ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3718/2015

Decizia nr. 3718/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/44/2014 reclamantul A., în contradictoriu cu C.N.C.D., a solicitat anularea Hotărârii nr. 376/04.06.2014 emisă de pârâtă, exonerarea de plata amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 lei sau, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, în considerarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, suspendarea efectelor hotărârii atacate până la soluționarea definitivă a prezentei cauze cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 97 din 15.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârât prin întâmpinare.

A fost respinsă ca nefondată acțiunea și ca lipsită de obiect cererea de suspendare a executării actului administrativ.

Recursul reclamantului A.

Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs reclamantul invocând motive de casare prevăzute ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că petentul B. nu a contestat decizia de selectare a dosarelor, deși aceasta a fost afișată la sediul Primăriei comunei Biliești la data de 19.11.2012, ora 12.00.

Hotărârea emisă de C.N.C.D., susține recurentul, a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 20 din O.G. nr. 137/2000, deoarece petiția a fost depusă la data de 22.101.2013, iar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a soluționat cauza prin hotărâre la data de 04.06.2013, deci la aproape 6 luni și nu în termen de 90 de zile cum prevede legea. De asemenea, hotărârea a fost comunicată la data de 31.12.2013, mult peste termenul de 30 de zile impus de lege.

Procedura derulată în recurs

Prin raportul întocmit potrivit disp.art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul de față este admisibil, opinându-se în sensul soluționării căii de atac conform alin. (7) al aceluiași articol.

În temeiul încheierii pronunțate la data de 23.07.2015, s-a dispus comunicarea raportului către părțile litigante, iar prin încheierea din data de 25.09.2015, recursul a fost admis în principiu, conform propunerii raportului.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce urmează.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Hotărârea nr. 376/ 4.06.2013 emisă de C.N.C.D., prin care pârâtul C.N.C.D. a stabilit:

Motivele de nelegalitate pentru care recurentul-reclamant a solicitat anularea actului administrativ jurisdicțional indicat au fost reiterate în cererea de recurs ca motive de nelegalitate a sentinței atacate.

Teza recurentului-reclamant este aceea că petentul nu a fost discriminat atâta timp cât nu a contestat decizia comisiei de concurs cu privire la selectarea dosarelor de concurs, deși a avut un termen în acest sens, iar lista cuprinzând rezultatele selectării dosarelor a fost afișată la sediul Primăriei comunei Biliești la data de 9.11.2012.

În opinia acestuia, petentul nu a fost interesat deloc cu privire la concurs și a venit abia după ce a fost susținută proba scrisă, la data de 5.12.2012 pentru a întreba dacă se mai ține concursul, astfel că nu poate invoca discriminarea.

Prima instanță a apreciat că susținerile reclamantului nu pot fi primite și a respins acțiunea ca nefondată.

Această soluție este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ la elementele factuale ale cauzei.

Astfel, petentul B. a solicitat analizarea condițiilor stabilite de Primăria Biliești la organizarea concursului de ocupare a postului vacant Șef Serviciu Public Voluntar raportat la conținutul anunțului de angajare „sex, vârstă, domiciliu, cetățenie și stagiu militar, precum și condițiile speciale cu privire la studii”.

Petentul a depus dosarul de participare la concursul pentru ocuparea postului Șef Servicii situații de urgență, acesta fiindu-i ulterior respins prin comunicare verbală, de către Secretarul Primăriei Biliești.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 republicată: „orice deosebire, excludere, restricție sau preferință bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute la art. (1) constituie circumstanță agravantă la stabilirea răspunderii contravenționale, dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidenta legii penale”, iar conform art. 7 alin. (2) - Secțiunea Egalitatea în activitatea economică și în materie de angajare și profesie: „constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, condiționarea ocupării unui post prin anunț sau concurs, lansat de angajator ori de reprezentantul acestuia, de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, de vârsta, sexul sau orientarea sexuală, respectiv de convingerile candidaților, cu excepția situației prevăzută de art. 2 alin. (9)”.

Definind conținutul constitutiv al contravențiilor din materia discriminării în raporturile de muncă, O.G. nr. 137/2000 indică cu titlu de fapte ilicite printre altele, condiționarea ocupării unui post prin anunț sau concurs, prin raportare la criteriile de discriminare prevăzute de art. 2 alin. (1) din același act normativ.

Autoritatea pârâtă a procedat la analizarea condițiilor generale precum și a celor speciale stabilite de către Primărie la organizarea concursului de ocupare a postului vacant Șef Serviciu Public Voluntar pentru a stabili dacă a fost limitat dreptul petentului de a participa la concurs.

Astfel, în raport de disp.art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 coroborate cu disp. art. 2 alin. (1) și (6), este evident că prin condițiile de concurs impuse de către Primăria comunei Biliești, respectiv: „bărbat în vârstă de până la 47 ani, domiciliu stabil în comuna Biliești, stagiu militar satisfăcut, studii tehnice, să fie cetățean român”, a fost condiționată ocuparea postului scos la concurs de alte persoane care nu îndeplinesc criteriile respective.

Nu poate fi reținută apărarea reclamantului în sensul că la organizarea concursului au fost avute în vedere disp. H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice.

Condițiile stabilite de actul normativ sus-menționat ce se impun a fi îndeplinite de către o persoană pentru ocuparea unui post vacant sau temporar vacant sunt următoarele:

a) are cetățenia română, cetățenie a altor state membre ale Uniunii Europene sau statelor aparținând Spațiului Economic European și domiciliul în România;

b) cunoaște limba română, scris și vorbit;

c) are vârsta minimă reglementată de prevederile legale;

d) are capacitate deplină de exercițiu;

e) are o stare de sănătate corespunzătoare postului pentru care candidează, atestată pe baza adeverinței medicale eliberate de medicul de familie sau de unitățile sanitare abilitate;

f) îndeplinește condițiile de studii și, după caz, de vechime sau alte condiții specifice potrivit cerințelor postului scos la concurs;

g) nu a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului ori contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea.

De asemenea, analizarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului conduce la concluzia că cerințele impuse în anunțul de concurs cu privire la profilul candidatului nu au o justificare obiectivă și limitează accesul la depunerea dosarelor în vederea participării la concurs.

Totodată, critica privind nerespectarea termenelor de 90 de zile în care trebuia soluționată sesizarea petentului și a celui de 30 de zile în care trebuia comunicată hotărârea C.N.C.D. și susținerea că nerespectarea acestor termene ar conduce la nulitatea sentinței de fond este nefondată, o atare sancțiune nefiind prevăzută de lege.

Motivul de recurs privind nerespectarea de către pârâtul C.N.C.D. a termenului de 90 de zile de finalizare a verificărilor cu privire la sesizarea petentului și a celui de 30 de zile de comunicare a hotărârii contestate este nefondată, în principal pe motivul că este vorba de un termen de recomandare care a fost depășit din motive obiective, iar în subsidiar, pe motivul că recurentul-reclamant nu a suferit nicio vătămare a drepturilor sau intereselor legitime prin depășirea acestor termene.

În fine, cât privește sancțiunea aplicată recurentului-reclamant, în mod corect curtea de apel a apreciat că aceasta răspunde cerințelor efectivității și proporționalității, fiind judicios examinate în considerentele sentinței elementele care au stat la baza individualizării sancțiunii.

Pentru toate argumentele expuse, constatând că nu există motive pentru reformarea sentinței atacate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 97 din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2015.