ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 430/2017

Decizia nr. 430/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată sub nr. x/44 din 03 martie 2014, pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL com. Bordei Verde, jud. Brăila, în contradictoriu cu pârâta B. București, a formulat contestație împotriva următoarelor acte administrative, solicitând anularea Deciziei nr. 43176 din 23 decembrie 2013 a B. București, dată în soluționarea contestației înregistrata la B. din 02 decembrie 2013, formulată împotriva Procesului-verbal de constatare din 05 ianuarie 2013, încheiat în urma monitorizării ex-post a Contractului din 10 iunie 2010.

1.2. Soluția primei instanțe;

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 139 din 12 iunie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Bordei verde, în contradictoriu cu pârâta B. București, și în consecință a anulat Decizia nr. 43176 din 23 decembrie 2013 de soluționare a contestației, emisă de autoritatea pârâtă, precum și actele subsecvente, reprezentate de: procesul-verbal de constatare din 05 ianuarie 2013 și notificarea privind descoperirea unui debit, a obligat autoritatea pârâtă să plătească reclamantei suma de 4.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

2.1. Recursul;

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C., invocând prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și arătând că sentința nr. 139/2014 a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Regulamentului nr. 65/2011, ale O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008, Ordinului nr. 567/2008 și a Ghidului Solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.

În argumentarea motivului de recurs invocat, recurenta a adus, în esență, următoarele critici sentinței recurate:

- instanța de fond în mod greșit a reținut că plugul și tractorul au fost achiziționate prin schema de ajutor în loc să rețină neregula constând în crearea în mod artificial a condițiilor de eligibilitate pentru a obține plăți în scopul obținerii unui avantaj;

- neregula în cazul beneficiarului SC A. SRL nu este existența conflictului de interese, ci declarațiile nereale ale reprezentantului acestei societăți, în sensul că întreprinderea sa este una autonomă pentru a se crea în mod artificial condițiile pentru a beneficia de finanțare nerambursabilă comunitară și națională prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală;

- prima instanță nu a analizat cauza și din perspectiva jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv Hotărârea pronunțată în Cauza C-434/ 12, cu referire la interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul (Uniunea Europeană) nr. 65/2011;

- în mod eronat instanța de fond a reținut că nu s-a demonstrat că SC A. SRL și I.I. D., sunt întreprinderi legate, utilajele achiziționate prin proiect nu contribuie la diversificarea serviciilor pentru populația rurală, deoarece acestea sunt destinate deservicii preponderente a membrilor unei singure familii și a firmelor deținute de către aceștia, aspecte care nu au fost analizate de instanța de fond.

2.2. Întâmpinarea;

Intimata-reclamanta SC A. SRL a formulat întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile invocate, apreciind că este temeinică și legală sentința recurată.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru;

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 7 iunie 2016.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis, casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Între B. și SC A. SRL a fost încheiat Contractul de finanțare din 10 iunie 2010. Obiectul contractului îl reprezintă acordarea unei finanțări nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul „Înființare microîntreprindere prestări servicii mecanizare prin achiziții de utilaje agricole la SC A. SRL”.

Prin Procesul-verbal de constatare din 5 noiembrie 2013, urmare a controlului ex-post, s-a reținut că beneficiarul a încălcat prevederile art. 1 din Contractul de finanțare din 10 iunie 2010 și art. 1 și 4 din Anexa I - Prevederi generale la acest contract, dar și dispozițiile art. 4

4

din Legea nr. 346/2004, modificată și completată, art. 4 alin. (8) din Regulamentul Uniunii Europene nr. 65/2011, art. 72 din Regulamentul Comisiei Europene nr. 1698/2005.

S-a reținut de organul de control că SC A. SRL a creat împreună cu I.I. D. condiții artificiale pentru a beneficia de plăți în cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, astfel că suma decontată de autoritatea contractantă, respectiv 161.983,36 lei, a devenit neeligibilă.

Împotriva procesului-verbal menționat, reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr. 43176 din 23 decembrie 2013.

Instanța de fond, prin sentința nr. 139/2014 a admis acțiunea și a anulat Decizia nr. 43176/2013 și Procesul-verbal de constatare din 2013 și notificarea privind descoperirea unui debit.

S-a statuat de prima instanță că în cauză nu se poate reține încălcarea legislației privind conflictul de interese, care poate apărea doar în legătură cu procedura achiziției.

De asemenea, s-a statuat că echipa de control s-a aflat în eroare, circumscriind noțiunea de „societate legată” noțiunii de „conflict de interese”.

Analizând sentința recurată se constată că nu a fost analizată legalitatea actelor administrative atacate în raport de temeiurile de fapt și de drept inserate în cuprinsul acestora.

Având în vedere aspectele constatate de organele de control privind prestările de servicii agricole de către reclamanta I.I. D., asociații/reprezentanții celor două entități, declarațiile și memoriul justificativ al reprezentantului societății reclamante la momentul solicitării finanțării în sensul că întreprinderea este una autonomă, precontractele de prestări servicii încheiate cu beneficiarii, atașate documentației etc., se impunea a se analiza/ dezlega în cauză, dacă este vorba de „întreprinderi legate” în sensul art. 4

4

din Legea nr. 346/2004, modificată și completată, dacă au fost create de reclamantă condiții artificiale pentru a beneficia de plăți în cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, Măsura 312 - „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi”, dacă utilajele achiziționate au contribuit la diversificarea serviciilor pentru populația rurală.

De asemenea, Înalta Curte reține că nu a fost analizată cauza și din perspectiva temeiului de drept menționat în cuprinsul actelor administrative conteste, respectiv art. 4 alin. (8) din Regulamentul (Uniunea Europeană) nr. 65/2011, implicit interpretarea acestuia conform Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 septembrie 2013, în cauza C-434/2012.

Astfel, prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 septembrie 2013, în cauza C-434/12 s-a statuat că „art. 4 alin. (8) din Regulamentul (Uniunea Europeană) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (Consiliul Europei) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Eco condiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv”.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate.

În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că „se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare”.

În acest context, se apreciază că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, respectiv legalitatea actelor administrative contestate, astfel că nu se poate exercita controlul judiciar deplin asupra sentinței recurate, motiv pentru care se impune casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare a cauzei aceleiași instanțe pentru a se dezlega problemele de drept menționate, inclusiv din perspectiva jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-434/ 2012.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496, 497 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va analiza toate criticile/ apărările părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C. (succesoare a B.) împotriva sentinței nr. 139 din 12 iunie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2017.