ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1912/2016

Decizia nr. 1912/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin declinare de la Tribunalul București (Sentința civilă nr. 659 din 30 ianuarie 2014), reclamantul pârât A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta reclamantă B. și pârâții C. și Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat - Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar, anularea integrală a procesului-verbal din 03 septembrie 2013 de soluționare a contestației din 26 august 2013 formulată împotriva procesului-verbal de licitație din 19 august 2013; anularea parțială a procesului-verbal de licitație din 19 august 2013 prin excluderea celor două oferte depuse de către doamna C., respectiv doamna B.; anularea pașilor de licitație 1 și 2 având în vedere nulitatea acestora ca urmare a tardivității ofertelor depuse de către doamna C., respectiv doamna B., și obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamantul la prețul minim solicitat și ofertat pentru imobil de 80.600 euro; anularea tuturor actelor subsecvente procesului-verbal de licitație din 19 august 2013, inclusiv a contractului de vânzare-cumpărare în cazul în care acesta a fost încheiat și a oricăror alte acte emise în acest sens, precum și achitarea cheltuielilor de judecată rezultate ca urmare a acțiunii.

Pârâta B. în temeiul art. 205 din noul C. proc. civ. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentat de onorariu de avocat.

Totodată, aceeași pârâtă B., în contradictoriu cu reclamantul A. a formulat și cerere reconvențională prin care solicită obligarea reclamantului A. la plata sumei ce reprezintă dobânda legala penalizatoare pentru garanția în cuantum de 71.331 lei (16.200 euro) de la data de 22 august 2013 și până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/3/2013.

Prin Sentința civilă nr. 3194 din 24 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a luat act de cererea reclamantului-pârât de renunțarea la soluționarea capătului de cerere având ca obiect anularea tuturor actelor subsecvente Procesului-verbal de licitație nr. 7600/2013, precum și de cererea precizatoare în sensul că nu solicită ca și capăt distinct de cerere obligarea pârâtei RA-APPS să încheie cu acesta contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul ofertat, conform cererii precizatoare de la dosarul Tribunalului București.

A respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.

A admis cererea principală precizată formulată de reclamantul pârât A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. și pârâții C. și Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat.

A anulat procesul-verbal din 03 septembrie 2013 și parțial procesul-verbal de licitație din 19 august 2013 cu privire la constatarea conformității ofertelor depuse de către pârâtele C. și B.

A anulat etapa procedurii privind evaluarea conformității ofertelor depuse de către cele două pârâte și constatarea acestei conformități de către pârâta RA-APPS în vederea participării la etapa organizării licitației.

A obligat pârâta RA-APPS să reia procedura de atribuire de la etapa evaluării conformității ofertelor depuse, cu luarea în considerare a prezentei hotărâri și să continue procedura în cazul reținerii conformității unei oferte dintre cele depuse, prin organizarea licitației conform documentației de atribuire și atribuirea imobilului ofertei considerată admisibilă în condițiile stabilite prin documentație.

A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională precizată formulată de către pârâta-reclamantă B.

Împotriva Sentinței nr. 3194 din 24 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs pârâta-reclamantă B. și pârâta Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat".

Prin motivele de recurs formulate, pârâta-reclamantă B. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și soluționarea pe fond a cauzei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată.

A solicitat admiterea cererii reconvenționale în sensul obligării intimatului reclamant A. la plata sumei în cuantum de 1.832 lei ce reprezintă dobânda legală penalizatoare pentru garanția în cuantum de 71.331 lei (16200 euro) de la data de 22 august 2013 și până la data de 01 iulie 2014 la care se adaugă dobânda legală penalizatoare până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/3/2013.

De asemenea, s-a cerut și obligarea intimatului reclamant A. la plata sumei de 562 lei reprezentând chiria pentru lunile aferente perioadei octombrie 2013 - iunie 2014, precum și la plata sumei de 62,50 lei, reprezentând contravaloarea chiriei lunare, începând cu luna iulie 2014 și până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/3/2013.

Au fost indicate ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, apreciind că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În susținere motivelor de recurs, pârâta-reclamantă B. a arătat că instanța de fond nu a analizat apărările invocate, potrivit cărora în cauză se aplică principiul "specialia generalibus derogant" și nici apărarea întemeiată pe principiul "nemo auditor propriam turpitudinem allegans".

În ceea ce privește admiterea cererii reconvenționale a susținut că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv, existența unui prejudiciu, săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și săvârșirea cu vinovăție a faptei ilicite prin care s-a cauzat prejudiciul.

Recurenta pârâtă Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" a solicitat admiterea recursului și casarea în parte a hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii astfel cum a fost precizată, fiind invocate ca temei al recursului formulat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Prin criticile formulate recurentul susține, în esență, că hotărârea recurată, pe de o parte, cuprinde motive străine de natura pricinii supusă judecății, iar pe de altă parte, fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin Sentința contestată s-a dispus anularea procesului-verbal din 3 septembrie 2013 și parțial a procesului-verbal de licitație din 19 august 2013 cu privire la constatarea conformității ofertelor depuse de către pârâtele C. și B. și pe cale de consecință s-a dispus:

- anularea etapei procedurii privind evaluarea conformității ofertelor depuse de către cele două pârâte și constatarea acestei conformități de către pârâta RA-APPS în vederea participării la etapa organizării licitației.

- obligarea pârâtei RA-APPS să reia procedura de atribuire de la etapa evaluării conformității ofertelor depuse, cu luarea în considerare a prezentei hotărâri și să continue procedura în cazul în cazul reținerii conformității unei oferte dintre cele depuse, prin organizarea licitației conform documentației de atribuire și atribuirea imobilului ofertei considerată admisibilă în condițiile stabilite prin documentație.

Recursurile vizează în principal respingerea acțiunii reclamantului apreciindu-se greșita interpretare de către instanța de fond a termenului în care participanții la licitație trebuiau să depună ofertele, cererea reconvențională a pârâtei B. fiind admisibilă doar în ipoteza respingerii cererii precizatoare a reclamantului A. și astfel menținerea în condițiile de câștigătoare a licitației a lui B.

Astfel, ceea ce trebuia analizat rezultă din dispozițiile pct. 3.8 din Capitolul 3 - Instrucțiuni privind vânzarea prin licitație deschisă cu strigare a proprietății imobiliare din Dosarul de prezentare a proprietății imobiliare, orice participant fie persoană juridică/ profesionist fie persoană fizică "(trebuie) să depună cererea de participare la licitație, însoțită de documentația de licitație prevăzută la pct. 4, care trebuie să fie clară, completă și fără echivoc, cu cel puțin 48 de ore, respectiv 2 zile lucrătoare înainte de data și ora ținerii licitației".

Aplicând aceste prevederi obligatorii pentru părțile din prezenta cauză, atât ofertanți, cât și pârâta organizator al licitației respectiv, rezultă că data limită până la care se puteau depune cererea era cu cel puțin 48 de ore, respectiv 2 zile lucrătoare înainte de data și ora ținerii licitației".

Opinia recurentelor precum că cererile de participare la licitație însoțite de documentație puteau fi depuse până în data de 14 august 2013 la ora 10 și nu ora 08.59 cum a reținut judecătorul fondului nu poate fi primită în raport de dispozițiile neechivoce ale art. 2555 C. civ.

Susținerile recurentelor precum că nu se aplică dispozițiile procedurii civile în legătură cu intervalul exact de 48 de ore precizat în sus-amintitele Instrucțiunii nu poate fi primită, art. 2545 alin. (1) C. civ. indicând aplicarea modalității de calcul a termenelor tuturor raporturilor juridice, indiferent dacă termenul a fost stabilit de legiuitor ori prin voința părților.

Eroarea recurentelor asupra modalității de calcul a termenului, în acest caz a celui pe ore este comună, distincția revenind din aprecierea termenului ca fiind unul procedural și nu substanțial, de drept material.

Astfel, rezultă că modalitatea în care s-a făcut interpretarea textelor de lege enunțate de către instanța de fond a fost cea corectă, dispozițiile normative fiind de altfel clare și neechivoce.

În aceste condiții apare evident că C. și B. au depus cererile și documentația cu depășirea termenului prevăzut de pct. 3.8 din Capitolul 3 din Instrucțiuni, astfel că în mod temeinic s-a dispus anularea procesului-verbal din 3 mai 2013, și parțial a procesului-verbal din 19 august 2013, în ceea ce privește constatarea conformității ofertelor.

Susținerile recurentei B. privind nepronunțarea instanței de fond asupra aplicabilității principiului "nemo auditor propriam turpitudinem allegans" cu referire la semnarea de către reclamant, fără obiecțiuni, a procesului-verbal din 19 august 2013 nu pot fi de asemenea primite, norma juridică, în speță art. 2545 alin. (2) C. civ. sancționând aspectul mai sus analizat indiferent de poziția de moment a unei părți.

De altfel, în speță nu poate fi vorba despre o culpă a reclamantului, care raportat la acel moment nu avea cum să cunoască aspectul depunerii ofertelor în termen, spre deosebire însă de membrii comisiei RAPPS.

Cât privește cererea reconvențională, admisibilitatea acesteia se raportează la calitate de câștigător a licitației a recurentei B. care în urma exercitării acțiunii de către reclamant nu ar fi beneficiar de drepturile aferente dobândirii imobilului, ori a cauzei de față procedura a fost suspendată, iar sentința analizată s-a dispus reluarea în parte a acesteia.

II. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

În raport de analiza de mai sus, nu rezultă raportat la căile de atac ale ambelor părți, incidența motivelor de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - hotărârea nefiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâta-reclamantă B. și pârâta Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" împotriva Sentinței civile nr. 3194 din 24 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 iunie 2016.

Procesat de GGC - NN