ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2142/2017

Decizia

nr. 2142/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 28.01.2015, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității pârâtului A. de lucrător al Securității.

Prin sentința nr. 1263 din 6 mai 2015, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului A.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței și suspendarea judecății pentru imposibilitate și lipsă de apărare.

A susținut recurentul-pârât că judecata s-a desfășurat în lipsa sa, fiind în imposibilitate reală și obiectivă de a se prezenta, din motive medicale. De asemenea, o apărare eficace a sa nu se putea realiza de un mandatar sau de un avocat.

A arătat că s-a îmbolnăvit grav în anul 2009. A efectuat investigații, tratamente și intervenții chirurgicale la clinici din Iași, Târgu Mureș și din Padova, Italia. În urma intervențiilor chirurgicale de la spitalul din Padova, au intervenit mai multe complicații și, din luna februarie 2015, se află internat în acest spital. A mai suferit, în luna mai 2015, un accident vascular cerebral, fiind țintuit la pat pentru tot restul vieții.

Astfel, i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, pentru că nu se poate da o hotărâre judecătorească cu ignorarea lipsei ori imposibilității de apărare.

De asemenea, cele reținute de prima instanță nu au nicio relevanță, de vreme ce nicio persoană nu a fost prigonită și torturată.

A invocat recurentul prevederile Constituției României, ale dreptului Comunității Europene, privind dreptul la apărare și la un proces echitabil, și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a invocat excepția nulității recursului, apreciind că recurentul nu a argumentat, în niciun fel, incidența motivului de nelegalitate invocat.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că susținerile recurentului sunt contradictorii de vreme ce invocă lipsa de apărare, iar, pe de altă parte, susține că avocatul sau mandatarul nu pot realiza o apărare eficientă.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 februarie 2017 în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 aprilie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivului de casare invocat

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de pârât, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, pentru considerentele ce urmează.

Nu se poate reține soluționarea cauzei cu nerespectarea dreptului la apărare al recurentului. Acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost supusă procedurii de verificare și de regularizare prevăzute și de fixare a primului termen de judecată, procedură prevăzută de art. 200 și 201 C. proc. civ.

Astfel, la data de 12.02.2015, acțiunea și înscrisurile anexate au fost comunicate pârâtului A.

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere de suspendare a judecății la data de 20.03.2015. A susținut, în esență - aspecte reiterate și în cererea de recurs -, că nu se poate deplasa la proces, din motive medicale, și că nimeni, mandatar, procurator, avocat, nu îl poate reprezenta în proces pentru a-i asigura apărarea.

După depunerea întâmpinării și a cererii de suspendare a judecății de către pârât, instanța de fond a stabilit termen pentru judecarea acțiunii la data de 06.05.2015, termen la care a respins cererea de suspendare, reținând că este lipsită de fundament legal, și a soluționat acțiunea.

Prin urmare, Înalta Curte reține că dreptul la apărare al pârâtului a fost respectat, acestuia fiindu-i comunicate acțiunea și înscrisurile depuse în probațiune de către reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În ceea ce privește fondul recursului, recurentul se rezumă la a susține că nicio persoană nu a ar fi fost persecutată, prigonită, torturată, fiind vorba despre un deținut de drept comun, condamnat pentru delapidare.

Deși apreciază că nicio persoană, mandatar, procurator sau avocat, nu-l poate apăra și deși arată că se află în imposibilitate de prezentare în instanță, recurentul-pârât nu a formulat critici, nici în fața instanței de fond și nici prin recurs, în combaterea susținerilor intimatului-reclamant și a probelor administrate de acesta.

Procedura civilă nu prevede obligativitatea prezentării părții în instanță, astfel că, în cazul imposibilității de prezentare, partea, căreia i-au fost comunicate cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse în probațiune, are posibilitatea de a-și prezenta în scris punctul de vedere asupra tuturor aspectelor din acțiune.

Înalta Curte constată că înscrisurile depuse la dosar în probațiune, comunicate și pârâtului, al căror conținut este descris, pe larg, în considerentele sentinței recurate, demonstrează, cu prisosință, că acțiunile întreprinse de pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viața privată și dreptul la libertatea de exprimare, protejate normativ, cel puțin la nivel formal și în perioada anterioară anului 1989.

Referitor la susținerea recurentului că persoana vizată în notele informative prezentate de C.N.S.A.S. nu a fost persecutată sau torturată, Înalta Curte reține că, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, importantă este imixtiunea arbitrară în viață personală a persoanei urmărite.

În altă ordine de idei, pentru a fi reținută calitatea de lucrător al Securității în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana, ofițer sau subofițer al Securității, să fi desfășurat activități care au vizat suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.

Toate activitățile, care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale sau au urmărit să o facă, conduc la constatarea calității de lucrător în sensul prevăzut de dispozițiile legale anterior enunțate.

Prin urmare, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate.

4.2.2. Soluția instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 1263 din 6 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2017.