ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1630/2017

Decizia nr. 1630/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 2876 din 24 septembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/1/2014 a fost declinată soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții Asociația A., Partidul B.; Fundația C. prin D., Federația Civică E. pentru șanse egale și o societate mai bună în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților, Parlamentul României - Senatul României, Președintele României, Guvernul României; Consiliul Superior al Magistraturii în favoarea Tribunalului București, secția civilă. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, Ia data de 28.06.2016 sub nr. x/3/2016.

Prin cererea de chemare în judecată formuiată, reclamanții, prin D., au formulat o acțiune în pretenții și daune morale, solicitând plata în solidar de către persoanele fizice și juridice pârâte a drepturilor recunoscute și acordate de autoritatea judecătorească prin deciziile definitive: decizia definitivă nr. 226 din 20 martie 1990 a Tribunalului Județean Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/1990 - confirmată ca legală și temeinică de Curtea Supremă de Justiție a României prin decizia definitivă nr. 1039 din 29 mai 1992, pronunțată în Dosarul nr. x/1992 - când a fost respins recursul extraordinar declarat de procurorul general al României - dl. F. împotriva deciziei civile definitivă nr. 226 din 20 martie 1990, precizată mai sus; drepturile refuzate de a fi plătite de intimata G. București SA timp de 25 de ani, astfel că, la data înregistrării prezentei, aceste drepturi totalizează 1.150.550 dolari S.U.A.

- plătibili la rata zilei curs B.N.R. - în semn de respect față de standardele Uniunii Europene, în general și față de Regulamentul C.E.

nr. 44, Anexa nr. 5, din 2000, intrat în vigoare la 01.01.2001; să se încuviințeze plata în solidar de către persoanele fizice și/sau juridice precizate mai sus a daunelor morale, astfei: plata de daune morale la rata de 1 euro/zi pe perioada 07.07.1984-21.12.1989, pentru interzicerea abuzivă/nelegală a exercitării profesiei de către persoana fizică: D., în folosul celor interesați în acte și fapte de corupție, plata de daune morale la rata de 10 euro/zi pe perioada 22.12.1989-31.01.1993 pentru menținerea restricțiilor de exercitare a profesiei în cadrul noii ordini de drept - cu scopul de a menține acoperirea actelor și faptelor de corupție sesizate de partea vătămată în ultimele trei decenii ale secolului XX, plata de daune morale la rata de 100 euro/zi pe perioada: 01.02.1993-23.05.2005, pentru nerespectarea și neonorarea standardelor Uniunii Europene asumate de România prin semnarea acordului european începând cu 01.02.1993, plata de daune morale la rata de 500 euro/zi pe perioada 24.05.2005-31.12.2006 - pentru neonorarea, cum se cuvine, a actului de aderare a României la Uniunea Europeană, plata de daune morale la rata de 1.000 euro/zi,

începând cu data de 01.01.2007 până la data înregistrării prezentei și în continuare până la executarea silită a deciziilor definitive precizate mai sus și acoperirea tuturor obligațiilor asumate de România în anii de după aderarea acesteia ia Uniunea Europeană, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013 și 2014, plata de daune morale la ratele și pe perioadele menționate mai sus pentru traumele psihice și consecințele incomensurabile aduse persoanei fizice vătămate, inclusiv familiei, conform cu detaliile din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 30; plata de daune morale la ratele precizate mai sus, pe aceleași perioade pentru încălcarea cu premeditare a dispozițiilor Constituției României, art. 1 pct. 3 și 5, art. 4 pct. 1 și 2, art. 6 pct. 1 și 2, art. 8 pct. 1, art. 11 pct. 1 și 2, art. 15 pct. 3, art. 16 pct. 1 și 2, art. 20 pct. 1 și 2, art. 21 pct. 1, 2 și 3, art. 23 pct. 1, 4 și 11, art. 24 pct. 1, art. 26 pct. 1, art. 27 pct. 1, art. 28, art. 34 pct. 1 și 2, art. 35 pct. 1 și 2, art. 36 pct. 1, art. 37 pct. 1, art. 38, art. 39, art. 40 pct. 1 și 2, art. 41 pct. 1 și 2, art. 44 pct. 1 și 8, art. 45, art. 46, art. 47 pct. 1 și 2, art. 51 pct. 1, 2, 3 și 4, art. 52 pct. 1, 2 și 3, art. 53 pct. 1, 2 și 3, art. 54 pct. 1 și 2, art. 57, și nu numai, de către demnitarii României în general și de către instituțiile statului de drept în România, în special,

în folosul exclusiv al celor interesați în acte și fapte de corupție, conform cu detaliile din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 1, 6, 10, 11, 12, 15, 16, 17, 20, 21, 25, inclusiv Titlul VI „Solidaritatea” și Titlul VII „Drepturile cetățenilor”, în general și art. 41 „Dreptul la o bună administrare”, în special și Titlul VI „Justiția”, inclusiv Titlul VII art. 51, 52, 53 și mai ales 54. Totodată, se solicită să se încuviințeze plata în solidar de către persoanele fizice și/sau juridice precizate mai sus de daune morale pentru neonorarea obligațiilor asumate de România în raporturile cu lumea civilizată, în general și cu Uniunea Europeană, în special, prin instrumentele juridice fundamentale ratificate de România, astfel: piața de daune morale la rata de 100 euro/zi pentru fiecare articol din fiecare act normativ menționat mai jos, respectiv: Declarația Universală a Drepturilor Omului - act normativ înscris în legea fundamentală a României, art. 20 pct. 1; art. 1 la 30; Carta Organizației Națiunilor Unite, Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Primul Protocol Adițional la Convenție, art. 1 și 3; Pactul Internațional cu privire Ia Drepturile Politice, Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Culturale și Sociale și Tratatele Fundamentale ale Uniunii Europene.

Prin sentința civilă nr. 1243 din 07.10.2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale. A fost admisă excepția netimbrării acțiunii și, în consecință a fost anulată cererea formulată de reclamanți, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală, ca netimbrată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Asociația A., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Prin petiția înregistrată la data de 16.01.2017, petenta Asociația A. a contestat suma de bani ce i-a fost comunicată spre a o achita prin adresa transmisă de instanță la data de 06.01.2017, cu titlu de taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei stabilită în Dosarul nr. x/3/2016, având ca obiect cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr. 1243 din 7 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Prin încheierea din data de 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2016/a1, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petenta Asociația A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. Împotriva încheierii din 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, petenta Asociația A. a declarat recurs, solicitând, în esență, revenirea la legalitate, normaHtate și respect față de standardele Uniunii Europene. Recursul declarat de petenta Asociația A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 4 aprilie 2017. Prin rezoluția din 05.04.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

Completul de filtru nr. 7, la data de 2 mai 2017, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs. Intimatul Președintele României a formulat punct de vedere prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibiiității recursului, reținută prin raport, iar recurenta-reclamantă a formulat un punct de vedere prin care a dezvoltat istoricul cauzei și a solicitat recuzarea magistratului-asistent care a întocmit raportul, cererea de recuzare fiind respinsă ca inadmisibilă pentru motivele arătate mai sus.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 20 octombrie 2017, fără citarea părților. Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediu! căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.

Potrivit art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Prin urmare, prin dispozițiile sus-evocate legiuitorul a stabilit expres că hotărârea prin care se soluționează cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru este definitivă. Conform art. 634 alin. (1) C. proc. civ., sunt hotărâri definitive „hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului”. De asemenea, art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că „hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri, în cazurile exprese prevăzute de lege sunt supuse recursului”.

În speță, obiectul prezentului dosar îl reprezintă soluționarea căii de atac a recursului exercitată de petenta Asociația A. împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 cu art. 634 alin. (1) pct. 1 și art. 483 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că încheierea din data de 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a lIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apei în cadrul soluționării unei încheieri definitive prin care a fost soluționată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta Asociația A. împotriva încheierii de ședință din 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2017.