ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1770/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1770/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia
nr. 1770/2017
Asupra cererii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 9.03.2017, petenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. au invocat excepția de nelegalitate a următoarelor acte administrative:
- O.U.G. nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptători care au contribuit la victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoluției muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 969/30.12.2014;
- O.G. nr. 1/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 341/2004 a recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 44/19.01.2015;
- Decretul Președintelui României nr. 719/2015, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 687/10.09.2015;
- Decretul Președintelui României nr. 215/2016, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 51/25.01.2016;
- Decretul Președintelui României nr. 268/2016, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 172/08.03.2016.
Petenții au formulat critici de nelegalitate a actelor administrative susmenționate, solicitând anularea acestora.
S-a mai solicitat de către petenți admiterea excepției astfel cum a fost formulată, raportat la temeiurile de lege și deciziile internaționale invocate în cuprinsul acesteia.
Din analiza cererii formulate de petenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., s-a constatat că în antetul acesteia s-a făcut referire la Dosarul nr. x/104/2015.
În urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS s-a constatat că Dosarul nr. x/104/2015 se află pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, cu termen de judecată la data de 15 iunie 2017 și are ca obiect recursul declarat de petenți împotriva sentinței nr. 582 din 4.10.2016, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul referit.
Prin această sentință s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților, prin care aceștia au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea dispozițiilor: art. 1 din O.U.G. nr. 95/2014, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 969/30.12.2014; a art. I și art. II din O.G. nr. 1/2015, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 44/19.01.2015, despăgubiri în valoare provizorie de 31.878 lei, constând în plata cumulată pentru anul 2015 a cuantumului stabilit conform prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 până la actualizarea din 30 decembrie 2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că se impune calificarea juridică a cererii formulate de petenți, cerere adresată direct Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar în cuprinsul căreia se face referire la un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, respectiv dacă este vorba despre o excepție de nelegalitate cu care a fost învestită instanța supremă sau o cale de atac exercitată în Dosarul nr. x/104/2015 al Curții de Apel Craiova.
Examinând cererea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte califică cererea formulată de petenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. ca fiind excepție de nelegalitate a unor acte administrative.
Apreciind asupra competenței de soluționare a unei astfel de excepții de nelegalitate în raport cu dispozițiile legale incidente, respectiv art. 4, art. 10 alin. (1) teza a II-a și art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, coroborat cu art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte va trimite excepția de nelegalitate invocată de petenți, spre competentă soluționare, Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Excepția de nelegalitate reprezintă un incident procesual ce se soluționează în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora:
„(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu ori la cererea părții interesate.
(2) Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.
(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.”
Din prevederile anterior menționate, rezultă că, în cazul în care instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate constată că de actul administrativ vizat depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă, respectiv instanța de contencios administrativ competentă material să soluționeze excepția, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, respectiv instanța competentă să soluționeze în fond legalitatea actului administrativ.
Din punct de vedere al competenței materiale, instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate poate fi tribunalul sau curtea de apel, în funcție de emitentul actului administrativ atacat, autoritate publică locală sau centrală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție este reglementată prin dispozițiile art. 97 din noul C. proc. civ., potrivit cărora: „Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:
recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
recursurile în interesul legii;
cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
orice alte cereri date prin lege în competența sa.”
Or, față de aceste dispoziții legale care cuprind norme de competență de ordine publică, este evident că Înalta Curte de Casație și Justiție nu este competentă material să soluționeze cererea de față.
În raport de cele învederate anterior, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a excepției de nelegalitate aparține curții de apel, ca instanță competentă material potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 republicată, aplicând criteriul rangului autorității emitente, întrucât obiectul excepției de nelegalitate invocate îl reprezintă prevederile unor acte administrative emise de autorități publice centrale. Totodată, competența aparține curții de apel, ca instanță competentă material să analizeze în fond legalitatea acestor actelor administrative.
În concluzie, Înalta Curte, reținând că excepția de nelegalitate invocată în prezenta cauză vizează acte administrative emise de autorități publice centrale și că, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a acestei excepții aparține curții de apel în raport de dispozițiile art. 4 alin. (1) din același act normativ, va trimite cererea formulată, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pentru a fi atașată la Dosarul nr. x/104/2015.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Califică cererea formulată de petenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. ca fiind excepție de nelegalitate.
Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pentru a fi atașată la Dosarul nr. x/104/2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2017.