ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 272/2018

Ședința publică din data de 2 februarie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă la data de 3 februarie 2017, sub nr. x/2017, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 713A din 20 aprilie 2016, pronunțate în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În motivarea contestației în anulare s-a arătat că un prim motiv de nelegalitate al sentinței contestate îl constituie faptul că atât instanța de fond cât și cea de apel au respins în mod greșit capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv a clauzei ce reglementează comisionul de administrare, astfel cum acesta este prevăzut în art. 4.6 art. și în art. 4.10 lit. b) din Contractul de credit.

Al doilea motiv de nelegalitate invocat l-a constituit faptul că instanța de apel, în mod greșit, a respins capătul de cerere privind înghețarea cursului francului elvețian de la data încheierii contractului de credit nr. x din 16 martie 2007, fără să țină cont de faptul că la filele x contestatorul a făcut dovada cu faptul că deși obiectul contractului îl constituie împrumutul în CHF, acesta a primit RON, dovadă făcută ci contul deschis în RON.

În drept s-au invocat prevederile art. 503-508 din Noul C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia nr. 757 din 20 aprilie 2017 a respins, ca tardiv formulată, contestația în anulare.

În pronunțarea acestei hotărâri, instanța s-a raportat la dispozițiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ., reținând că textul legal prevede un termen unic de 15 zile pentru formularea contestației în anulare, care începe să curgă de la comunicării hotărârii, și totodată prevede un termen limită, de un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

S-a avut în vedere că, potrivit art. 427 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea se comunică din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă, acesta fiind motivul pentru care în noua reglementare s-a prevăzut că termenul de introducere a contestației în anulare începe să curgă de la data comunicării hotărârii atacate.

A apreciat instanța că termenul limită de un an calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice și de a limita în timp durata unui proces, neavând semnificația de a lăsa la latitudinea părților să formuleze contestația în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii, sau într-un an de la data rămânerii definitive.

În concret s-a reținut că decizia atacată a fost comunicată contestatorului la data de 1 august 2016 la sediul ales, indicat în apel, contestația în anulare fiind formulată la data de 15 februarie 2017, data serviciului de curierat, astfel cum rezultă din plicul aflat la dosar, astfel că termenul de 15 zile de la comunicare s-a împlinit pe data de 17 august 2016, contestația în anulare fiind formulată cu depășirea termenului legal.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac contestatorul A., în temeiul art. 466 și următoarele C. proc. civ., cererea fiind înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II- a civilă, ca recurs, la data de 3 august 2017.

Prin motivele formulate, recurentul critică hotărârea instanței care a soluționat contestația în anulare, arătând că s-a făcut o greșită interpretare a normelor de drept procedural cuprinse în art. 506 alin. (1) C. proc. civ., soluționându-se astfel în mod eronat excepția tardivității formulării contestației în anulare.

Recursul declarat de recurentul-contestator este inadmisibil.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea contestată.

În speță, decizia civilă nr. 713A din 20 aprilie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ce a făcut obiectul contestației în anulare soluționate prin decizia nr. 757 din 20 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, este o hotărâre dată în apel, fără drept de recurs, definitivă, în conformitate cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, decizia nr. 757 din 20 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a fost soluționată contestația în anulare formulată de contestatorul A., nu poate fi atacată cu recurs, calea de atac exercitată de parte fiind inadmisibilă.

Conform art. 457 C. proc. civ., care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 757 din 20 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 februarie 2018.