ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 723/2017

Decizia nr. 723/2017

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Cererea de recurs;

Prin recursul declarat la data de 13 ianuarie 2017 împotriva din data de 21 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin care a fost suspendată, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecarea apelului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1432 din 25 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, recurenta a solicitat admiterea recursului și anularea încheierii pronunțate.

Recurenta a motivat că nu s-a prezentat la proces arătând faptul că, dată fiind starea precară de sănătate, atât a sa, cât și a fiicei sale, nu a putut veni la instanță și nici nu a putut depune cerere de judecare a cauzei în lipsă. Arată că depune înscrisuri doveditoare din care rezultă imposibilitatea prezentării la instanță.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

la data de 30 ianuarie 2017 și repartizat completului C2.

Prin rezoluție din data de 1 februarie 2017,

Înalta Curte a dispus comunicarea recursului către intimata Primăria Cornetu, fiind comunicat fa data de

6 februarie 2017, conform dovezilor de la fila 18 în dosarul instanței de recurs, tară ca intimata să fi depus întâmpinare.

Prin raportul întocmit la data de 15 martie 2017, raport ale când constatări .sunt avute în vedere de prezenta hotărâre,

s-a făcut istoricul cauzei, reținându-se că recursul este admisibil în raport de dispozițiile art. 414 C. proc. civ., fiind declarat în termenul prevăzut de art. 414 alin. (2) C. proc. civ., urmând ca instanța să se pronunțe asupra încadrării motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În baza rezoluției din data de 20 martie2017, raportul a fost comunicat părților,

dovezile de comunicare aflându-se la filele 25 și 26 al acestei instanțe, recurenta depunând punct de vedere la raport prin care arată că solicita repunerea cauzei pe rol, aspect ce urmează a fi analizat de instanța de apel și considerații cu privire la fondul cauzei deduse judecății.

Prin rezoluție din data de 4 aprilie 2017, s-a acordat termen Ia data de 9 mai 2017, m

temeiul art. 493 C. proc. civ., pentru judecarea recursului.

lI. Analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., precum și ale art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 494 C. proc. civ., încadrarea motivelor recursului declarat în prevederile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit., d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul daca motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte reține că, prin sentința civilă nr. 1432 din 25 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Primăria Cornetu, prin care a solicitat acordarea de drepturi salariale, fiind obligată pârâta: la recalcularea salariului cuvenit reclamantei cu aplicarea corespunzătoare a procentelor aferente tranșelor de vechime la salariul de bază pentru perioada 1 ianuarie 2011, la zi, cu aplicarea corespunzătoare la salariul brut rezultat și a majorărilor salariate ulterioare; la plata către reclamantă a diferențelor rezultate din recalculare, retroactiv, începând cu data de 1 octombrie 2011 și până la data recalculări, efective la a deconta reclamantei, pe bază de documente justificative, cheltuielile de transport pe ruta București-Cornetu și retur, în temeiul art. 37 lit. d) raportat la art. 23 din Legea nr. 448/2006.

Prin încheierea de ședință din data de 21 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1432 din 25 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă.

În considerentele încheierii s-a reținut faptul că niciuna din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva încheierii de ședință din data de 21 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de munca și asigurări sociale,

a declarat recurs reclamanta A.

Or, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc critici de nelegalitate care să vizeze raționamentul adoptat de instanță vizând suspendarea cauzei în raport de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recurenta făcând numai considerente de ordin subiectiv cu privire la faptul că nu s-a putut prezenta la instanță și nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă.

Astfel, recurenta nu a formulat veritabile critici la adresa încheierii pronunțate de instanța de recurs prin care să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel și nu a reușit să demonstreze, prin motivele de recurs formulate, în baza unui raționament juridic, întemeiat pe dispoziții legale, care sunt textele de lege încălcate prin suspendarea judecării recursului prin încheierea atacată.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a constata nulitatea recursului.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii în ședința din 21 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 mai 2017.