ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 644/2016

HOTĂRÂRE

08.03.2016

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 644/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 644/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate;

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/2014 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. - C. - D. și E. Buzău - F. Buzău - G., D. anularea Deciziei nr. 10575 din 31 octombrie 2014 emisă de D. București; anularea certificatului de încadrare în grad de handicap din 02 iunie 2014 emis de Comisia de evaluare Buzău precum și obligarea acestora la emiterea unui alt certificat de încadrare în grad de handicap.

În motivarea acțiunii, reclamantul a În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare expertizării la 10 iunie 2013 la cabinetul medical din cadrul H. Buzău a fost diagnosticat cu cancer iar prin Decizia medicală nr. 8076 din 10 iunie 2013 s-a statuat că are capacitatea de muncă pierdută în totalitate și definitiv.

Cu toate aceste decizii, G. din cadrul E. Buzău i-a eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap din 02 iunie 2014,cu deficiență funcțională „medie”.

A contestat această încadrare aberantă la D.,iar această comisie i-a respins contestația.

II. Hotărârile care au general conflictul negativ de competentă:.

2.1 Prin sentința civilă nr. 870 din data de 24 septembrie 2015, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocă de pârâtul E. Buzău și a declinat cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță sesizată a reținut că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, prin noțiunea de autoritate publică se înțelege orice organ de stat sau al unității administrativ teritoriale care acționează în regim de putere publică. Contestația formulată împotriva Deciziei emisă de Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți București (ce exercită competenta la nivel național) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, potrivit disp. art. 13 alin. (5) din Hotărârea nr. 430/2008, în acest sens fiind și disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul E. Buzău și a declinat cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, la data de 09 noiembrie 2015.

2.2. Prin sentința civilă nr. 252 din data de 23 noiembrie 2015 Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, respectiv dispozițiile art. 6 alin. (4) al articolului 90

din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările și completările ulterioare care stabilesc competența de soluționare in favoarea tribunalului.

Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea de Apel Ploiești,

în baza art. 133 și art. 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia, suspendând totodată judecarea cauzei.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență;

Argumente de fapt și de drept relevante;

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, instanțele au fost investite cu cererea reclamantului

A. formulată în contradictoriu cu pârâții

B. - C. - D. și E. Buzău - F. Buzău - G., D.

, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 10575/ 31 octombrie 2014 emisă de D., precum și a certificatului de încadrare în grad de handicap din 02 iunie 2014 emis de G. Buzău din cadrul E. Buzău; cerere ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora:

Astfel, conform art. 6 din Legea nr. 2/2013 - Protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap - alin. (4) al art. 90

din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, se modifică și va avea următorul cuprins:

„(4) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secția de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cererile adresate instanței fiind scutite de taxa judiciară de timbru”.

In raport de considerentele arătate, dată fiind reglementarea specială, se constată că, în mod greșit tribunalul a apreciat incidența art. 10 din Legea nr. 554/2004, în raport de rangul autorității publice emitente.

Temeiul legal al regulatorului de competență;

Având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de de contencios administrativ și fiscal.