ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1792/2017

Prin acțiunea înregistrată la data de 4 februarie 2014 sub nr. x/2/2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea deciziei nr. 23864 din 30 iulie 2013 emisă de pârâtă privind soluționarea contestației nr. 29 din 4 iulie 2013; anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 16.752 din 5 iunie 2013; anularea măsurii de retragere a sprijinului financiar nerambursabil ce i-a fost acordat în calitate de beneficiar al contractului de finanțare nr. C 312C011012900019/06.04.2011; anularea măsurii de reziliere a contractului; anularea măsurii de stabilire în sarcina sa a creanței de 553.918,10 lei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 6 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/103/2016 aflat pe rolul Tribunalului Neamț. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin încheierea nr. 79/CP din 14.09.2016 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția penală, în Dosarul nr. x/103/ 2016/a1 s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpata SC A. SRL, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

Împotriva încheierii din 6 octombrie 2016 a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, care a susținut că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material [prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.], respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (5) C. proc. civ. și art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și repunerea cauzei pe rol. A apreciat că acesta măsură a fost dispusă de instanță cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora: „Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate”, dar așa cum rezultă din dezbaterile de la termenul din data de 22.09.2016, instanța nu a pus în discuția părților posibilitatea suspendării cauzei până la soluționarea dosarului penal, iar aprecierile părților cu privire la relevanța încheierii nr. 79/CP din 14.09.2016, neputând fi asimilate unor concluzii cu privire la o eventuală suspendare a judecării cauzei. În al doilea rând, potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: „Instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii.” Și, în acest context, instanța de fond trebuia să pună în discuția părților necesitatea suspendării judecății cauzei, această măsura neputând fi dispusă fără acordul reclamantei. Mai mult, astfel cum reiese din concluziile reclamantei, era evident că intenția acesteia a fost de soluționare a cauzei în fond și nu de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea dosarului penal, situație în care măsura dispusă de Curtea de Apel București încalcă dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată, reclamanta SC A. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că nu s-a opus suspendării cauzei, deși nu a formulat o cerere clară în acest sens, astfel că nu au fost încălcate prevederile art. 14 alin. (5) C. proc. civ. și art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed: Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost investită cu o acțiune având ca obiect anularea unui act administrativ, anularea măsurii de retragere a sprijinului financiar nerambursabil, anularea măsurii de reziliere a contractului și anularea măsurii de stabilire în sarcina sa, respectiv a restituirii sumei de 553.918,10 lei. La termenul de judecată din data de 6 octombrie 2016 instanța de fond a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/103/2016 aflat pe rolul Tribunalului Neamț. Suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanței de judecată și se întemeiază pe declanșarea urmăririi penale pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunțe. Textul impune în mod expres și neechivoc condiția declanșării urmăririi penale pentru o infracțiune, precum și existența unor elemente suficiente din care să rezulte că existența infracțiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării. Evident cele două condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ de aceea simpla sesizare a organelor de urmărire penală nu justifică, eo ipso, suspendarea judecății. Susținerile recurentei subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi primite, în cauză fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) C. proc. civ.. Mai mult, judecătorul fondului a expus detailat motivele de fapt și de drept care l-au condus la soluția pronunțată. Astfel, față de critica în care recurenta susține că instanța de fond a încălcat prevederile art. 14 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată, întrucât, din actele dosarului de fond, respectiv încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2016, nerecurată, rezultă cu claritate că judecătorul fondului a pus în discuție și a solicitat părților să precizeze dacă se impune suspendarea cauzei. Nici cea de-a doua critică a recurentei-pârâte în sensul că judecătorul fondului a încalcat dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ nu este fondată. Se constată că măsura nu a fost dispusa fără acordul reclamantei, astfel cum susține recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, chiar dacă societatea nu a formulat, separat, o cerere de suspendare în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., aceasta nu s-a opus luării acestei masuri. Mai mult, prin întâmpinarea depusă în dosarul de recurs, intimata-reclamantă a susținut că „nu este întrunită teza legală de care se prevalează recurenta, în sensul de a exista stăruința reclamantei în continuarea judecații pricinii, context in care instanța fondului nu a incalcat prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ”. Contrar susținerilor recurentei, în cauză, curtea de apel în mod corect a dispus suspendarea judecății, având în vedere că, prin încheierea nr. 79/CP din 14.09.2016 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția penală, în Dosarul nr. x/103/2016/a1 s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpata SC A. SRL pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are care rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat în mod legal dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cu respectarea condițiilor cerute de textul legal menționat, dosarul penal având legătură cu soluționarea cauzei, motiv pentru care, va respinge și celelalte critici ale recurentei. Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate și a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.