ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1051/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1051/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1051/2017
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 56/A din data de 24 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantului A. împotriva sentinței nr. 2305 din 15 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul Cluj.
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul a formulat recurs, care formează obiectul prezentului dosar.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și repartizat completului C5 la data de 7 aprilie 2017.
La data de 2 mai 2017 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată, iar la data de 11 mai 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu. Conform dovezilor aflate la filele 16 - 19 din dosar, raportul a fost comunicat părților la data de 17 mai 2017.
Recurentul reclamant a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ. „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect cereri în materie de asigurări sociale”.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. „sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României stipulând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Față de natura pretenției dedusă judecății, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, decizia atacată, care este definitivă, nu mai este supusă recursului.
Având în vedere textele legale invocate, precum și considerentele arătate mai sus, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 56/A din data de 24 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2017.