ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1630/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1630/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia
nr. 1630/2017
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin decizia
civilă nr. 2876 din 24 septembrie 2015 pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/1/2014 a fost
declinată soluționarea cererii de chemare în judecată
formulată de reclamanții Asociația A., Partidul B.;
Fundația C. prin D., Federația Civică E. pentru șanse egale
și o societate mai bună în contradictoriu cu pârâții Parlamentul
României - Camera Deputaților, Parlamentul României - Senatul României,
Președintele României, Guvernul României; Consiliul Superior al
Magistraturii în favoarea Tribunalului București, secția civilă.
Dosarul a
fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a
civilă, Ia data de 28.06.2016 sub nr. x/3/2016.
Prin cererea
de chemare în judecată formuiată, reclamanții, prin D., au
formulat o acțiune în pretenții și daune morale, solicitând
plata în solidar de către persoanele fizice și juridice pârâte a
drepturilor recunoscute și acordate de autoritatea
judecătorească prin deciziile definitive: decizia definitivă nr.
226 din 20 martie 1990 a Tribunalului Județean Constanța,
pronunțată în Dosarul nr. x/1990 - confirmată ca legală
și temeinică de Curtea Supremă de Justiție a României prin
decizia definitivă nr. 1039 din 29 mai 1992, pronunțată în Dosarul
nr. x/1992 - când a fost respins recursul extraordinar declarat de procurorul
general al României - dl. F. împotriva deciziei civile definitivă nr. 226
din 20 martie 1990, precizată mai sus; drepturile refuzate de a fi
plătite de intimata G. București SA timp de 25 de ani, astfel
că, la data înregistrării prezentei, aceste drepturi totalizează
1.150.550 dolari S.U.A. - plătibili la rata zilei curs B.N.R. - în semn de
respect față de standardele Uniunii Europene, în general și
față de Regulamentul C.E. nr. 44, Anexa nr. 5, din 2000, intrat în
vigoare la 01.01.2001; să se încuviințeze plata în solidar de
către persoanele fizice și/sau juridice precizate mai sus a daunelor
morale, astfei: plata de daune morale la rata de 1 euro/zi pe perioada
07.07.1984-21.12.1989, pentru interzicerea abuzivă/nelegală a
exercitării profesiei de către persoana fizică: D., în folosul
celor interesați în acte și fapte de corupție, plata de daune
morale la rata de 10 euro/zi pe perioada 22.12.1989-31.01.1993 pentru
menținerea restricțiilor de exercitare a profesiei în cadrul noii
ordini de drept - cu scopul de a menține acoperirea actelor și
faptelor de corupție sesizate de partea vătămată în
ultimele trei decenii ale secolului XX, plata de daune morale la rata de 100
euro/zi pe perioada: 01.02.1993-23.05.2005, pentru nerespectarea și
neonorarea standardelor Uniunii Europene asumate de România prin semnarea
acordului european începând cu 01.02.1993, plata de daune morale la rata de 500
euro/zi pe perioada 24.05.2005-31.12.2006 - pentru neonorarea, cum se cuvine, a
actului de aderare a României la Uniunea Europeană, plata de daune morale
la rata de 1.000 euro/zi, începând cu data de 01.01.2007 până la data
înregistrării prezentei și în continuare până la executarea
silită a deciziilor definitive precizate mai sus și acoperirea
tuturor obligațiilor asumate de România în anii de după aderarea
acesteia ia Uniunea Europeană, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013
și 2014, plata de daune morale la ratele și pe perioadele
menționate mai sus pentru traumele psihice și consecințele
incomensurabile aduse persoanei fizice vătămate, inclusiv familiei,
conform cu detaliile din Declarația Universală a Drepturilor Omului,
art. 30; plata de daune morale la ratele precizate mai sus, pe aceleași
perioade pentru încălcarea cu premeditare a dispozițiilor
Constituției României, art. 1 pct. 3 și 5, art. 4 pct. 1 și 2,
art. 6 pct. 1 și 2, art. 8 pct. 1, art. 11 pct. 1 și 2, art. 15 pct.
3, art. 16 pct. 1 și 2, art. 20 pct. 1 și 2, art. 21 pct. 1, 2
și 3, art. 23 pct. 1, 4 și 11, art. 24 pct. 1, art. 26 pct. 1, art.
27 pct. 1, art. 28, art. 34 pct. 1 și 2, art. 35 pct. 1 și 2, art. 36
pct. 1, art. 37 pct. 1, art. 38, art. 39, art. 40 pct. 1 și 2, art. 41 pct.
1 și 2, art. 44 pct. 1 și 8, art. 45, art. 46, art. 47 pct. 1 și
2, art. 51 pct. 1, 2, 3 și 4, art. 52 pct. 1, 2 și 3, art. 53 pct. 1,
2 și 3, art. 54 pct. 1 și 2, art. 57, și nu numai, de către
demnitarii României în general și de către instituțiile statului
de drept în România, în special, în folosul exclusiv al celor interesați
în acte și fapte de corupție, conform cu detaliile din Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 1, 6, 10, 11, 12, 15, 16, 17,
20, 21, 25, inclusiv Titlul VI „Solidaritatea” și Titlul VII „Drepturile
cetățenilor”, în general și art. 41 „Dreptul la o bună
administrare”, în special și Titlul VI „Justiția”, inclusiv Titlul
VII art. 51, 52, 53 și mai ales 54.
Totodată,
se solicită să se încuviințeze plata în solidar de către
persoanele fizice și/sau juridice precizate mai sus de daune morale pentru
neonorarea obligațiilor asumate de România în raporturile cu lumea
civilizată, în general și cu Uniunea Europeană, în special, prin
instrumentele juridice fundamentale ratificate de România, astfel: piața
de daune morale la rata de 100 euro/zi pentru fiecare articol din fiecare act
normativ menționat mai jos, respectiv: Declarația Universală a
Drepturilor Omului - act normativ înscris în legea fundamentală a
României, art. 20 pct. 1; art. 1 la 30; Carta Organizației Națiunilor
Unite, Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, Primul Protocol Adițional la
Convenție, art. 1 și 3; Pactul Internațional cu privire Ia
Drepturile Politice, Pactul Internațional cu privire la Drepturile
Economice, Culturale și Sociale și Tratatele Fundamentale ale Uniunii
Europene.
Prin
sentința civilă nr. 1243 din 07.10.2016 a Tribunalului
București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă ca
inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale. A
fost admisă excepția netimbrării acțiunii și, în
consecință a fost anulată cererea formulată de
reclamanți, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală,
ca netimbrată.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Asociația A.,
înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a
civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Prin
petiția înregistrată la data de 16.01.2017, petenta Asociația A.
a contestat suma de bani ce i-a fost comunicată spre a o achita prin
adresa transmisă de instanță la data de 06.01.2017, cu titlu de
taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei stabilită în Dosarul
nr. x/3/2016, având ca obiect cererea de recurs formulată împotriva
deciziei nr. 1243 din 7 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul
București, secția a IV-a civilă.
Prin
încheierea din data de 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția
a IIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
pronunțată în Dosarul nr. x/3/2016/a1, a fost respinsă cererea
de reexaminare formulată de petenta Asociația A. împotriva modului de
stabilire a taxei judiciare de timbru.
Împotriva
încheierii din 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția
a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, petenta
Asociația A. a declarat recurs, solicitând, în esență, revenirea
la legalitate, normaHtate și respect față de standardele Uniunii
Europene.
Recursul
declarat de petenta Asociația A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei
Curți de Casație la data de 4 aprilie 2017.
Prin
rezoluția din 05.04.2017, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra
admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că
recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.
Completul de
filtru nr. 7, la data de 2 mai 2017, constatând întrunite condițiile
prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea
raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de
vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.;
comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar
recurs.
Intimatul
Președintele României a formulat punct de vedere prin care a solicitat
admiterea excepției inadmisibiiității recursului,
reținută prin raport, iar recurenta-reclamantă a formulat un
punct de vedere prin care a dezvoltat istoricul cauzei și a solicitat
recuzarea magistratului-asistent care a întocmit raportul, cererea de recuzare
fiind respinsă ca inadmisibilă pentru motivele arătate mai sus.
Constatându-se
încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C.
proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data
de 20 octombrie 2017, fără citarea părților.
Examinând
recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de
excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în
cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru
următoarele considerente:
Prin
dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit
că hotărârea judecătorească este supusă numai
căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și
termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul
ei.
Prin urmare,
revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția
competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru
subiectele de drept aflate în situații identice.
Totodată,
principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond
a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în
alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea
procesuală.
Din
dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții
ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de
atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca
atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe
această cale.
Recursul este
o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca
regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediu! căreia, în
cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită
controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de
drept.
Potrivit art.
39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de reexaminare a taxei judiciare
de timbru se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără
citarea părților, prin încheiere definitivă.
Prin urmare,
prin dispozițiile sus-evocate legiuitorul a stabilit expres că
hotărârea prin care se soluționează cererea de reexaminare
împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru este
definitivă.
Conform art.
634 alin. (1) C. proc. civ., sunt hotărâri definitive „hotărârile
care nu sunt supuse apelului și nici recursului”.
De asemenea,
art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că „hotărârile date
în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri, în
cazurile exprese prevăzute de lege sunt supuse recursului”.
În
speță, obiectul prezentului dosar îl reprezintă
soluționarea căii de atac a recursului exercitată de petenta
Asociația A. împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă cererea
de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Față
de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 39 alin. (2)
din O.U.G. nr. 80/2013 cu art. 634 alin. (1) pct. 1 și art. 483 alin. (1)
C. proc. civ. rezultă că încheierea din data de 19 ianuarie 2017 a
Curții de Apel București, secția a lIl-a civilă și
pentru cauze cu minori și de familie, nu poate fi supusă recursului,
fiind pronunțată de curtea de apei în cadrul soluționării
unei încheieri definitive prin care a fost soluționată cererea de
reexaminare a taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste
considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
inadmisibil recursul declarat de petenta Asociația A. împotriva încheierii
de ședință din 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori
și de familie.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2017.