ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 114/RC/2017

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1878 din 17 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Bacău s-a dispus:

În temeiul art. 386 C. proc. pen. respingerea cererii Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare din infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca nefondată.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. și art. 322 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 1.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare și s-a atras atenția asupra prevederilor art. 63

1

C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. și art. 322 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 1.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare și s-a atras atenția asupra prevederilor art. 63

1

C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., art. 396 alin. (10) teza a II-a C. proc. pen. și art. 322 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C. la pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 700 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare și s-a atras atenția asupra prevederilor art. 63

1

C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. și art. 322 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D. la pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 1.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare și s-a atras atenția asupra prevederilor art. 63

1

C. pen.

În temeiul art. 25 și art. 397 C. proc. pen. inculpații au fost obligați să plătească în solidar părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon” Iași suma de 2.034,84 lei reprezentând prețul serviciilor medicale furnizate pentru spitalizarea inculpatului A.

În temeiul art. 25 și art. 397 C. proc. pen. inculpații au fost obligați să plătească în solidar părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon” Iași dobânda de referință a Băncii Naționale a României la suma de 2.034,84 lei, începând cu data de 09 septembrie 2013 (data ultimei zile de spitalizare a inculpatului A.) și până la data plății.

În temeiul art. 25 și art. 397 C. proc. pen. inculpații au fost obligați să plătească în solidar părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Bacău suma de 791 lei, reprezentând cheltuieli efectuate pentru transportul inculpatului D. la data de 03 septembrie 2013 de la Spitalul Județean de Urgențe Bacău către Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon” Iași.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. inculpații au fost obligați să plătească fiecare câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr. x/P/2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților A., B., C. și D., pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În motivarea actului de sesizare s-a reținut că inculpații în noaptea de 02 septembrie 2013, în jurul orei 21:30, au participat la un conflict în barul SC E. SRL Săucești, unde cei patru, fiind împărțiți în două grupuri, s-au lovit reciproc cu pumnii și picioarele.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 26 martie 2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

În urma administrării probelor solicitate atât în apărare, cât și în acuzare, instanța de fond a reținut că în data de 02 septembrie 2014, inculpații C. și D., împreună cu martorul F. și cu G., au consumat băuturi alcoolice la domiciliul martorului H., iar în jurul orelor 21:30, s-au deplasat pe terasa barul SC E. SRL, locație în care au continuat să consume băuturi alcoolice, împreună cu martorii F., H. și I.

În aceeași zi, în jurul orelor 20:00, inculpații B. și A. s-au întâlnit la barul SC M. SRL Siretu cu mai mulți prieteni din localitate (printre care J., K.), au consumat băuturi alcoolice, iar ulterior, în jurul orelor 21:30, s-au deplasat pe raza satului Săucești, la barul SC E. SRL unde au comandat o sticlă cu vin, iar inculpatul A. a mers la bar și i-a solicitat martorei L. mai multe pahare. Întrucât martora i-a refuzat cererea, inculpatul A., fiind în stare avansată de ebrietate, a devenit recalcitrant, a lovit tejgheaua barului și a spart mai multe pahare.

La rugămintea martorei L., inculpații A. și B. au mers împreună cu prietenii care îi însoțeau pe terasa barului, unde se aflau și inculpații C. și D., iar la un moment dat, inculpatul D. a proferat cuvinte vulgare și a aruncat un pahar înspre masa la care se aflau inculpații C. și D. A izbucnit o altercație fizică între inculpații C. și A., altercație în care au intervenit și inculpații B. și D. și care a escaladat, inculpații lovindu-se reciproc.

După epuizarea conflictului, inculpații C., B. și A. au fost conduși la unitatea sanitară și din conținutul certificatelor medico-legale aflate la dosarul cauzei a rezultat că în urma altercației din data de 02 septembrie 2013, inculpatul C. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, inculpatul B. a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesitare 4-5 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul A. a suferit leziuni pentru care i-au fost acordate 50-55 de zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul A. a fost internat în perioada 03-09 septembrie 2013 în secția maxilo - facială a Spitalului Clinic Județean de Urgențe Sf. Spiridon Iași, fiind transportat la unitatea sanitară respectivă de la Spitalul Județean Bacău cu ambulanța aparținând Serviciului de Ambulanță a Județului Bacău.

Prin adresă, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon” Iași s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.034,84 lei reprezentând despăgubiri civile - cheltuieli de spitalizare pentru A., care a fost internat de unitatea sanitară în perioada 03.09 - 09 septembrie 2013 conform foii de observație din 2013, la care se adaugă dobânda de referință a Băncii Naționale a României până la data plății.

Prin adresa din 19 noiembrie 2013 Serviciul de Ambulanță Județean Bacău s-a constituit parte civilă cu suma de 791 lei, reprezentând cheltuieli de transport al numitului D. la data de 03 septembrie 2013 de la Spitalul Județean de Urgențe Bacău către Spitalul Sf. Spiridon Iași.

În temeiul art. 25 Cod și art. 397 C. proc. pen., instanța de fond, constatând îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale subiective pentru fapta proprie, raportul de cauzalitate existent între infracțiune și prejudiciul produs, existența prejudiciului și culpa inculpaților, a dispus obligarea inculpaților în solidar la repararea pagubei produsă părților civile ca rezultat al săvârșirii infracțiunilor.

Situația de fapt astfel reținută de prima instanță a rezultat din administrarea următoarelor mijloace de probă: certificat medico-legal din 10 septembrie 2013 privind pe inculpatul A., scrisoare medicală emisă de Spitalul Județean de Urgențe „Sf. Spiridon” Iași, certificat medico-legal din 10 septembrie 2013 privind pe inculpatul B., fișa Unității de primiri Urgențe cu privire la inculpatul B., certificatul medico-legal din 05 septembrie 2013; declarațiile inculpaților: A., B., C., D. și declarațiile martorilor L., H., I., F., K., J. și N.

În drept, s-a reținut că faptele inculpaților A., B., C. și D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare, prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. (1969).

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 C. pen. privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru siguranța circulației publice, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunilor, antecedentele penale ale inculpaților, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația lor familială și socială.

Împotriva sentinței penale mai sus menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău pentru netemeinicie, invocând cuantumul nejustificat de redus al pedepselor aplicate în raport de circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale fiecărui făptuitor și inculpatul A. pentru netemeinicie, invocând greșita sa condamnare prin încălcarea principiului ne bis in idem, motivele de apel fiind redate în detaliu în încheierea de ședință din data de 08 septembrie 2016.

Prin Decizia penală nr. 1072 din 12 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 421 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A., iar, în temeiul art. 419 C. proc. pen., au fost extinse efectele apelului față de inculpații C., B. și D.

A fost desființată sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., au fost achitați inculpații A., C., B. și D. pentru comiterea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât există autoritate de lucru judecat, iar, în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.

Totodată, în temeiul art. 421 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Prin încheierea din data de 13 octombrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei penale nr. 1072 din 12 octombrie 2016 a Curții de Apel Bacău, cu privire la denumirea infracțiunii prevăzută de art. 322 C. pen. (1969) și în consecință, s-a constat că infracțiunea pentru care s-a dispus achitarea inculpaților este infracțiunea de încăierare.

Prin încheierea din data de 17 octombrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei penale nr. 1072 din 12 octombrie 2016 a Curții de Apel Bacău, cu privire la dispoziția achitării, și în consecință, s-a constatat că temeiul legal invocat în soluția pronunțată - art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cu aplic. art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen. privește instituția încetării procesului penal.

Analizând sentința penală atacată atât sub aspectul motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al apelului prevăzut de art. 417 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul inculpatului este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin actul de sesizare al instanței, inculpații A., B., C. și D. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. reținându-se, în esență, că în seara de 02. 09.2013, orele 21,30, în timp ce se aflau în incinta SC E. SRL Săucești, în urma unui conflict declanșat spontan, s-au lovit reciproc. Urmare a loviturilor primite inculpații - persoane vătămate C., B. și A. au suferit leziuni au necesitat pentru vindecare 5-6 zile, 4-5 zile și respectiv, 50-55 de zile de îngrijiri medicale. Inculpatul A. a fost internat în perioada 03 - 09 septembrie 2013 la secția maxilo-facială a Spitalului Sf. Spiridon Iași.

Pentru atingerea adusă ordinii și liniștii publice prin proferarea de amenințări și injurii, inculpații au fost sancționați contravențional la data de 04 septembrie 2013, procesele verbale de constatare a contravenției, emise de Postul de Poliție Săucești (filele 76-83 d.u.p.).

În cauză, prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul cercetărilor penale, cu declarațiile nuanțate de recunoaștere a faptei date de inculpat imediat după comiterea infracțiunii, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor, a dat faptei de încăierare o corectă încadrare juridică, a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, descriind în detaliu fapta săvârșită, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a indicat elementele de fapt și temeiul de drept care justifică soluția.

Pe de altă parte, Curtea a apreciat că instanța de fond avea obligația să facă un minim de cercetări privind susținerile apărării și să constate incidența în cauză a principiului enunțat în art.

4 din Protocolul nr. 7 la Convenția

europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, potrivit căruia, nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat”.

S-a arătat că tratamentul juridic primit în situațiile de dublă sancționare administrativă și penală a evoluat în mod considerabil de la intrarea în vigoare a Protocolului nr. 7, fiind format din trei elemente: definiția procedurii penale, identitatea comportamentelor care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni și dubla acuzație, că instanța europeană utilizează trei criterii pentru a aprecia dacă o anumită sancțiune are caracter penal în sensul prevăzut de art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și anume: calificarea infracțiunii în dreptul național, natura încălcării și severitatea sancțiunii aplicate făptuitorului, iar Curtea de la Strasbourg a confirmat că interdicția dublei pedepse se referă la sancțiunea care privește aceleași fapte, iar nu un comportament calificat în același mod de normele care definesc infracțiunile, sens în care s-a menționat Hotărârea Zolotukhin împotriva Rusiei din 10 februarie 2009, în care s-a stabilit că art. 4 din Protocolul nr. 7 trebuie interpretat în sensul că interzice orice acuzație legată de o a doua infracțiune, atunci când aceasta are ca temei fapte identice sau echivalente din punct de vedere material cu cele care constituie temeiul celeilalte infracțiuni.

În ceea ce privește dimensiunea procedurală a principiului ne bis in idem, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, odată verificată existența unei sancțiuni referitoare la aceleași fapte, este interzisă orice nouă procedură, cu condiția ca prima sancțiune să fi rămas definitivă, concluzie aplicabilă situațiilor în care prima sancțiune are caracter administrativ, iar a doua penal (

Hotărârea Zolotukhin

), dar și cazurilor în care aplicarea sancțiunilor are loc în ordine inversă (

Hotărârea Ruotsalainen).

Drept urmare, instanța de apel a apreciat că potrivit jurisprudenței sus menționate, art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană interzice dubla sancționare administrativă și penală în legătură cu aceleași fapte, împiedicând astfel inițierea unei a doua proceduri, fie administrativă, fie penală, atunci când prima sancțiune a rămas deja definitivă.

În aceste condiții, constatând că sancțiunile administrative sunt executorii și că o nouă sancțiune penală nu mai este posibilă în cauza pendinte, Curtea a apreciat că prima instanță avea obligația să constate că se impune renunțarea la desfășurarea procedurii penale inițiate împotriva inculpaților și să dispună încetarea procesului penal pentru existența autorității de lucru judecat.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la data de 29 noiembrie 2016.

În cuprinsul cererii de recurs formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., s-a arătat, în esență, că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpații A., B., C. și D. cu privire la săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen. (1969) având în vedere că în cauză nu există autoritate de lucru judecat deoarece aceștia au fost sancționați contravențional pentru alte fapte (art. 371 C. pen., respectiv art. 321 C. pen. (1969)) decât pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, neaflându-se în situația prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen. cu referire la art. 4 din Protocolul 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Mai mult decât atât, s-a arătat că instanța civilă a anulat sancțiunile contravenționale aplicate inculpaților C. și D., astfel încât, față de aceștia, nu există nici un titlu executoriu prin care să fi fost sancționați administrativ de către o instanță de judecată, pentru a fi incidentă excepția autorității de lucru judecat.

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-a solicitat, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea din 02 februarie 2017 în Dosarul nr. x/180/2014, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 1072 din 12 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, îndreptată prin încheierile din 13 octombrie 2016 și 17 octombrie 2016 ale aceleiași instanțe și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., arătând, în esență, că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpații A., B., C. și D. pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen. (1969) întrucât, în cauză, nu există autoritate de lucru judecat, având în vedere, pe de o parte, că aceștia au fost sancționați contravențional pentru alte fapte (art. 371 C. pen., respectiv art. 321 C. pen. (1969)) decât cele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, neaflându-se în situația prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen. cu referire la art. 4 din Protocolul 7 la Convenția europeană, iar, pe de altă parte, că instanța civilă a anulat sancțiunile contravenționale aplicate inculpaților C. și D., astfel încât, față de aceștia, nu există nici un titlu executoriu prin care să fi fost sancționați administrativ.

Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existența cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate.

Astfel, în speță, se constată că, din procesele verbale de constatare a contravențiilor (filele 76-79, d.u.p.), rezultă că inculpații A., B., C. și D. au fost sancționați contravențional, în temeiul art. 3 pct. 1, 2 și 24 din Legea nr. 61/1991 (art. 3 din Legea nr. 61/1991 la data de 04 septembrie 2013), reținându-se că s-au constituit într-un grup și au săvârșit acțiuni contrare ordinii și liniștii publice, proferând injurii și expresii jignitoare la adresa numitei L. și a altor persoane, provocând indignarea cetățenilor și participând la scandal public.

Pe de altă parte, se constată că prin Rechizitoriul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a acestora pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., constând în aceea că, la data de 02 septembrie 2013, în jurul orelor 21,30, au participat la un conflict în localitatea Săucești, județul Bacău, unde, cei patru intimați, fiind împărțiți în două grupuri, s-au lovit reciproc cu pumnii și picioarele, conducând la cauzarea de leziuni corporale la trei dintre aceștia, ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale (A. 50-55 zile, B. 4-5 zile, iar C. 5-6 zile).

Totodată, Înalta Curte observă că cei patru inculpați au fost trimiși în judecată pentru o altă infracțiune (prevăzută de art. 371 C. pen. (art. 321 C. pen. (1969)) - ”tulburarea ordinii și liniștii publice”, aflată în cap. I al Titlului VIII al C. pen., intitulat ”Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială”) decât cea pentru care au fost sancționați contravențional, acesta fiind, de altfel, și motivul pentru care nu au mai fost cercetați și trimiși în judecată și pentru această faptă.

Or, elementul constitutiv ale infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. (1969) (respectiv art. 198 alin. (1) și (2) C. pen., incriminată la secțiunea ”Infracțiuni contra persoanei”) îl constituie participarea la încăierare, fiind diferit de cel ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, legiuitorul incriminând agresiunea fizică dintre mai multe persoane ce conduce la vătămări corporale sau chiar decesul unor persoane, fără a se putea cunoaște cu exactitate contribuția fiecărui participant.

Pe de altă parte, Înalta Curte mai constată că, pentru aplicarea principiului ne bis in idem, se impune ca faptele materiale și inculpatul să fie aceleași în ambele proceduri desfășurate în fața ambelor instanțe (cauza C 467/04, Gasparini și alții), în hotărârea C-436/04, Leopold Henri van Esbroeck statuându-se că, în ceea ce privește coincidența faptelor, aceasta trebuie înțeleasă nediferențiat de circumstanțe și independent de încadrarea lor juridică.

Transpunând reglementările internaționale (cap. 3 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen, Convenția de la Bruxelles cu privire la principiul ne bis in idem, Protocolul nr. 7 la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale), legiuitorul român a stabilit în actuala reglementare (art. 6 C. proc. pen.) că nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunța anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub o altă încadrare juridică.

Astfel, la nivel național principiul ne bis in idem

este constituit pe baza unei duble identități : de persoană și de faptă, în sens material, în materie penală, identitatea de cauză (de temei juridic) fiind înlăturată prin efectul dispozițiilor art. 6 C. proc. pen. care menționează expres că această regulă funcționează chiar dacă faptei i s-ar da o altă încadrare juridică.

Raportând considerațiile anterior menționate la criticile formulate de Parchet, Înalta Curte observă că, în speță, nu se poate vorbi de o identitate a faptelor inculpaților din cadrul celor două proceduri, de vreme ce procesele verbale, privesc sancționarea lor contravențională, în temeiul art. 3 pct. 1, 2 și 24 din Legea nr. 61/1991 (art. 3 din Legea nr. 61/1991 la data de 04 septembrie 2013), pentru acțiuni contrare ordinii și liniștii publice, respectiv proferarea de injurii și expresii jignitoare la adresa numitei L. și a altor persoane, ce au provocat indignarea cetățenilor, iar actul de trimitere în judecată (Rechizitoriul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău) se referă la participarea acuzaților la un conflict în localitatea Săucești, județul Bacău, unde, cei patru intimați, fiind împărțiți în două grupuri, s-au lovit reciproc cu pumnii și picioarele, conducând la cauzarea de leziuni corporale,la trei dintre ei, ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale, astfel încât, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că, în cauză este aplicabilă regula ne bis in idem, prevăzută atât de art. 6 C. proc. pen. și art. 4 din Protocolul 7 la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și de jurisprudența instanțelor europene.

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - în mod greșit, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpații A., B., C. și D. întrucât există autoritate de lucru judecat -, motiv pentru care, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul în casație

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 1072 din 12 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, îndreptată prin încheierile din 13 octombrie 2016 și 17 octombrie 2016 ale aceleiași instanțe, va casa, în totalitate, decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

Soluția dispusă, de rejudecare de către instanța de apel a cărei hotărâre a fost casată, se impune cu necesitate, întrucât, în faza căii extraordinare de atac a recursului în casație, potrivit art. 433 C. proc. pen., Înalta Curte verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile și nu aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt, obligație ce incumbă, în cauză, Curții de Apel.

În consecință, Curtea, în raport de motivele de apel invocate și în urma examinării cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., va proceda potrivit art. 421 C. proc. pen., urmând să stabilească dacă inculpații A., B., C. și D. sunt sau nu vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu pentru fiecare dintre intimații inculpați se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 1072 din 12 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, îndreptată prin încheierile din 13 octombrie 2016 și 17 octombrie 2016 ale aceleiași instanțe.

Casează în totalitate decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 360 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 martie 2017.