ÎCCJ, Decizia nr. 323/2017

Decizia

civilă nr. 323/2017

Asupra

admisibilității în principiu a cererii de față, în

conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 977 din 25 mai 2017,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2017, s-a admis

excepția nulității contestației în anulare, s-a anulat

contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva

Deciziei nr. 482 din 21 martie 2017, pronunțate de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul

nr. x/116/2015 (având ca obiect un recurs) și, în baza art. 187 alin. (1)

pct. 1 lit. a) C. proc. civ., s-a dispus amendarea contestatorului cu suma de

1.000 RON.

I.2. Calea de

atac exercitată

La data de 31

mai 2017, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, completul de 5 judecători, o cale de atac

denumită "apel" de către contestatorul A. împotriva

Deciziei nr. 977 din 25 mai 2017 pronunțate de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul

nr. x/1/2017.

Sub un alt

aspect, contestatorul a solicitat reexaminarea deciziei atacate, în ceea ce

privește sancțiunea amenzii judiciare, aplicate.

Prin urmare,

calea de atac formulată de A. conține două capete de cerere,

care trebuie examinate distinct, întrucât sunt supuse unor regimuri juridice

diferite.

I.2.1.

Cererea de recurs, calificare

Astfel, în

ceea ce privește criticile formulate referitor la dezlegarea dată

contestației în anulare, față de rezoluția din 2 august

2017, precum și de dispozițiile art. 493 alin. (5) și art. 152

C. proc. civ., se constată că se impune calificarea și

examinarea drept recurs a căii de atac exercitate împotriva Deciziei nr.

977 din 25 mai 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2017.

I.2.2. Cerere

de reexaminare

În ceea ce

privește a doua solicitare a părții vizând măsura amenzii

judiciare aplicate, raportorul a considerat că aceasta constituie o cerere

de reexaminare, reglementată de dispozițiile art. 191 C. proc. civ.

II. Procedura

de filtrare a recursului

Recursul

fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de

pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare

reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin

Încheierea din camera de consiliu de la 9 octombrie 2017, Completul de filtru a

analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu

dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și a dispus

comunicarea acestuia către părți.

III.

Considerentele Înaltei Curți

III.1. Asupra

recursului

În temeiul

dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C.

proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de

atac deduse judecății în speță.

Analizând

recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele

ce se succed.

Potrivit art.

129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art.

457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de

mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu

principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei

căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui

control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de

exercitarea acesteia în condițiile legii.

Întrucât, în

speță, recursul vizează o decizie pronunțată de

către secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație

și Justiție într-o contestație în anulare, hotărâre care,

potrivit dispozițiilor imperative ale art. 508 alin. (4), coroborate cu

cele ale art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este definitivă,

nemaiputând fi supusă, astfel, reformării și dat fiind faptul

că recurentul a uzat deja de calea de atac a recursului, aceste

condiții nu sunt îndeplinite.

Se

constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca

urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 C. proc.

civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de

reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Recunoașterea

unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală, constituie o încălcare a principiului

legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc.

civ., precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii și a autorităților și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine

publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din

Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu

nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea

lor.

Așadar,

în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la

existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind

susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea

acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În

consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge

recursul, ca inadmisibil.

III.2. Asupra

cererii de reexaminare

Așa cum

s-a arătat la pct. I.2.2., sediul materiei îl constituie dispozițiile

art. 191 C. proc. civ.

Or, potrivit

prevederilor art. 191 alin. (3) C. proc. civ.: "În toate cazurile, cererea

se soluționează, cu citarea părților, prin încheiere,

dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a

stabilit amenda sau despăgubirea."

Având în

vedere dispozițiile imperative expuse, competența de soluționare

a acestei cereri de reexaminare nu aparține completului de 5

judecători, ci aparține unui alt complet al instanței care a

dispus măsura sancționatorie, în speță, secției a II-a

civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În atare

situație, Înalta Curte va disjunge capătul de cerere privind

reexaminarea amenzii judiciare aplicate recurentului și va trimite

această cerere, spre competentă soluționare, secției a II-a

civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Disjunge

capătul de cerere privind reexaminarea amenzii judiciare aplicate

recurentului A. în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

prin Decizia nr. 482 din 21 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția a II-a civilă.

Trimite

cererea de reexaminare a amenzii judiciare, formulate de A., spre

competentă soluționare, secției a II-a civile a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 977 din 25 mai

2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2017.

Fără

cale de atac, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2017.

Procesat de

GGC - N