ÎCCJ, Decizia nr. 323/2017

Decizia civilă nr. 323/2017 Asupra admisibilității în principiu a cererii de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin Decizia nr. 977 din 25 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2017, s-a admis excepția nulității contestației în anulare, s-a anulat contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 482 din 21 martie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/116/2015 (având ca obiect un recurs) și, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., s-a dispus amendarea contestatorului cu suma de 1.000 RON.

I.2. Calea de atac exercitată La data de 31 mai 2017, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, o cale de atac denumită "apel" de către contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 977 din 25 mai 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2017. Sub un alt aspect, contestatorul a solicitat reexaminarea deciziei atacate, în ceea ce privește sancțiunea amenzii judiciare, aplicate. Prin urmare, calea de atac formulată de A. conține două capete de cerere, care trebuie examinate distinct, întrucât sunt supuse unor regimuri juridice diferite. I.2.1. Cererea de recurs, calificare Astfel, în ceea ce privește criticile formulate referitor la dezlegarea dată contestației în anulare, față de rezoluția din 2 august 2017, precum și de dispozițiile art. 493 alin. (5) și art. 152 C. proc.

civ., se constată că se impune calificarea și examinarea drept recurs a căii de atac exercitate împotriva Deciziei nr. 977 din 25 mai 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2017. I.2.2. Cerere de reexaminare În ceea ce privește a doua solicitare a părții vizând măsura amenzii judiciare aplicate, raportorul a considerat că aceasta constituie o cerere de reexaminare, reglementată de dispozițiile art. 191 C. proc. civ. II. Procedura de filtrare a recursului Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ. Prin Încheierea din camera de consiliu de la 9 octombrie 2017, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc.

civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți. III. Considerentele Înaltei Curți III.1. Asupra recursului În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță. Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed. Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Conform art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Întrucât, în speță, recursul vizează o decizie pronunțată de către secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o contestație în anulare, hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 508 alin. (4), coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., este definitivă, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării și dat fiind faptul că recurentul a uzat deja de calea de atac a recursului, aceste condiții nu sunt îndeplinite. Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege. Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit. În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

III.2. Asupra cererii de reexaminare Așa cum s-a arătat la pct. I.2.2., sediul materiei îl constituie dispozițiile art. 191 C. proc. civ. Or, potrivit prevederilor art. 191 alin. (3) C. proc. civ.: "În toate cazurile, cererea se soluționează, cu citarea părților, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea." Având în vedere dispozițiile imperative expuse, competența de soluționare a acestei cereri de reexaminare nu aparține completului de 5 judecători, ci aparține unui alt complet al instanței care a dispus măsura sancționatorie, în speță, secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În atare situație, Înalta Curte va disjunge capătul de cerere privind reexaminarea amenzii judiciare aplicate recurentului și va trimite această cerere, spre competentă soluționare, secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Disjunge capătul de cerere privind reexaminarea amenzii judiciare aplicate recurentului A. în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., prin Decizia nr. 482 din 21 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Trimite cererea de reexaminare a amenzii judiciare, formulate de A., spre competentă soluționare, secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 977 din 25 mai 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2017. Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2017. Procesat de GGC - N