentru specializarea obținută în urma concursului de rezidențiat din noiembrie 2013, împrejurări probate și necontestate în fața instanței de fond.

Astfel fiind, instanța de fond a reținut în mod judicios că, dată fiind situația excepțională (sustragerea genții cu acte de identitate pe data de 13 noiembrie 2013), Comisia era datoare să trateze situația respectivă ca pe o situație excepțională și, pe cale de consecință, prin excepție să-i fi permis mamei intimatului-reclamant să comunice opțiunea acestuia.

În concluzie, instanța de recurs constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.S. împotriva Sentinței nr. 2.171 din 9 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2017.

Procesat de GGC - N